cp Suntem veniti din anii 1950!

Motto: "Daca n-am putut plati atunci raul ce ni s-a facut, de-atita sa avem grija: macar sa nu uitam!" (Nicolae Iorga)

Tara in care traim s-a nascut pe 30 decembrie 1947. O tara "noua", pe ruinele uneia mai vechi, ale carei traditii coboara multin timp. Dar numai ca s-a dorit dintr-odata, abrupt, un timp "nou", o tara "noua", unde sa fie stapin un om "nou". Si totul a inceput cu anul 1948. A fost desigur o perioada de interimat si pe masura ce treceau anii,intre august 1945 si decembrie 1947, vitezele schimbarii s-au accelerat.

Oamenii care ne conduc astazi au legatura cu acest trecut apropiat. Nu-l pot numi un trecut istoric, ci un trecut sufletesc deoarece s-a petrecut o reala malformare a sufletului rominesc. Acesta refuza sa se schimbe si odata cu el si mentalitatea. Parintii celor care sunt astazi stapinii Rominiei au reprezentat vechea garda de profitori si oportunisti, si au luat in stapinire un teritoriu cu milioane de suflete. Si foarte periculoasa este succesiunea acestor functii in institutii publice. Pe linga functia ocupata, mesajul politic al acestor indivizi este in consonanta cu politica lor de dezinformare gri si de cultivare a memoriei scurte.

Povestea acestei cuceriri prin teroare si punerea la punct a unui mecanism diabolic de distrugere a valorilor, aflat si azi in functiune, anamneza acestui fenomen care ne distruge tara, a fost publicata intr-o monografie completa pentru anii '1950, detaliata, temeinic analizata si argumentata. Aceasta analiza lucida a epocii dejiste se numeste "Asa s-a nascut omul nou.in Rominia anilor 1950" (Compania, 2012) iar autorul este Dorin-Liviu Bitfoi. Fragmentele prezentate aici sunt un avant la lettre ale unei lucrari de mari dimensiuni, impresionanta prin documentarea si informatia istorica prezentata.

Eu as recomanda cititorului, odata ce va lectura aceasta carte, sa urmareasca si o perspectiva singulara: cum ar fi aratat o zi din viata sain 1950. Cum ar fi trait ca licean, student, muncitor, adult sau copil, femeie sau barbat, intelectual sau plugar colectivizat. O zi din viata unui om obisnuitin 1950. Dorin-Liviu Bitfoi mi-a deschis prin cartea sa, fara precedent istoriografic prin analiza ei desavarsita, privirea asupra unei astfel de perspective. Vom trece de detaliile de suprafata, politice sau istorice si vom coboriin strada, vom intrain casele parintilor nostri,inca foarte tineri, si vom observa decalajul zdrobitor, prezent si azi, dintre viata oamenilor obisnuiti dintotdeauna si viataimbelsugata si lipsita de griji a mafiei nomenclaturiste, ai caror succesori guverneaza astazi Rominia.

Un ofiter al armatei regale seintoarce acasa

Din prizonierat, desigur. El si generatia lui au fost cei dintii martori ai acestui decalaj istoric, abrupt, terifiant, venit repede si foarte rezistentin timp. Radu Marculescu povesteste: "Era 17 iulie 1951. Camionul o luain viteza si curind trecu prin aglomeratia pestrita si zgomotoasa din Piata Rahovei, care oferi curiosi dupa o absenta de noua ani primele mostre de oameni liberi din Rominia. Cum arata aceasta lume de acum pentru ochii mei careinca mai pastrauin retina imaginea de altadata, cea de dinaintea revarsarii mareei rosii peste societatea noastra?

Jalnic de prostimbracata, ca acea lume sovietica, rufoasa,intilnita in gara Odessei, la plecarea noastra. Strazile murdare, cu gunoaie, jurnale, resturi menajere si cite un ciine mort la rigola. "Asta e periferia", gindii. "Sa vedem centrul"! La Chirigiu camionul parasi Calea Rahovei si o lua pe Uranus, pe la Arhive, trecind Podul Izvor si oprindu-se o gramada de timp la stopul de la Bulevard, ca sa ma faca sa vad si lumea din centru, lumea buna, cum arata acum.

Pentru mine, care lasasem Bucurestii,in vara anului 1942, cu o lume citadina corect daca nu elegant imbracata, cu domni care, chiar si-n toiul verii,isi pastrau sacoul, palaria si manusile, macar ca pe ultimele cei mai tineri le tineau in mina; pentru mine, care pastram amintirea frumoaselor Bucurestiului, care umpleau serile Bulevardului cu fosnetul matasos al rochiilor multicolore si cu adierea de parfum, provocator sau discret, lasat in urma lor pentru mine aspectul vestimentar de acum, al aceleasi lumi, dar sub o alta zodie, a cancerului rosu, era de-a dreptul catastrofal, acuzind o totala prabusire de nivel de viata si un dezinteres general de tinuta, "de maintien" la barbati si de elementara cochetarie la femei. Iata niste domniin etate, de altfel cu figuri distinse, poate de "fosti", dar cu capul gol, cu camasa cu mineci scurte peste pantaloni de doc, si cu picioarele fara ciorapi,in sandale. Iata si niste frumoase de altadata legate la cap cu un batic (unde-s palariile de altadata?), cu niste fuste pe ele, din stamba ordinara, de un cenusiu ('antijeg') deprimant, ca toata existenta actuala de altfel, picioarele fara ciorapi,in sandale. Element comun ambelor sexe, o plasain mina, pentru apucat "ce se da".

