"copy/paste" Tipul pe care l-as fi concediat in fiecare dupa amiaza, ca sa-l reangajez a doua zi

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site.
Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa:standard.ro 

Cu ceva mai mult de 10 ani in urma conduceam o mica firma de software.

Printre colegi era un implementator foarte bun. Cel mai bun din firma. Sa-i zicem dl. C.

Dl. C era un tip de inaltime medie, tuns scurt, caruia ii placea sa se imbrace smart casual si vorbea calm, masurat, clar. Nu parea exceptional in nimic.
Daca l-ai fi plasat intr-un grup mai mare de oameni, nu ti-ar fi atras atentia cu nimic.

Dl. C era insa deosebit. In primul rand, isi termina proiectele la timp si in buget. Asta e rar. Mai rar decat credeti daca nu faceti parte din industria de software.
Acesta insa nu era cel mai neobisnuit lucrul la dl. C. Cel mai neobisnuit lucru la dl. C era libertatea pe care si-o lua in a-si exprima opiniile.

Se intampla ca in mijlocul unei sedinte, imediat ce cineva, nu conteaza cine, facea o propunere sau anunta o decizie pe care dl. C o considera in mod particular proasta,
sa vedem o curioasa transformare. Dl. C, asezat pana atunci confortabil in scaunul sau, cu o mina joviala, se indrepta si se apleca in fata, spre audienta.
Zambetul obisnuit ii era inlocuit de o mina serioasa, ochii joviali se micsorau si capatau o stralucire ciudata, in timp ce dl. C isi exprima dezacordul clar, raspicat, argumentat.

Ideea considerata ca fiind proasta era disecata cu precizia unui neurochirurg. Dl. C avea un arsenal larg de dezbatere, care continea si o doza suparator de mare de sarcasm.
Avea talentul sa reduca aspectele neesentiale ale propunerii, sa o reduca la elementele sale cele mai importante, moment in care slabiciunile acesteia deveneau
clare pentru oricare dintre noi.

Cand termina, daca erai cel care facuse nefericita propunere, te simteai prost. Cum de nu te-ai gandit la toate implicatiile?

Dar cel mai rau lucru nu era faptul ca-ti demola propunerile, ci ca folosea pentru asta un limbaj foarte direct: „Nu inteleg cum puteti fi atat de rupti de realitate incat sa…”;
„Eu cred ca voi n-ati mai vazut un client din industria X decat in poze…”; „Exista idei proaste, idei catastrofale si ideea asta…” etc.

Am avut nenumarate discutii in care am incercat sa-l determin sa fie mai diplomat. Nu sa taca. Nu sa-si ascunda sau sa-si modereze opiniile. Doar sa fie putin mai diplomat.
Sa foloseasca un limbaj mai putin colorat. Sunt sigur ca incerca, doar ca nu putea. Dl. C, implementatorul nostru cel mai bun, nu avea nici stofa de corporatist,
nici de diplomat, nici de politician.

Obisnuiam sa ii spun: „as vrea sa te concediez azi!”, la care el raspundea ca asa ar trebui sa fac. Dar vii maine cu jumatate de ora mai devreme ca sa semnezi
contractul de angajare, ii spuneam provocandu-i un zambet larg.

Dl. C era antidotul meu pentru „group think”, un fenomen grav care afecteaza deciziile de grup in companii si organizatii guvernamentale si neguvernamentale.
Dl. C era arma mea secreta impotriva greselilor mele si ale echipei, impotriva stereotipiilor in gandire si a superficialitatii in luarea deciziilor. Dl. C era cel mai bun
consultant de implementare, dar rolul lui de cel mai important nu era sa implementeze, ci sa ne impiedice sa luam decizii gresite.

Oamenii ca dl. C sunt de obicei concediati. Pe cat sunt de rari oamenii ca dl. C, pe atat sunt de valorosi intr-o organizatie. Tu cunosti un dl. C in organizatia ta?
Sau, mai important: organizatia ta este mediul potrivit pentru o asemenea persoana?