3 martie 2011

Azi, usturoiul reduce colesterolul "rau". Mâine, un alt studiu va demonstra ca nu e cazul. Aflam ca un mic dejun zdravan ne ajuta sa mâncam mai putin în restul zilei, dupa care alti cercetatori ajung la concluzia opusa.

A urmari stirile zilnice despre cercetarile din domeniul sanatatii începe sa semene cu o cursa într-un montagne-rousse – cu suisuri, coborâsuri si viraje imprevizibile. Iar adevarul despre aceste studii si cercetari poate fi unul descurajant – mai precis, ca descoperirile ce se dovedesc „gresite” nu sunt exceptia de la regula, ci regula însasi. „Tot mai multi specialisti care observa cercetarea medicala spun ca studiile gresite nu sunt ceva ce-apare pe ici, pe colo, ci ca ele reprezinta majoritatea. Întregul cadru al muncii de cercetare din acest domeniu ar putea fi eronat, ceea ce-i deruteaza în egala masura pe pacienti si pe mecidi, provoaca mult rau si mentin în industria farmaceutica produse costisitoare”, scrie saptamânalul Newsweek.

Unul dintre cei mai aprigi sustinatori ai acestei teorii este doctorul John P.A. Ioannidis. În vârsta de 45 de ani, fostul copil-minune care la trei ani facea calcule cu zecimale iar la opt ani publica un volum de poezii si-a consacrat cariera „vânatorii de mituri” din domeniul medical. Sef al Centrului de cercetare si Prevenire al Universitatii Stanford, Ioannidis nu se fereste sa afirme ca „sanatatea oamenilor este pusa în pericol” si ca multi chiar mor din cauza erorilor din cercetarea medicala.

„În ultimele luni s-au prabusit doi piloni ai medicinei preventive”, scrie Newsweek. Mai întâi, un studiu foarte amplu a aratat ca nu exista suficiente dovezi ca medicamente precum Lipitor sau Crestor (cunoscut si sub denumirea de Rosuvastatina), folosite pentru scaderea colesterolului, le sunt de folos persoanelor care nu au „la dosar” probleme cardiace. Cercetarea, realizata de Cochrane Collaboration, un consortiu international de experti în biomedicina, s-a bazat pe 14 studii individuale facute pe fiecare dintre cei 34.272 de voluntari. Costul de producere al acestor medicamente se ridica la 20 de miliarde de dolari pe an (în SUA), în conditiile în care e posibil sa fie nevoie doar de jumatate din cantitatea produsa.

Al doilea mit spulberat recent este legat de vitamina D. În noiembrie, experti din cadrul Institutului de Medicina din SUA (un ONG sustinut de Academia de {tiinte din aceasta tara) au concluzionat ca testul de sânge pentru determinarea nivelului de vitamina D din organism e lipsit de sens. „Aproape toata lumea are suficienta vitamina D pentru a le asigura sanatatea oaselor (20 de nanograme per mililitru). Acest lucru înseamna ca nu e nevoie de suplimente sau de pastile de calciu. Cât costa, anual, productia de suplimente cu vitamina D? Nu mai putin de 425 de milioane de dolari pe an”, mai scrie Newsweek.

Studii care acum mai bine de 10 ani erau extrem de laudate se dovedesc, în prezent, eronate. Doua cercetari efectuate în 1993 aratau ca vitamina E previne bolile cardiovasculare. Experimente mult mai riguroase realizate în 1996 si 2000 au contrazis aceasta descoperire. În 1996, în studiu demonstra ca terapia cu estrogen reduce riscul îmbolnavirii de Alzheimer la femeile mai în vârsta. Rezultatul a fost spulberat în 2004. Numeroase cercetari care indicau ca antidepresivele comune dau peste cap functionarea celulelor nervoase sunt, acum, contrazise (medicamentele care sunt de ajutor în tratarea depresiilor usoare – atunci când sunt de ajutor! – functioneaza pe baza efectului placebo). Iar lista poate continua”, se arata în articolul citat. Iar problema este ca, odata intrate în „mentalul colectiv”, concluziile primelor studii sunt greu de eliminat. „Multi ani dupa ce teoria privind vitamina E si inima a fost demontata, în jumatate dintre lucrarile cu caracter stiintific care o mentionau ea aparea drept valabila”, scrie Newsweek.

John P.A. Ioannidis încearca sa explice de ce studiile aparent serioase se contrazic, deseori, între ele. El spune ca testele din care reiese ca un anumit medicament este eficient si cele în care se ajunge la concluzia opusa dureaza la fel de mult. „Numai ca”, spune Ioannidis, „rezultatele negative sunt publicate abia dupa câtiva ani. În timpul acesta, ele stau într-un sertar sau se fac si alte teste în speranta ca rezultatul va deveni, la un moment dat, pozitiv. Companiile farmaceutice, care investesc miliarde de dolari, nu prea îsi doresc sa declare un nou medicament drept inedificent. Iar pâna când apar rezultatele negative ale unort studii, pacienti din întreaga lume primesc tratamente are nu functioneaza. {i atunci nu se poate sa nu îti pui întregarea ?”, adauga acesta.

Ioannidis si-a dat singur raspunsul, într-o lucrare publicata în 2005: „Majoritatea!”. El considera ca cercetarea biomedicala comite greseli pentru ca se bazeaza pe studii privind genele realizate acum prea multi ani ca sa nu poata fi contestate sau macar reevaluate. Un alt „pacat” al cercetarii este ca se bazeaza prea mult pe statistica, aceasta fiind responsabila pentru multe greseli comise. „Când faci mii de teste vei avea si "falsi câstigatori" ”, spune Ioannidis. Iar companiile farmaceutice „traiesc”, în mare masura, de pe urma acestora. Testând medicamente deja aprobate pentru a le gasi întrebuintari noi, se întâmpla ca rezultatele sa se „brodeasca”. iar faptul ca medicii pleaca de la rezultate la nimereala pentru a prescrie respectivele medicamente pentru alte afectiuni decât cele din prospectul initial este o mare greseala, crede specialistul american.

Desigur, nu chiar tot ce stim despre regulile ce trebuie respectate pentru a fi sanatosi este gresit. Fumatul ucide, obezitatea morbida provoaca moarte timpurie, carnea procesata creste riscul de a ne îmbolnavi de unele tipuri de cancer iar tinerea sub control a tensiunii arteriale ne tine la adapost de atacuri cerebrale, concluzioneaza publicatia americana.

Īnca o dezvaluire socanta despre Michael Jackson iese la iveala. Un medic francez crede ca megastarul a fost sterilizat chimic, fara sa stie, iar asta l-ar fi ajutat sa aiba glasul care i-a adus faima.

Doctorul a explicat īn cartea "Michael Jackson, secretul unei voci", pe care o va lansa saptamāna viitoare, ca secretul vocii megastarului e o substanta chimica numita ciproteron, pe care el ar fi inghitit-o la 12 ani pentru a-si trata acneea juvenila.

Autorul precizeaza ca tratamentul nu i-ar fi rezolvat cāntaretului doar problemele dermatologice, ci a  facut ca vocea lui sa nu sufere modificari īn timpul trecerii la maturitate.

Folosit frecvent īn anii '70 pentru tratarea problemelor dermatologice, tratamentul avea efecte secundare grave, precum inhibarea hormonilor masculini. Asa īsi explica el ca si la 51 de ani, cu cāteva zile īnainte de a muri, vocea "Regelui Pop" suna la fel de clar ca cea a unui copil.