Privite cu ochiul de astazi, "grozaviile" de atunci au devenit demult normalitate si azi nu mai scandalizeaza pe nimeni (nici pe mine), dar privite la ora aceea cu ochiul care mai pastra imaginea lumii anterioare in care functiona un anumit "cod al vestimentatiei", a carei respectare era o datorie de onoare, aceste "orori" deimbracaminteimi apareau ca simboluri ale unei totale prabusiri morale. Si asa si era.

in continuarea,in viteza, a drumului pe Schitu Magureanu si pe Grivitei, aveam sa revad, dar nu sa regasesc, un Bucuresti cu ranile de razboi abia oblojite, un Bucuresti peste careincepea sa seintinda mizga de mizerie a oraselor sovietice, cu lumea lor necajita si incovoiata de nevoi si angoase, asa cum sesizaseram noi, prizonierii,in indelungul nostru periplu prinimparatiaintunericului si a mizeriei. in sfirsit, camionul ajunse la Gara de Nord si opri la Intrarea cu Coloane. Din cabina soferului iesiinsotitorul nostru, un subofiter de securitate, care ne facu semn sa coborim. Nae Cojocaru si cu mine ne daduram seama ca aveam drum comun. Instalatiin tramvai, si noi si cei din jurul nostru ne-am devizajat cu o curiozitate reciproca, noi cum am mai spus-o nemairecunoscindin ei, sub actualul lor deghizament proletar, lumea noastra citadina de altadata, iar ei, probabil, din examinarea vestimentatiei noastre bizare si anacronice, privindu-ne cu un interes istoric, ca pe niste piese muzeale. Ba, ca sa nu mint, am mai vazut si o unda de duiosiein ochii cu care ne privea o batrinica, lucru si mai greu de suportat pentru mine. Satul de aceasta confruntare, imi bagai nasulin fereastra siincepui a urmari cu nesat fuga bulevardelor si a strazilor, atit de cunoscute si de dragi mie erau locurile pe unde copilarisem -, si a cauta sa le surprind schimbarile petrecute, dar si neschimbarile. Lucru straniu, trecind pe linga locuri si case cunoscute, desi le recunosteam, aveam sentimentul ca totusi nu sunt ele, cele adevarate, ci ca sunt sosiile lor, ca le lipseste ceva indefinibil ca sa fie ele, asa cum le-am cunoscut si simtit eu atunci, cindvain trecut. Ceva s-a strecurat in esenta lor, schimbindu-le identitatea si lasindu-le doar aparentele.

in sfirsit am ajuns la "Roata Lumii" si am coborit. Pe trotuarul inundat de soarele orbitor de iulie, aspectul pe careil ofeream trecatorilor era si mai insolit. Uniformele noastre decolorate si roase pina la destramare, dar cu epoleti pe care straluceau, nu stele comuniste, ci tresele ofiteresti ale vechii Armate Regale Romine, ranitele noastre din care atirnau blanuri rupte de cojoace si caciuli (si astain luna lui cuptor), cizmele de bizon, grele si largi,in care picioarele noastre slabe aratau ca niste scobitoriinfiptein masline, toate acestea, confruntate cu decorul vestimentar "conformist-tovarasesc" al trecatorilor, ne confereau oinfatisare bizara si vetusta de personaje cazute prin accident din tunelul timpului. Privindu-ne unul pe altul, am izbucnitin ris. Cu o imbratisare careinchideain ea grei ani de patimireimpreuna ne strinseram cu putere la piept si ne despartiram. Ramas singur acumin multimea care se uita la mine ca la urs, cu ranitain spate, o pornii pe jos spre casa,incet, fara graba, luindu-mi inimain dinti si facindu-mi curaj sa strabat fara lacrima tinutul cumplit al amintirilor. Era cartierul adolescentei si alinceputului tineretii mele" (Adrian Majuru, "Copilaria la romini", 2006)

