|
Sunt articole care exemplifica ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste. Sursa bazarindian
From: Liviu
To: L
Sent: Thursday, May 21, 1998 2:13 PM
Subject: Bazar Indian
Iata-ma proaspat intors dintr-o bizara calatorie. Madras,
Pondicherry, Puri, Bhubaneswar si Benares. Nu stiu cum se face, dar de
la o vreme parca sunt urmarit de fantomele romanilor ce au trecut prin
India.
1.
In Orissa (la Puri si Bhubaneswar) am mers cu intentia explicita de a
face noi cercetari despre printul Alecu Ghica (n. 1801, Herta) despre
care nu s-a mai stiut nimic de la disparitia sa din tara in 1834. In
1860, doi negustori greci din Calcutta il intalnesc la marele templu
Jagannatha [Stapanul Lumii] din Puri unde devenise "brahman" si ii
mersese faima de sfant. Cronica templului - foarte selectiva cu
importanta informatiilor consemnate - il pomeneste apreciativ sub noul
sau nume, Phalahari Baba (Venerabilul Frugivor).
Dar pe langa Alecu Ghica, m-am mai intalnit cu cateva personaje la care nu ma gandeam.
2.
In Pondicherry, unde am stat timp de doi ani, auzisem des pomenindu-se
despre Silviu Craciunas la Ashramul lui Aurobindo Ghose, fara insa a
incerca sa aflu mai multe detalii.
Chiar in ziua sosirii mele la Pondy, cu aproape trei ani in urma, am
intalnit-o pe scriitoarea Maggie Lidchi-Grassi care in ultima ei carte
ii acordase un intreg capitol lui Craciunas. De aceasta data, insa,
curiozitatea m-a impins sa fac cercetari in arhivele ashramului si
printre rezidentii sai mai vechi. Cazul lui Dr. Craciunas este
deopotriva straniu si intrigant.
Silviu Craciunas s-a nascut in februarie 1914 la Miluan, in
Transilvania, ca fiu al unui preot ortodox. A studiat medicina si
dreptul la Universitatea din Cluj iar in 1938 a obtinut un doctorat in
drept, economie si stiinte politice. A avut o rapida ascensiune
profesionala devenind, in acelasi timp, director al mai multor fabrici
si intreprinderi. Dupa o scurta aventura studenteasca in Garda de Fier, a
intrat in NT unde va deveni un membru important.
In 1948, dupa instalarea definitiva a comunistilor si nationalizare,
se angajeaza in lupta politica clandestina impotriva Sovietelor si a
clientilor lor romani. Pentru aceasta dezvolta cu propria cheltuiala mai
multe filiere clandestine in vederea transportarii peste granita a
personalitatilor anti-comuniste din Romania. Scopul final era crearea la
Paris a unui Comitet National Roman in Exil. In martie 1949, el insusi
fuge la Paris unde devine membru al Comitetului National. Dupa un an, in
martie 1950, se intoarce in tara pe aceeasi filiera clandestina, de
aceasta data cu misiunea secreta de a coordona rezistenta in interior.
In septembrie este arestat de Securitate si supus interogatoriului si
torturilor.
Fiind un membru cheie al rezistentei clandestine anti-comuniste,
informatiile pe care le detinea puteau sa duca, odata dezvaluite, la
caderea intregii retele. Asa incat, Dr. Craciunas se decide ca atunci
cand nu va mai putea rezista torturilor fizice si psihologice, sa se
sinucida. Cursul interogatoriilor in beciurile Securitatii il conduce la
aceasta ultima solutie si in martie 1951 incepe sa conceapa un plan
disperat pentru a-si lua viata. In aceste circumstante are loc
intamplarea care ii va schimba total cursul vietii. In martie 1951,
fiind in inchisoare se intalneste, intr-un fel de clivaj
spatio-temporal, cu Aurobindo Ghose (care tocmai murise in 5 decembrie
1950).
