Tara magarilor

    Am mai spus si repet sunt articole care imi sunt utile si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez si la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult Valoare Adaugata) Ca reusesc sau nu asta este alta poveste. Sursa acestui articol este   aici si am decupat din articol numai ce ma interesa pe mine

În acest articol, voi scrie despre magari si Tara magarilor. Pentru a mai descreti fruntile încruntate de atâta politica, iata câteva citate dintr-o carte mai putin cunoscuta de publicul larg: Stefan Zeletin, Din tara magarilor. Însemnari (Bucuresti, Nemira, 2006), Colectia Biblioteca de politica, coordonata de Cristian Preda.

Cartea este o alegorie satirica cu privire la România si români. Autorul înlocuieste român si România cu magar si tara magarilor.

În primul rând, iata ce spune Stefan Zeletin despre caracterul national al magarilor:

“Las, nepasator, mucegait de putred la constiinta, urecheatul are nevoie de o pârghie puternica care sa-l scoata din nesimtirea sa fata de tot ceea ce e frumos si nobil si sa-l puna în miscare. Dar care e aceasta perla fermecata, a carei magica licarire e în stare sa scoata chiar si pe magar din lasitatea sa înnascuta si sa-l hotarasca la fapta? Ea se numeste bacsis. În adevar, fara bacsis nu e chip sa faci un pas în tara urechiatilor… La magari toti iau bacsis, de la cel mai pârlit magarel pâna la cel mai îmbuibat magaroi. Se întelege ca bacsisul trebuie sa fie cu atât mai gras cu cât si magarul ce-l primeste e mai mare. Astfel, pe când e de ajuns sa dai câteva ruble unui magarel, spre a-ti face ceea ce în tara lui se cheama hatâr, pe un magaroi nu-l poti îndulci decât cu sute de mii, daca nu chiar mai mult. Si apoi, nu numai aurul si argintul alcatuiesc aici bacsisul. Laude prin presa – caci si magarii au presa…magareasca, fireste; proslavire în adunari obstesti; mai pe dindoasele, câte o magarita neînceputa – asemenea bacsisuri ating mult inima unui magaroi.

Când urecheatul nu primeste bacsis de la altii, ia el singur. De aici greseala pe care o fac strainii ce cunosc putin datinile magaresti. În aceasta tara, zic ei, toti fura fara deosebire; se pare ca cârmuitorii ei s-ar juca pe întrecute de-a hotia. Astfel furtul a ajuns aici adevarata virtuozitate si cel mai îndemânatic în acest mestesug se bucura totodata si de cea mai mare cinste între magari”.

Si mai interesante sunt cele doua principii ale justitiei magaresti:

“1. Principiul justitiei extraparlamentare suna în chipul urmator:
Orice magarie, privita în sine, nu alcatuieste o rusine daca e bine ascunsa. Ea devine o rusine din clipa în care e data la iveala si scuturata sub nasul lumii cinstite. Din acest principiu teoretic decurg urmatoarele doua reguli de justitie practica:
a. Supus pedepsei nu e cel ce face, ci cel ce dezveleste o magarie…
b. Pedeapsa ce ia dezvaluitorul magariei creste în masura cu murdaria ce are la suflet faptasul magariei. Caci numai astfel se poate da învatatura gurilor rele, spre a-si tine pe viitor limba în pace….
2. Principiul justitiei magaresti intraparlamentare suna astfel:
Orice magarie, de orice soi si orice marime, nu alcatuieste o vina daca se poate dovedi ca pârâtorul e un magar tot atât de mare ca si pârâtul.”

Nu în ultimul rând, magarii au si o morala:

“Se vede dar limpede ca ea va trebui sa se alcatuiasca tot din doua parti, ca si caracterul din care îsi trage fiinta: vorbele si faptele. Obârsia acestora se cunostea bine mai dinainte: vorbele ies din omenia externa, faptele iau nastere din magaria interna. Astfel stând lucrurile, porunca moralei magarilor se poate prinde în urmatoarea scurta formula: sa vorbesti ca un om si sa te porti ca un magar“.

Ei? Recunoasteti pe cineva în aceste citate?