Orasul proletar

Cum arata orasul rominescincepind cu marea schimbare deschisa de anul 1948? "Peste noapte,in piete si parcuri au rasarit zeci de steaguri rosii, lozinci si portrete gigantice ale conducatorilor, al lui Stalin mai ales..., statuile, vechi celebre, au disparut, majoritatea demolatein iulie 1948... trebuie sa prezinti buletinul de populatie la traversarile gresite, la raziile stradale si cu fiece prilej militienilor grosolani, care te iau la per tu. Trebuie sa circuli vizavi de sediile Securitatii, ocolind caprele de lemn pazite de securistiin uniforme albastre...pentru terenurile virane ale capitalei si ale altor orase, se gaseste o solutiein spiritul vremurilor: cetatenii sunt chemati saintemeiezeintovarasiri pentru a le cultivain comun, indeosebi cu legume si zarzavaturi... strazile sunt demoralizate, sarace si cenusii, cu cersetori si copii vagabonzi. Cu oameni extenuati, tot mai putini si mai singuratici, cu privirea-n pamint, tacuti, tristi, indiferenti. Ciudat mai toti arata batrini, cu mult peste virsta lor; si parca nu mai exista tineri... apar pufoaicele si caciulile rusesti cu urechi, cumparate din talcioc, apar si lodenurile, paltoanele maro si fumurii, toate aidoma, pretinzindu-se din lina desi par facute din deseuri si miros a sac... lumea evita sa seimbrace elegant, purtind acum haine din materiale ieftine, molton, finet si aba,in culori foarte stinse, terne, griuri si bejuri, pentru a nu atrage atentia... sa porti palarie e periculos, caci te deconspiri ca burgheza. Daca porti un decolteu prea adinc, risti sa fii oprita de militieni pe strada... este vremea prefacerii hainelor: dintr-un pulover se tricoteaza acum doua; se toarce si lina din perne si se fac posete cu croseta, seincropesc pantofi din bucatele de piele recuperata" (Dorin-Liviu Bitfoi, "Asa s-a nascut omul nou.in Rominia anilor 1950", 2012). Este perioada cind renumitului profesor universitar Aram Frenkian studentiiii cumpara un paltonin plina iarna, adunind punctele lor de cartela, deoarece batrinul profesor nu primea cartela fiind considerat dusman de clasa.

Pe strada se moare si trebuie sa treci cu vederea, sa ignori trupurile care cadin preajma ta de la vreun balcon sau de la fereastra. Scriitorul Mircea Simionescuisi aminteste: "Asearaintorcindu-ma de la concertul lui Mihai Constantinescu, pe Calea Victoriei, din blocul Dragomir Niculescu, al M.A.I., a cazut pe trotuarul nostru corpul unui barbat. Eram cinci, nu ne-amintors, de groaza. Ba, cred ca am si fluierat evaziv, din Elly Roman si Radu Serban". Erain 1951. Dar sunt si executii sumarein strada iar cadavrele sunt lasate acolo de militieni. Nicolae Balotaisi aminteste de iarna anului 1955, de barbatulimpuscatin crestet,in plin centru,in timpul sarbatorilor de iarna. La fel erauintilnite astfel de situatii pe Lipscani, la Gara de Nord,in centru orasului...in fapt, "Securitarea a ordonat sa fie impuscati detinuti si lasati orein sirin centrul Bucurestiului cetatenilorinspaimintati li se spune ca sunt banditi care au fugit de sub escorta. Scopul este atins. Frica seinstapineste... Transportulin oras se facein mare partein birje cu burdufuri ponosite.in Bucuresti existainca transport de marfuri cu carute si magari, iar strazile rasuna de izbitura copitelor potcovite; sunt numeroasele carute cu coviltir dintre Chirigiu si Piata Rahovei, camioanele trase de cai, rapide, cu pneuri cu ventil, care aprovizioneaza magazinele... masinile sunt foarte rare, din cein ce mai rare, iar prezenta uneia pe strada ta ori mai rau,in fata casei tale! e prilej de mare emotie si suspans. Sa fie oare Securitatea?!... lumea cosmopolita s-a mutatin talcioc. Talciocul se aflaintr-o groapa imensa si pare un lagar ticsit de oameni: fosti mosieri si negustori, profesori, artisti, scriitori. Se vorbeste,in afara de romina, engleza, franceza, germana, idis si tiganeste" (Dorin-Liviu Bitfoi, "Asa s-a nascut omul nou.in Rominia anilor 1950", 2012). Talciocul este locul unde stiloul cu penita de aur este vindut pentru un kilogram de cartofi si pentru prima datain istoria moderna a orasului, vinzatorul de talcioc este mai educat si elegant decit cumparatorul.

Acasa in anii '1950

Avocata Ligia Minovici descrie perioada anilor 1950, amintindu-si ca "dupa razboi, era totul trist. Am facut o comparatieintre cum a fost inainte de razboi si cum a fost dupa oamenii maiintii ca fusesera expropriati, li se luasera din case, li se bagasera chiriasi, cite 10 intr-o casa. Cine sa se ocupe de gradina, caci era ceartaintre ei Era o mare diferenta. Bucurestiul dupa venirea rusilor, o diferenta colosala. Ce erainainte si cum era apoi. Si din punct de vedere al comportamentului oamenilor, atunci vedeai mai bine, cind stateai la coada reflectiile care le faceau,intrebarile care le puneau, adica un nivel asa scazut din toate punctele de vedere lucruri care ma intristau.