Fac aici o mica paranteza pentru a ma referi la Aurobindo
(1872-1950). Aurobindo Ghose este cel mai de seama filosof al Indiei
moderne, poate chiar singurul in adevaratul sens al cuvantului. Bengalez
de origine, de la varsta de 7 ani primeste o educatie complet
englezeasca, la Cambridge, unde performantele sale universitare starnesc
uimire si gelozii. Inca de la Cambridge insa, isi descopera propria
cultura indiana de care devine tot mai atasat. In consecinta intra in
rezistenta anti-britanica si chiar ajunge lider al unei organizatii
studentesti clandestine cu tendinte teroriste. Intors in India in 1893,
devine un personaj marcant al Renasterii Bengaleze - culturale si
politice - si unul din liderii miscarii de independenta (sef al
Partidului Extremist din Congresul National Indian). Aceasta pozitie ii
atrage persecutiile politiei politice britanice. In 1908, fiind inchis
timp de un an, in conditii ce se vor repeta mai tarziu cu Craciunas, are
o intalnire cu Vivekanada. In urma acesteia si pentru a scapa de
persecutiile britanice, se refugiaza, in 1910 la Pondicherry, in aceea
perioada capitala a coloniilor franceze din India. Acolo isi pune in
practica revelatia pe care a avut-o in inchisoare: "Nu este nevoie doar
de o revolta impotriva imperiului britanic, ci de o revolta impotriva
Naturii universale in intregime." Fondeaza un ashram, renunta la
activitatea politica si se dedica muncii de transformare evolutiva a
omului prin trezirea "constiintei celulelor". In cei 40 de ani petrecuti
la Pondicherry a lasat o voluminoasa opera filosofica si "evolutiva".
Operele sale fundamentale au fost publicate postum prin anii "50 -"60.
Craciunas nu avea multe cunostinte despre filosofia indiana iar in
1951 nu stia cu desavarsire nimic despre Aurobindo. Aparandu-i in
inchisoare sub forma unui brahman asezat intr-o postura yoghina in fata
unui templu dedicat lui Kali, Aurobindo il persuadeaza sa renunte la
ideea sinuciderii si timp de mai multe luni, il invata un sistem de yoga
care sa-i permita a rezista presiunilor si torturilor Securitatii. Asa
cum marturiseste Dr Craciunas, din acel moment Aurobindo Ghose a devenit
"stapanul" mintii si trupului sau.
In urmatorii trei ani, Craciunas a putut face mari progrese in
practica yoghina si spirituala. In septembrie 1954 reuseste sa evadeze
din spitalul penitenciar. Timp de trei ani sta ascuns in diverse locuri
in Romania si incearca sa reinnoade firele retelei de rezistenta
distruse de comunisti. In martie 1957, cand totul se dovedeste zadarnic,
fuge in Austria pe una din rutele sale clandestine. Acolo hotaraste
sa-si puna pe hartie experienta luptei anti-comuniste iar in 1959 este
gata cu cele 800 de pagini ale cartii "The Lost Footsteps" pentru
Collins Publishers din Londra. Editorii sai decid, insa, sa separe
partea "factuala" de cea intelectuala" a cartii sale. Asa incat in
varianta finala (300 pp.) care a aparut la Londra in 1961, episodul
experientei cu Aurobin Dogos - asa cum ii intelesese Craciunas numele - e
redus la numai sase pagini (pp. 164-170).
"The Lost Foosteps" a cunoscut un imens succes devenind de la bun
inceput un best-seller. A avut doua editii in Anglia, doua in Statele
Unite si a fost tradusa in alte opt limbi (suedeza, norvegiana,
finlandeza, olandeza, franceza, spaniola, germana si araba) fiind
practic distribuita in intrega lume libera (Europa de Vest, cele doua
Americi, Africa, Australia si Noua Zeelanda, intreaga lume araba). Mai
mult de 200 de recenzii favorabile au aparut in unele din cele mai
prestigioase ziare si reviste. BBC a montat o piesa radiofonica in 1962
iar Hollywood intentiona sa produca un film. Cartea a fost reeditata in
1974 in Anglia si in 1983 in USA.
