interviul în 2004


 


    Am mai spus si repet sunt articole care imi plac foarte mult si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez si la mine pe site. Consider ca este o onoare pentru mine sa le reproduc si pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult Valoare Adaugata) Ca reusesc sau nu asta este alta poveste. Sursa acestui articol este  aici 


Gorjeanul va prezinta interviul luat în 2004 în primele minute dupa iesirea din penitenciar a lui Marcel Tundrea, gorjeanul care a efectuat 12 ani de puscarie pentru o fapta pe care n-a comis-o. Interviul a fost acordat colegei noastre, Gabriela Mladin, pentru Jurnalul National. Marcel Tundrea fusese condamnat la 25 de ani de închisoare pentru viol si omor deosebit de grav produs asupra minorei Mioara Gherasie din Pojogeni. În baza unei cereri de revizuire, aprobate de prim-procurorul din acea vreme, Emil Mota, Tundrea a fost pus în libertate, întrucât proba ADN a confirmat ca nu el este autorul violului.

Reporter: Ce simtiti, acum, ca om liber, dupa 12 ani de închisoare?

Marcel Tundrea: Dupa atâtia ani speram ca voi fi liber într-o zi, nu eram convins suta la suta. Ati vazut cum sunt procurorii si judecatorii. Pe mine, societatea m-a scos din rândul ei, pe usa din dos.

Voi lupta sa-i bag pe toti în puscarie, voi lua bani si îi voi da la toti cei care m-au ajutat.

Voi mai sta în aceasta tara, pe care o numesc tara, dar nu ar trebui, pentru ca sunt români care nu merita soarta asta. Mai stau în România cât traieste mama mea, dupa care voi pleca si nu voi mai reveni.

Rep: Ce s-a întâmplat în urma cu 12 ani?

M.T.: În ziua când s-a întâmplat crima, eu am plecat cu trenul la Târgu-Jiu. Doream sa ma angajez la IFET, depusesem cerere si trebuia sa ma angajez. Am intrat într-un bar. Am comandat un vin si un pachet de tigari, unde m-am întâlnit cu doi prieteni. Am stat pâna la ora sase seara si, cu trenul de opt, am plecat acasa, la Pojogeni. Mama mi-a spus ce s-a întâmplat cu Mioara. Mi-a spus ca a plecat sa spele rufele si nu a mai venit. Am zis, cum, ma, în mijlocul satului, chiar asa. N-a gasit-o nici miercuri, abia joi au dat de ea. Vineri am plecat sa iau niste trifoi pentru porci si am trecut pe pod, unde erau doi politisti.

I-am vazut si daca eram eu autorul, o coteam, dar m-am dus sa vad ce se întâmpla. M-au întrebat daca cunosc pe cineva, tânar, brunet si cu mustata si le-am spus ca nu prea cunosc lumea din sat.

Rep: Aveati mustata, atunci?

M.T.: N-am purtat în viata mea mustata. Nici macar sa vad cum îmi sta. Nu port blugi.


Rep: Autorul era îmbracat în blugi?

M.T.: Nu stiu, dar apr la mine în dosar niste blugi patati de sânge. Nu am purtat niciodata. În casa era o pereche de blugi, dar ai cumnatului meu. Acum 12 ani nici nu aveam. De exemplu, hainele de pe mine sunt de acum 12 ani si pantofii, la fel.

Rep: Pe Mioara, victima, o cunosteati?

M.T.: Cum este cu Mioara, ca sa va faceti o parere. Era mai mare cu vreo patru ani decât Nicoleta, fiica mea, care avea zece ani atunci. Cum venea fiica mea la tara îmi spunea ca se duce la Mioara.

Era cam prostuta. Mioara si cu fiica-mea se jucau la poarta. Tineam la ea ca la fiica mea. Cum puteam sa fac eu asta la 14 ani, când eu aveam 40 de ani. Daca tot era sa fac un viol, o faceam cu cine îmi place mie, cu Anca Turcasiu, Laura Stoica, Angela Similea. Dar n-as fi facut asa ceva. Eu am avut ocazie în viata sa-mi cumpar masina si n-am facut-o pentru ca mi-a fost frica sa nu dau peste cineva si sa-l omor.