Transformarile cele mai importante s-au facut dupa 1947, 1948intii siintii lipsuri materiale, lucruri din cein ce mai scumpe care se gaseau tot mai greu. Apoi o frica grozava de denunturi, care nu dezvaluiau lucruri adevarate ci lucruri inventate sau razbunari, interese" (Adrian Majuru, interviu nepublicat, 2004).

Starii de nesiguranta i s-au adaugat lipsurile materiale, penuria alimentara, scumpirea vietii de fiecare zi si prabusireain grosier a tuturor relatiilor, a vietii cotidiene. "Populatia sufera iarna crunt de frig - oamenii, cu moral foarte scazut, stauin caseimbracati cu paltoanele. Unii aleg cain ziua de Craciun sa arda lemnele pe cite o saptamina, pentru ca macar atunci sa le fie cald. Lumina este rationalizata la cote imposibil de respectat. Se revine la liber dar kilowatul se scumpeste cu 30 de lei in conditiilein care lefurile sunt de cca 3.000-5.000 lei diminetile de iarna si toaleta facuta rapid, cu apa rece si sapun prost. Apa din cada sau din albia de rufe se foloseste in mod frecvent de doua ori, se da apa calda de doua ori pe zi. Zi dupa zi, aceleasi haine ponosite: aceeasi rochie, aceiasi pantaloni. Apoi, drumul din zori la serviciu pe trotuarele pline de gropi, pe linga magazinele inchise si centrele de lapte cu sticlele aduse de cu seara Constanta face foamea.in oras nu se gaseste, literalmente, nici un aliment, doar fasole. Cei din Focsani sunt mai norocosi. Aici stationeaza o divizie sovietica de tancuri, care, desi a pricinuit multe necazuri (militarii se imbata, violeaza si impusca),ii aduce orasului un supliment de hrana. Copiii duc acasa ceea ce bucatarii rusi arunca la gunoi de mila, ei rastoarna cazane intregi cu cartofi fierti, iscind incaierari intre cei care asteapta Copiii sufera cel mai rau de foame si de frig. Dezbracati, purtind la nesfirsit haine de la fratii si surorile mai mari in familiile cu mai multi copii in crestere, vesnic infometati, trec prin mari chinuri cind simt miros de friptura venind de la vreo casa ori, cind merg la scoala, vreun coleg despacheteaza un sandvis cu sunca.in familii se incing multe certuri legate de mincare. Foarte rar sunt scosi copii la cofetarie: un adevarat eveniment! Multi, de fapt, nu au mai intrat vreodata intr-un asemenea loc, asa ca, asezati la masa dinaintea unei prajituri,incearca momente de exaltare fara cartela, esti practic mort. Cartela de tip A este pentru mineri. Cartela de tip B este pentru munca grea (19500 grame de piine de miercuri pina duminica), o zi pe luna cu programare cumperi un litru de ulei, 1 kg de zahar tos, 1 kg de macaroane si unul de biscuiti si 19500 de grame de carne saptaminal. Pentru toate acestea se sta la cozi si adesea nu ajung alimentele. Mai existau cartelele de tip C (1950 grame de piine zilnic) pentru munca obisnuita, intelectuala, si cartelele D1 si D2 cu 1950 grame de piine de joi pina duminica), cartela destinata membrilor familiilor celor care muncesc si cartela E, 1950 grame de piine numai in ziua de joi, pentru nesalariati. Pensionarii nu primesc nimic! Mai mult, celor in virsta li s-a ridicat si pensia, iar situatia lor este ingrozitoare, disperata cam toata lumea veche,incepind din 1919- 1950, se trezeste la batrinete fara mijloace de subzistentanta. Lui Onisifor Ghibu i se anuleaza pensia in mai 1919-1950 iar foarte curind este si arestat. O batrina de 70 de ani din Giurgiu se angajeaza ca muncitoare sezoniera la "Fructonil", unde scoate simburii cireselor pentru dulceata si reuseste sa aduca putina si acasa, copiilor si nepotilor,intr-un celofan pe care si-l prinde in coc" (Dorin-Liviu Bitfoi, "Asa s-a nascut omul nou.in Rominia anilor 1950", 2012).