Incurajat de acest succes neasteptat, Dr. Craciunas - care din 1959 a
devenit rezident britanic iar din 1965 cetatean - isi dedica restul
vietii conceperii unei opere filosofice monumentale avand la baza
"revelatiile" facute in inchisoare de catre Aurobindo. Cele aproape 500
de pagini eliminate din "The Lost Footsteps" devin cu timpul 2000 de
pagini distribuite in patru volume. Collins Publishers ii primeste
proiectul si semneaza un contract de prioritate.
Abia in 1986, Craciunas contacteaza pentru prima data Aurobindo
Ashram din Pondicherry si propune proiectul constituirii unui institut
de cercetare care sa continue si dezvolte propriile sale cercetari din
ultimii 25 de ani. De asemenea, expune planul celor patru volume ale
tratatului sau filosofic precum si intentia de a le preceda de un volum
condensat, sinteza a celor patru. Pentru incheierea operei sale,
Craciunas contempla posibilitatea mutarii sale din Malaga (Spania) unde
isi gasise solitudinea necesara incheierii operei sale, la Pondicherry
pentru o perioada de sase ani (pana in 1992).
Cum era de asteptat conducerea (bengaleza a) ashramului - care are o
cu totul alta perspectiva "filosofica" si isi aroga monopolul asupra a
tot ceea ce priveste pe Aurobindo Ghose - si-a declinat interesul pentru
planurile doctorului Craciunas si l-a descurajat sa vina la
Pondicherry.
Oricum, la ashram, Craciunas e subiectul unei adevarate legende.
Oamenii vorbesc cu mult respect despre el. Dupa publicarea cartii sale
in 1961, conducerea ashramului a incercat cu insistenta sa obtina partea
din manuscris ce nu a fost publicata si care se refera la "filosofia
postuma" a lui Aurobindo. Scriitoarea Maggie Lidchi-Grassi, in cartea ei
"The Light which is shining in the Dark Abyss" (Pondicherry, 1995) ii
consacra intreg capitolul 6 lui Silviu Craciunas si experientei sale.
Imediat dupa aflarea acestor lucruri am incercat sa intru in contact
cu acest curios personaj. Dar am primit de la sotia sa vestea trista a
mortii sale pe 1 februarie anul acesta, cu putin inainte de a implini 84
de ani. In prezent incerc sa aprofundez acest caz incitant cu ajutorul
doamnei Sanda Craciunas.
3.
In Madras, am gasit la Biblioteca Universitatii, teza de doctorat a
lui Sergiu Demetrian despre Advaita Vedanta. Seful de teza e
binecunoscutul T.M.P. Mahadevan.
Demetrian a studiat medicina la Bucuresti fiind coleg printre altii
cu Sergiu Al George si cu tatal lui Radu Bercea. Incepand din 1965, se
afirmase drept un promitator indianist publicand cateva traduceri si mai
multe articole. In 3 ianuarie 1968 vine in India, la Madras pentru a
participa la IInd International Conference - Seminar of Tamil Studies
(v. articolul sau publicat in Indo-Asian Culture, new Delhi, vol. xvii,
no. 3, July 1968, pp. 46-51). Dupa acest congres, decide sa ramana in
India si se inscrie la doctorat la Centre of Advanced Study in
Philosophy, University of Madras. Seful sau de teza, T.M.P. Mahadevan,
un ardent advaitin care ii purta pe toti vizitatorii straini la
Jagadguru Shankaracharya din Kanchipuram (100 km. vest de Madras), nu
intarzie sa-l prezinte si pe Demetrian.
Jagadguru Shankaracharya [Maestru Shankara guru al intregii lumi]
este titlul celor cinci pontifi advaitini ai Indiei care conserva si
perpetueaza traditia celor cinci institutii (mathas) fondate de
filosoful Shankara in secolul viii A.D. Cea din orasul-templu
Kanchipuram este realmente cea mai activa si mai charismatica din
ultimele cateva secole.
Sergiu Demetrian ramane foarte atasat de figura charismatica a lui J.
