cp_Cercetatorii au înteles de ce rememoram evenimente ce nu au avut loc

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-descopera 

V-ati amintit vreodata un eveniment într-un mod complet gresit, având totodata convingerea ca acesta a avut loc exact asa cum vi-l amintiti? Majoritea oamenilor au avut parte de o asemenea senzatie ce atesta ca memoria umana nu este întotdeauna de încredere.

Un nou studiu arata ca amintirile false sunt foarte usor de generat. Cercetatorii de la Riken–MIT Center for Neural Circuit Genetics au creat amintiri false în creierul soarecilor folosind o metoda despre care spun ca ar functiona si în cazul oamenilor.

Cercetatorii au folosit o tehnica ce presupune activarea neuronilor cu ajutorul luminii pentru a antrena soarecii sa-si „aminteasca” o experienta dureroasa într-un context complet diferit de cel în care au experimentat cu adevarat durerea. Amintirile false au fost codificate în creier de celule cerebrale în acelasi mod în care sunt codificate amintirile reale.

Chiar si fara manipularea efectuata de oamenii de stiinta, amintirile nu sunt de încredere. Numeroase studii au aratat limitele marturiilor din salile de judecata, însa foarte putine studii au analizat modul în care sunt formate amintirile false la nivel celular.

„În rândul oamenilor, fenomenul amintirilor false este foarte bine cunoscut de cercetatori, iar în anumite cazuri a avut consecinte legale serioase”, a explicat cercetatorul Susumu Tonegawa, un specialist în neurostiinte de la MIT.

Atunci când creierul formeaza o amintirie, o populatie de celule cerebrale trece prin schimbari fizice sau chimice de durata. Amintirea are doua etape: mai întâi, amintirea este creata prin activarea acestor celule cerebrale. Ulterior, ea este reamintita prin reactivarea acestor celule. Oamenii de stiinta au lansat ipoteza ca aceste celule ale memoriei exista, însa nu reusisera niciodata sa demonstreze prezenta lor.

Anul trecut, Tonegawa si colegii sai au aratat ca aceste celule exista într-o zona a hipocampului, centrul memoriei din creier. Cercetatorii au modificat genetic soareci pentru a face anumiti neuroni sensibili la lumina – o tehnica ce poarta numele de optogenetica – astfel ca puteau activa aceste celule prin expunerea lor la lumina albastra.

Soarecii au fost pusi într-o camera în care au avut parte de socuri la picioare, facându-o sa „înghete” de frica. Animalele au învatat sa asocieze socurile cu respectiva camera, formând o amintire a fricii. Ulterior, cercetatorii au pus soarecii într-o camera diferita si au expus la lumina albastra celulele care codificau amintirea fricii. Animalele au reactionat la fel de înspaimântate ca atunci când se aflau în prima camera.

În cea mai recenta cercetare, grupul de cercetatori condus de Tonegawa a dus experimentul un pas mai departe. Mai întâi, oamenii de stiinta au permis soarecilor sa exploreze prima camera fara a avea parte de un soc la picioare. Apoi au pus soarecii într-o alta camera, în care le-au produs socuri la picioare în timp ce expuneau celulele care codificau amintirea primei camere la lumina albastra. Cercetatorii doreau sa afle daca atunci când puneau soarecii înapoi în prima camera acestia vor reactiona ca si cum ar fi fost socati în interiorul ei.

Soarecii au reactionat exact în acest mod, aratându-se speriati când au fost pusi în prima camera, desi nu experimentasera niciun soc acolo. Cercetatorii au reusit, astfel, sa implanteze o amintire falsa în mintea soarecilor. Rezultatele studiului sunt detaliate în jurnalul Science.

„Amintirile sunt produse de experienta”, a declarat Tonegawa. Totusi, în acest caz, animalul nu experimentase un moment de frica în prima camera, însa îi era frica de aceasta camera, explica omul de stiinta.

Rezultatele studiului ofera un model ce explica modul în care se pot forma amintirile false în rândul oamenilor. Înainte ca stiinta sa conceapa testarea ADN, numerosi infractori erau condamnati în baza declaratiilor martorilor. Ulterior, când ADN-ul lor a fost testat, „trei sferturi din oamenii condamnati la sentinte lungi în închisoare pe baza declaratiilor martorilor s-au dovedit a fi nevinovati” , explica Tonegawa.

Cercetatorul ofera un exemplu celebru al unei femei care urmarea o emisiune TV când un om a patruns în apartamentul sau si a violat-o. Omul pe care femeia l-a acuzat de viol era un psihiatru celebru care era invitat într-o emisiune televizata în timp ce femeia era violata. Psihiatrul era într-un studio TV la momentul comiterii violului, astfel ca nu putea sa fie el violatorul, însa femeia jura ca el este vinovatul, deoarece îsi formase o amintire falsa prin care asocia sunetul vocii barbatului cu violul.

„Ca în cazul soarecilor nostri, amintirea falsa a fost mai puternica”, a explicat Tonegawa.

Cum de au ajuns oamenii sa aiba abilitatea de a forma amintiri false? Tonegawa speculeaza ca acesta este pretul pe care oamenii îl platesc pentru creativitate. Imaginatia ne face inventivi, dar totodata ne face predispusi sa amestecam evenimente care au avut loc cu unele ce nu s-au întâmplat. 

„Oamenii sunt foarte creativi. Ca un efect secundar, formam amintiri false”, a concluzionat cercetatorul.

Surse: New York Times, The Guardian, LiveScience