Distrugerea valorilor

in aplicarea luptei de clasa, dupa cucerirea puterii de stat si dupa triumful dictaturii proletare, comunistii din Rominia anilor 1945-1989 au trimis intelectualii la munca manuala si au instalat muncitori din sate si din mine la munca cu creierul.in consecinta, dupa 1989, Rominia a intrat in posesia parazitilor sociali care sunt: guvernantii cu unica preocupare de imbogatire personala; functionarii de stat cu indiferenta la obligatiile de serviciu si speculantii din lumea interlopa, alaturi de care, primele doua categorii se afiliza adesea prin cumetrii. Cum s-a ajuns aici, descrie Dorin-Liviu Bitfoi: "Un avocat e hamal in Halele Obor din Bucuresti cu un sort murdar si cu basc, poate fi vazut in pauza de prinz la o tejghea, muscind dintr-o bucata de piine si o rosie. Un fost colonel al Garzii Regale s-a facut carutas. Marele sociolog Dimitrie Gusti, fost ministru al invatamintului si presedinte al Academiei Romine, lucreaza, bolnav, la 70 de ani trecuti,in schimbul doi, dupa un program ucigator, la o cooperativa mestesugareasca din comuna Catelu, de linga Bucuresti, ce produce jucarii de cauciuc pentru copii. Scriitorul Dinu Pillat este casier, apoi pontator la o cooperativa chimica de productie. Poetul Teodor Mihadas este, pe rind, muncitor sezonier, sapator de fintini, ajutor de timplar, manipulant de marfuri, paznic, sef de coloana auto, om de service si multe altele Poetul Dimitrie Stelaru e hamalin portul Constanta, unde cara saci de ciment.in anul 1951 Pavel Chihaia e om de serviciu la Policlinica de copii a Sfatului Popular al raionului 1 Mai din Bucuresti iar din 1952 este zidar la ICB (Industria de Constructii Bucuresti), unde,intr-o mizerie infernala, lucreaza zilnic 10-12 ore.isi gaseste apoi, pentru cinci ani de zile, o umilitoare ocupatie de figurant la Teatrul Tineretului, Teatrul Nottara si Opera de Stat, pentru aceasta "meserie incerta si penibila" e platit cu ora. Are drept colegi de figuratie fosti ofiteri superiori, diplomati si juristi" (Dorin-Liviu Bitfoi, "Asa s-a nascut omul nou.in Rominia anilor 1950", 2012).

Academia RPR si "Academia din Pamint"

Academia Romina a fost epurata incepind cu 1947 si restructurata in 1948 confom Decretului nr. 76 din 9 iunie si Decretului nr. 198 al Presedintiei Consiliului de Ministri. Academia a fost obligata sa fuzioneze cu Academia de Medicina si cu Academia de Stiinte intr-o unica structura, intitulata Academia Republicii Populare Romine.in fruntea acestei structuri a fost numit botanistul si biologul Traian Savulescu. Sunt primiti in noua Academie, alaturi de numiri postume precum Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, Alex. Vlahuta, Stefan Luchian sau Aurel Vlaicu, si prolecultisti in viata precum "poetul cizmar" Dumitru Theodor Neculuta, "poetul social" Ion Paun-Pincio sau Mihail Roller (1948), acesta din urma lipsit de studii universitare! Cazul ministrului Mihnea Costoi de azi, ajuns rector fara sa fi sustinut doctoratul, reprezinta o realitate ramasa vie, a anilor 1950 Un "Mihail Roller" din noua generatie de infractori intelectuali.

in acest timp, o serieintreaga de savanti sunt marginalizati, multi dintre ei arestati iar alti impinsi la munca de jos. Emil Racovita (intemeietorul speologiei, moare in mizeriein 1947); Sextil Puscariu, creatorul lexicografiei moderne rominesti ca stiinta, declarat "criminal de razboi", moarei n 1948; botanistul Emanoil C. Teodorescu, intemeietorul scolii de algologie (moare in 1949); marele geograf Simion Mehedinti (moare in 1962 foarte sarac si pus la index); Alexandru Lepadatu (istoriograf, fost presedinte al Academiei, moare la Sighetin 1919-1950), filosoful P.P. Negulescu (moare in 1951); doctorul in medicina Constantin Levaditi, unul dintre intemeietorii virusologiei (1953); matematicianul Dimitrie Pompei (1954); marele sociolog Dimitrie Gusti (1955); filosoful Constantin Radulescu-Motru (1957); poetul si universitarul George Murnu (1957) si multi altii.

in acest timp,in inchisorile regimului, "intelectualii inchisi tin conferinte pe teme istorice, literare, stiintifice, juridice, religioase, etc, si paradoxal, aceste actiuni sunt mai valoroase, cu un nivel stiintific superior, fata de actiunile similare organizate de noua Academie a RPR dupa 1948. Filosoful septuagenar Ion Petrovici, universitar si fost ministru al Educatiei Nationale,intemeiaza la Aiud o academie dupa model platonician, tinind curs de istorie a filosofiei, cu accent pe Kant" (Dorin-Liviu Bitfoi, "Asa s-a nascut omul nou.in Rominia anilor 1950", 2012).