Rep: Când v-a ridicat politia?

M.T.: Luni, pe 22, am venit de la Târgu-Jiu cu trenul de 14:00. Mi-a zis mama sa ma dezbrac, sa manânc si sa vin la sapat. Nici n-am apucat sa-mi trag pantalonii de salopete, pentru ca asa este politia noastra, te ia si dezbracat, daca asa te gaseste. Si, la poarta striga numele meu, era politistul Mirulescu. A intrat si mi-au spus daca le dau voie sa faca perchezitie. I-am poftit în casa si au luat o pereche de pantofi. Apoi mi-au zis sa merg cu ei la politie. Am mers, am si glumit, le-am spus ca am ajuns din gunoi un mare hot. Când am ajuns la politie, îmi zice: uite se vede ca este criminal, de pe ochii lui. M-au dus într-o camera si mi-au zis: ba ce ai facut de luni, pâna luni. Am început sa le declar, însa politistii mi-au zis: “Spune, ba, cum ai violat-o si ai omorât-o". M-am ridicat în picioare si am spus ca n-am omorât-o si n-am violat-o si mi-au dat una în cap. M-au tinut trei zile în arest si apoi mi-au dat drumul. În fata politiei ma astepta alt politist, care m-a dus la spital la Psihiatrie, unde am stat 18 zile. Dupa care mi-au emis mandat de arestare.

Rep: Politistii v-au batut?

M.T.: Da, dadeau cu ce apucau, cu picioarele, cu pumnii, cu bastoanele pentru a spune cum am omorât-o si am violat-o. Le-am spus ca nu eu sunt autorul si atunci am luat primul pumn de mi-a zburat un dinte. De atunci i-am pierdut pe toti.

Rep: Am înteles ca v-au fracturat coastele?

M.T.: Da, si nu mi-au dat nici un tratament. S-au sudat aiurea. Ei au crezut ca voi muri în puscarie. De fapt, sa va spun, fosta mea sotie a dat telefon la politie si a spus ca eu as fi autorul, pentru ca în perioada divortului, ea era încurcata cu colonelul de securitate Bondoc. La un moment dat, politistii au spus sa nu ma mai bata ca s-ar putea ca eu sa nu fiu autorul. De ce sa nu fiu cinstit.

Rep: Banuiti care este adevaratul autor?

M.T.: Sunt doi cetateni care au vazut autorul. Dupa cum arata cel care a facut fapta, înalt, brunet si cu mustata, nu stiu daca e bine sa-l spun.

Rep: În sala de judecata, când ati primit condamnarea, cumnatul victimei a strigat sa fiti condamnat la moarte.

M.T.: Parca s-a ridicat cineva. Nu am fost atent pentru ca procuroarea de sedinta a cerut pedeapsa maxima si era sa cad din picioare. Tin minte ca s-a ridicat cineva, dar nu am retinut cine. El tot venea pe la mine, dupa care a fost si el condamnat pentru un viol. La Curtea Suprema a depus un memoriu împotriva mea, nu stiu ce sa spun.

Rep: Ati ajutat la groapa victimei am înteles?

M.T.: Da, eram la tara si m-au rugat sa-i ajut.

Rep: Ce veti face?

M.T.: Nu ma voi razbuna, dar vreau ca macar o luna sa intre în puscarie sa vada cum se traieste acolo. Nu am ura pe nimeni, dar daca am iesit eu, trebuie sa intre ei. 12 ani de închisoare au însemnat pentru mine teroarea.

Rep: Ati beneficiat în puscarie de tratamentul “violatorului”?

M.T.: Nu, pentru ca toti ma considerau nevinovat. În prima faza, ma tratau ca pe un criminal si le era frica de mine. Apoi au spus: Marcel nu este de-al nostru. Am stat în camera de criminal.

Rep: Familia a venit vreodata la dumneavoastra?

M.T.: Nu, niciodata.

Rep: Credeti în Dumnezeu?

M.T.: Numai el m-a ajutat sa dovedesc adevarul. Eu, pe violatori i-as castra. Nu eu sunt violatorul!



accesind acest  link ajungeti in pagina home a blog-ului

 


    E-mail            © 2009-2085 ASCII-Lob       Home    Popescu-Colibasi