cp_ Vointa si imaginatia

Medicina moderna este o medicina a fizicului, bazata pe filosofia materialista. Dar, printre exponentii acestui tip de medicina, se gasesc, din când în când, voci care, intelegând Adevarul Existentei sau banuindu-l, evidentiaza terapii legate de adevarata componenta a corpului uman.

Unul dintre acestia este Émile Coué pe care l-am prezentat în articolul trecut. În cartea sa, aparuta si în limba româna sub titlul "Autocontrolul prin sugestie constienta”, la editura Adevar Divin, Brasov, 2010, sustinator al sistemului "gândirii pozitive”, promoveaza o metoda ce ia în consideratie, atât fiinta constienta, cât si cea inconstienta. Coué afirma: "Este necesar sa întelegem ca în noi exista doi indivizi complet diferiti. Amândoi sunt inteligenti, dar în timp ce unul este constient, celalalt este inconstient. Din acest motiv, existenta celui din urma ramâne de regula neobservata”. Cu toate acestea: "Subconstientul controleaza deopotriva corpul fizic si psihicul nostru. El este cel care guverneaza buna functionare a organelor noastre, inclusiv a tuturor celulelor organismului nostru, prin intermediul nervilor”.
 
De fiinta constienta este legata vointa, iar de cealalta fiinta este legata imaginatia. Dar, de cine apartine vointa si de cine apartine imaginatia? Creierul uman are doua emisfere. Într-una îsi are locul analiza si sinteza, deci evaluarea vietii materiale, constiente, a ratiunii. Cealalta emisfera corespunde intuitiei, imaginatiei, legata de viata de dincolo de materie, de legatura omului prin scânteia spiritului cu Divinitatea, cu tot ce exista în Memoria Universului, înafara timpului. Deci, din aproape în aproape, pâna la urma, Émile Coué recunoaste implicit ca imaginatia apartine legaturii omului cu acel ceva aflat în afara materiei, care coordoneaza tot ceea ce se vede. Asadar, fiintei constiente îi este asociata vointa, iar celei inconstiente, imaginatia. Vointa  este subordonata imaginatiei. Daca un individ îsi imagineaza ca este sanatos, subconstientul sau îsi mobilizeaza fortele pentru a-l vindeca sau pentru a-i mentine starea de sanatate. Însa, în cazul în care acesta traieste tot timpul cu spaima ca se va îmbolnavi, el va contribui inconstient la aparitia bolii în organismul sau. Adica: "Cine se teme de boala o atrage”. Sau:"Atunci când exista un conflict între vointa si imaginatie, cea care prevaleaza este întotdeauna imaginatia”.

Iata unul dintre exemplele cu ajutorul caruia Émile Coué demonstreaza suprematia imaginatiei asupra vointei. Pe o bara de 10 metri lungime si de 0,25 metri latime, asezata pe sol, se poate deplasa usor cineva, de la un capat la celalalt. Daca bârna se afla la înaltimea unei catedrale, este greu de deplasat pe aceasta si un singur metru. În primul caz este usor de mers, caci imaginatia spune ca nu va fi riscant sa se ajunga la capatul bârnei. În cel de-al doilea caz, imaginatia spune ca este periculos mersul pe bârna la o asa înaltime, fiind posibil oricând sa cada, putând sa-si piarda viata. Deci, vointa de a parcurge, la o asa înaltime, lungimea barei este învinsa de imaginarea unui posibil accident. Imaginatia, printr-o autosugestie puternica pozitiva, face sa dispara efectele negative ce s-ar consuma într-o actiune. De exemplu, constructorii care lucreaza la înaltimi ametitoare, pot face acest lucru pentru ca îsi imagineaza ca vor face fata unei astfel de munci.

Coué descrie arta prin care, practicând sustinut sugestia constienta, se poate trezi potentialul infinit al autovindecarii, care exista în fiecare dintre noi, viata putând fi orientata în directia de mers dorita. Asadar, daca ne-am încarcat cu autosugesti negative inconstiente, prin înlocuirea lor cu autosugesti pozitive constiente, orice suferinta nejustificata din viata se va anula.

Constientul este înzestrat adeseori cu o memorie cât se poate de infidela, pe când subconstientul dispune de o memorie perfecta si impecabila, care înregistreaza chiar si cele mai mici amanunte ale existentei noastre. Însa, el este supus ca un sclav si accepta fara a rationa tot ceea ce i se spune. Acesta, trebuie tinut cont, ca guverneaza functionarea corecta a organelor prin intermediul creierului si realizeaza toate actiunile corpului.

Si atunci daca tot exista autosugestii în permanenta într-o memorie inconstienta, este mult mai bine ca ele sa fie facute în mod constient dar în sensul dorit.

Émile Coué afirma: "Procedeul este cât se poate de simplu: mai întâi de toate sa cumpanim cu atentie ce sugestii dorim sa inducem prin autosugestie, dupa care, trebuie sa le repetam de un numar mai mare sau mai mic de ori(în functie de cât de rapid prinde autosugestia), fara a ne gândi la nimic altceva, ci doar la: «Cutare lucru se petrece în viata mea... cutare lucru urmeaza sa se petreaca», etc. În cazul în care subconstientul nostru accepta sugestia facuta, ceea ce ne-am propus se va realiza punct cu punct”. Dar dorintele trebuie sa fie rezonabile.

Deci, este propusa o metoda asemanatoare celei de autohipnoza, prin care se face influentarea imaginatiei asupra eului psihic si a celui fizic.

Dupa numeroase experimente, efectuate într-o perioada de douazeci de ani, Émile Coué a tras urmatoarele concluzii, rezumate sub forma de legi.
"1. Atunci când vointa si imaginatia se afla în conflict, cea care prevaleaza este întotdeauna imaginatia, fara nicio exceptie;
2.  În orice conflict dintre vointa si imaginatie, forta imaginatiei este direct proportionala cu patratul fortei vointei;
3.  Atunci când vointa si imaginatia sunt de acord, rezultanta nu reprezinta suma lor aritmetica, ci produsul lor;
4. Imaginatia poate fi controlata.
Orice boala, aproape fara exceptie, se poate ameliora prin autosugestie, oricât de greu de crezut ar putea parea aceasta afirmatie. Nu spun ca bolile se vindeca întotdeauna, dar cu siguranta ele  se pot ameliora, ceea ce este cu totul altceva.
Pentru ca oamenii sa poata practica autosugestia constienta, ei trebuie sa fie învatati, exact asa cum învata sa scrie si sa citeasca, sa cânte la un instrument muzical, etc”.