Ce bine i-ar fi prins un astfel de curs domnului Liiceanu, dar si pupilei sale, Andrei Plesu.insa domniile lor isi pregatau bursele pentru RFG sub atenta grija a Partidului!

in Academia penitenciara cursul incepea la ora 11 dimineata, iar la usa sunt puse santinele spre a vesti apropierea gardienilor. Petrovici are si asistenti de seminarii, iar audientii sai sunt oameni din patru generatii la Jilava, fostul ministru de externe si economist Mihail Manoilescu preda limba engleza la fel si inginerul Mavrocordat, cu studii in Anglia. George Fotino, fostul decan al Facultatii de Drept din Bucuresti, tine prelegeri de istorie a dreptului rominesc Coco Dumitrescu, profesor la aceeasi facultate, tine prelegeri de procedura civila si de drept civil de anul IV, iar medicul taranist Marin Enachescu prelegeri de economie. Social-democratul Eugen Dobrescu, matematician si conferentiar la Institutul de Mine din Petrosani, preda algebra.

ininchisoarea de la Ocnele Mari se infiinteaza, de asemenea, Academia, numita "Academia din Pamint", al carei presedinte este ales, la propunerea lui Manoilescu (venit aici de la Jilava), avocatul, scriitorul si publicistul de stinga, Petre Pandrea Petre Pandrea tine un curs de lirica franceza, de la Victor Hugo la Paul Claudel; Puiu Vojenil explica pe Shakespeare, Mihai Popovici expune pictura italiana, Mihail Manoilescu dizerteaza pe teme de economie politica, Petre Tutea tine un curs de filozofia istoriei si despre Faust etc." (Dorin-Liviu Bitfoi, "Asa s-a nascut omul nou.in Rominia anilor 1919-1950", 2012).

Distrugerea deplina a Rominiei vechi

Comunismul ierarhizeaza si subordoneaza dupa criteriul fortei, deci al fricii celor slabi de cei puternici. Prin aceasta s-a urmarit si se urmareste si acum, faza de decadere a societatii rominesti. Regula este sa se piarda resursele de energie si puterea de vointa si apoi sa se piarda si stralucirea inteligentei si creativitatea de nou.inceputul a fost in anii 1919-50 cind "arestarile sunt masive si se tin lant. Au fost vizati toti aceia care intre 1920 si 1947 au ocupat functii in stat (ministrii, subsecretari, directori de banca,inalti functionari, guvernatori ai BNR), fosti si prezumtivi aderenti al partidelor politice, ai fratiilor de cruce legionare, ai fostei armate regale, studenti, elevi, ofiteri de politie, liberi profesionisti, clerici, plugari etc. Multi au participat sau au contribuit la Marea Unire din 1918 si la consolidarea acestui vis secular. Generatia parintilor Rominiei mari va fi exterminata. Si ingropata, cel mai adesea,in gropi comune oriin locuri necunoscute. Familiilor nu li se va comunica nimic, iar certificatele de deces vor fi completate abia multi ani mai tirziu Motivele arestarilor nu sunt intotdeauna clare.in vara anului 1951, la Rahova sunt adusi 3.19500 de studenti si studente care s-au dus sa studieze la biblioteca engleza si la cea franceza, fara sa stie ca acestea sunt considerate de autoritati focare de spionaj.in 1951, peste 300 de studenti de la Facultatea de Medicina au fost arestati pentru ca s-au dus la Biblioteca franceza din Bucuresti. Sunt trimisi in colonii de munca. Muzicologii Dimitrie Cuclin si Emanoil Ciomac sunt condamnati pentru vina de a fi luat parte la auditii muzicale la ambasada engleza si trimisi la munca fortata la canal nici macar diplomatii straini nu mai pot parasi Bucurestiul fara un permis special pentru fiecare iesire, iar unele zone ale tarii le sunt cu desavirsire interzise. Chiar si in cazul cetatenilor sovietici cum e pianistul Emil Ghileis" (Dorin-Liviu Bitfoi, "Asa s-a nascut omul nou.in Rominia anilor 1950", 2012).

Sanda Tatarescu-Negroponte, fiica prim-ministrului Gheorghe Tatarescu,isi aminteste de momentele arestarii: "Locuiam in Polona cu Securitarea alaturi... ceva groaznic, dar inca eram in casa noastra, desi nu era foarte agreabil.