S. Chandrashekara Saraswati. Dupa incheierea doctoratului, pleaca in
Franta unde devine cetatean francez dar numai pentru a se intoarce in
India si a se stabili la Kanchipuram. Dr. Demetrian devine un
"convertit" advaitin si un apropiat discipol al lui Shankaracharya.
Acolo l-am intalnit in 1996, imbracat in alb cu un "lunghi" dravidian si
purtand pe cap bonetica panditilor kashmirieni. Intre timp batranul
Shankaracharya murise in 1994 si din cate am inteles, lasase un mare gol
in sufletul lui Demetrian.
Cu exceptia ultimelor veri cand se retrage la Limay langa Paris, Dr.
Demetrian e mereu in anturajul panditilor eruditi din Kanchi aprofundand
trditia epica sanskrita. Nu stiu ca dupa 1968 sa mai fi publicat ceva.
Imi marturisise insa despre un proiect pentru editura Seuil din Paris de
a publica doua versiuni comprimate ale Ramayanei si respectiv
Mahabharatei.
4.
In sacrul Benares, hindusi din toate partile Indiei vin pentru a muri
pe ghaturile Gangelui. Sacrul fluviu purifica orice pacat iar moartea
aici iti asigura in mod neconditionat cerul. In cimitirul catedralei
catolice din Benares odihneste si pilotul Radu Beller care s-a prabusit
aici in 1930 in cursul unui zbor in jurul lumii intreprins in compania
printului Bibescu.
In biblioteca lui Banaras Hindu University am gasit teza de doctorat
in filosofie a lui Enric Becescu, "Shaiva Tantra. A Way of
Self-Awareness" (1981). Seful de teza e L.N. Sharma, autorul lui
"Kashmir Shaivism". Becescu a facut o licenta in filosofie si una in
hindi la Universitatea din Bucuresti. In 1977 se refugiaza in Franta
unde dobandeste cetatenia franceza. Dupa un an vine in India si isi face
doctoratul la BHU despre hulita, temuta si ravnita filosofie a sectelor
tantrice. Intors in Franta dupa o perioada de peregrinari prin
subcontinentul indian, Becescu obtine un fel de curs in stiinte politice
la Universitatea din Lille. L-am intalnit in 1992-1993 la Bucuresti
unde s-a intors pentru a tine un efemer curs de sanscrita la Facultatea
de Limbi Straine. Din cate mi s-a parut, plecarea sa din India a fost
plina de resentimente iar filosofia indiana a ramas o simpla aventura a
anilor tineretii.
Demetrian si Becescu sunt singurii romani care si-au facut doctoratul
in India. Din cate stiu eu, de la Eliade incoace, nu mai exista nimeni
care sa-si fii trecut un doctorat, nu neaparat in India dar nici macar
in filosofia indiana.
Nu ma pot impiedica aici sa nu reflectez asupra soartei generatiei
noastre. Bunul meu prieten, Cristian Coseru a parasit Calcutta in mai
1997 (dupa patru ani si jumatate) fara a-si incheia proiectul sau
doctoral. Il va face probabil la Australian National University din
Canberra asa cum si eu sper sa-l pot incheia aiurea pe al meu. Carmen
Negulei care timp de doi ani a lucrat la doctoratul sau in departamentul
de sanscrita al Universitatii din Poona, a parasit India anul trecut
din cauza unei hepatite rebele. Nu stiu sa se fii intors de atunci.
O alta curiozitate. In Bhubaneswar (Orissa) am intalnit o romanca,
Ileana Citaristi, stabilita prin casatorie in Italia, care studiaza
dansul traditional indian si chiar da cursuri de dans pentru copii. De
mai multi ani se imparte intre India (unde are o casa) si Italia.
Am sa inchei brusc, aici, aceasta colectie de
personaje bizare. Sper sa nu ti se fii parut timp irosit lectura acestui
mesaj lung si eclectic.
Voi reveni.
Liviu
New Delhi
accesind acest link ajungeti in pagina home a blog-ului
|
|