Tatal meu a fost arestat in lotul oamenilor de vaza ai tarii, unde erau generali, oameni politici, preoti,inalti prelati, tot ce avea tara mai bun...in acea noapte securitatea a uitat ordinul de arestare pe biroul tatalui meu... era in ruseste! Au venit a doua zi si au recuperat ordinul. Pina la arestarea mea au mai trecut doua luni.in aceste doua luni nu am avut dreptul sa iesim din casa. Pe 30 iunie 1950 au venit cu urlete, cu tipete, cu strigate: "Afara! Luati un schimb si luati paturile de servici. Nimic altceva"! Ne-au perchezitionat de parca eram deja arestati. Eu care imi adorasem tara si mi-o ador in continuare, tara pe care nu am parasit-o intr-o singura zi, sa fiu tratata ca "dusman de clasa". Nu intelegeam ce era "dusman de clasa".in fine, rezumam. Am fost dusa intr-un lot de 16.000 de arestati la Ghencea. Un loc de triere. Eram citeva femei, sotii de oameni politici, surori, fiice etc. Dar erau si de la tara, mai marii satelor. Oamenii care erau de o anumita notorietate in satele noastre. Arestati intr-un mod brutal: cu urlete, cu tipete, cu confiscare. Nu s-au gindit o clipa, ce facem cu hoarda asta de oameni, carora le luam tot,ii aruncamin strada si din ce vor trai? Pentru ca una din primele intrebari pe care mi-am pus-o atunci a fost: "Doamne, din ce vor trai"? Era vorba de sotul si fiul meu care ramasesera acasa. Pentru ca noi traiam din vinzari. Aveam obiecte de arta si traiam din vinzarea lor. Si incropeam o luna de zile. Iar acuma ca erau toate confiscate! Sotul meu a fost asa de realist! A inteles, ca avocat cum era, stagiar linga un mare avocat de vaza, ca nu o sa mai faca nimic. Si a facut o scoala de maistri, de instalatori de gaze. Eu cind am venit din inchisoare, l-am gasit pe sotul meu, un bun instalator de apa si de canal. Instalind closete! Si-a dat seama si cu asta a cistigat o biata piine, vai de capul lor...

Cind am revenit din inchisoare, am fost trimesi intr-un loc groaznic, intr-un loc pe care nu-l pot numi "casa". Era o bojdeuca linga "Crucea de Piatra". Era un loc a caror pensioare erau cu noi; ca sa ne injoseasca mai rau, ne-au pus cu femeile usoare in acelasi loc si in aceeasi camara. O situatie nu numai nedreapta, venita dintr-o razbunare pe care nu amintele s-o si de altfel nu o intelegea nimeni. Ca proba este ca statistic, atit a vrut sa stie tatal meu, din simpla curiozitate, citi comunisti erau in momentul 23 august 1944: numai 800! Inexistent! Este ceva care am trait atit de contrariu, numai din aceasta nenorocire ca am avut neobrazarea sa intram in Rusia; o razbunare ruseasca pe care am suportat-o cit am putut. Elita tarii apoi a murit, ori a fugit, ori a fost asa distrusa,incit la un moment dat nu mai erau decit firimituri" (Adrian Majuru, "Copilaria la romini", 2006).

Biserica "omului nou"

Niciodata Biserica Ortodoxa Romina, intitulata "a poporului romin", nu s-a implicatin cazurile de criza sociala, dar intotdeauna a fost de partea puterii atunci cind aceasta a fost opresiva cu enoriasii sai,in timpul revoltei de la Brasov,in timpul grevelor din valea Jiului sau fata de revolta de la Timisoara.

Dar ce este mai trist, atitudinea ei a fost de abandon deplin si fata de proprii sai slujitori. Sunt mii de cazuri de preoti arestati, torturati, supusi presiunilor ideologice. Amintesc aici cazul preotului Gheorghe Calciu Dumitreasa, detinut politicintre 1948 si 1964.in 1979 a rostit sapte predici catre tineri prin care ataca regimul comunist si in special darimarea bisericilor. A fost iar arestat si inchis. Nimeni din ierarhia Bisericii Ortodoxe Romine nu a protestat. A fost nevoie de interventia unor personalitati de afara: Mircea Eliade, Ronald Reagan, Margaret Thatcher, Eugen Ionescu.

Constatam ca Sf. Sinod nu s-a miscat deloc in favoarea celor oprimati. Astazi biserica de ce nu e solidara cu marea masa a credinciosilor sai in aceste momente de criza? Unde se afla apelul inaltilor ierarhi adresat presedintelui si premierului pentru a avertiza despre starea jalnica in care se afla majoritatea credinciosilor ortodocsi?

De cele mai multe ori inaltii prelati se marginesc la expresia "asa sa ne ajute Dumnezeu" si de 20 de ani, ne tot ajuta.

Paradoxal,in sondajele publice Biserica este institutia cu cea mai mare incredere a publicului, 90%, plasata inaintea armatei romine.

Desi se bucura de aceasta incredere aproape absoluta din partea poporului romin, patriarhul Teoctist nu s-a sfiit sa felicite regimul opresiv dupa ce a reprimat manifestatia de la Timisoara, care a declansat apoi revolutia romina. Iar aceasta incredere post factum intr-o institutie care a fraternizat cu regimul comunist, sprijinind actiunile represive impotriva poporului, din 1948 incoace, ne determina sa ne intrebam ce fel de popor este acesta in mijlocul caruia ne-am nascut?

Dar cum a devenit biserica noastra obedienta? Aproape instantaneu! Iar inceputul a fost in Moldova.

Pe 4 ianuarie 1948, IPS Justininan, pe atunci mitropolit al Moldovei, trimbita: " Va chem, prea cucernici Parinti, la munca fara preget in scopul fauririi "omului nou", a omului social, al pacii, al dragostei, al fratiei, al cinstei si al muncii. Sa cream "omul nou" dupa invatatura Evangheliei Trebuie creat "omul nou" si cu el o biserica sociala, vie si activa" ("Biserica Ortodoxa Romina saluta proclamarea R.P.R.",iPS Justininan, mitropolit al Moldovei, "Universul", nr. 3, 4 ianuarie 1948, p. 3).

Ca urmare a acestei atitudini de lingusire deplina, mitropolitul Justinian a sperat probabil in destinul fulgurant al omonimului sau de vechime,imparat al Bizantuluiin secolul al VI-lea. Varianta valaha a vestitului personaj s-a multumit pentru inceput cu pozitia de "Patriarh Locotenent".in aceasta noua calitate, "locotenentul" Justinian indemna masa credinciosilor la supunere totala in fata rigorilor ideologice: "Priviti in jurul vostru si vedeti cine lupta si azi sa ne apere pacea si independenta si pe aceia urmati-i. ii stim cu totii: sunt popoarele cu democratie populara in frunte cu Marea noastra aliata si prietena: Uniunea Sovietica priviti cu incredere spre luminoasele orizonturi ale scumpei noastre Republici Populare Romine (PastoralaiPS Patriarh Locotenent Justinian Marina, "Universul", 10 mai 1948, anul 65, nr. 106). Justinian Marina era Patriarh Locotenent din 19 noiembrie 1947. Iar la 24 mai 1948, pentru serviciile sale la consolidarea noului regim, a fost ales patriah al Bisericii Ortodoxe Romine. La solemnitatea inscaunarii, noul patriarh si-a afirmat, printre altele, "increderea totala a Bisericii Ortodoxe in regimul Democratiei populare romine", biserica aratind astfel un "complet si desavarsit patriotism" si oferind ca argument un citat din Biblie (I.Corint 14, 33): " Pentru ca sa nu fie nici o dezbinare in trup, ci madularele sa ingrijeasca deopotriva unele de altele". Si uite asa BOR-ul a intrat in slujba democratiei populare, si de atunci, un madular a avut grija de celalalt madular, si cum o mina spala pe alta si amindoua fata, avem deja conturat sistemul transpartinic de azi al mafiei.

in acelasi timp, un alt proaspat obedient al noului regim, Arhimandritul Valerian Zaharia, spunea la rindul sau: "Recent,in ordinea statala a tarii noastre s-au petrecut schimbari fundamentale Institutia regala este o inventie pur omeneasca, iar asocierea divinitatii cu regalitatea au facut-o regii insisi, pentru a-si intari tronurile si justifica opresiunea asupra popoarelor lor Fata de Dumnezeu regii au fost totdeauna nerecunoscatori, fata de popor s-au purtat cu silnicie Crestinii de buna credinta din aceasta tara sa fie bine incredintati ca, noua forma de stat instaurata in tara noastra, nu este una contrar vointei si planurilor dumnezeirei si nu va fi cu nimic pagubitoare dezvoltarii Bisericii" ("intre divinitate si Monarhie", Arhimandrit Valerian Zaharia, "Universul", nr. 11, 16 ianuarie 1948, pp. 1-2).

Cum era si de asteptat, preotimea s-a conformat. Oferim exemplul preotului Ulpian Petrescu: "() preotul trebuie sa activeze alaturi de organizatiile administrative locale si pe baza instructiunilor pe care acestia le primesc pentru realizarea planului general de munca intocmit de guvern. Preotul va explica peintelesul tuturor, va lumina poporul, atit in adunarile convocate de autoritati dar mai ales in Biserica. ( Sa nu sunein zadar chemarea autoritatilor atunci cind se cer eforturi colectivitatii pentru repararea unui pod, pentru indiguire, repararea unei sosele, o claca...in atmosfera acestor ginduri curate pentru popor, parohia, satul,intreaga tara se vor transformaintr-un vast santier de lucru, pe care omul muncii va alerga sa lucreze ca o albina... A munci si a fi exempluin cimpul muncii este deviza oamenilor noi" ("La vremuri noi, oameni noi" de preot Ulpian Petrescu, "Universul", 27 iunie 1948, nr. 145, p. 6).intre timp se derulau nationalizarea bunurilor si a proprietatilor, colectivizareaimbraca forme atroce iar multi dintre preotii de tara erau arestatiin toiul noptii, fara ca "locotenentul" Patriah sa intervinain apararea lor.

Anul 1948 a fost rezumat astfel de supusii "locotenentului": "Anul 1948 a cuprinsinlauntrul lui un rastimpin care,in Republica noastra populara s-au petrecut evenimente mari, am putea sa spunem despre unele din ele chiar epocale. Nu putem trece cu vederea evenimentul epocal al nationalizarii bunurilor. Nationalizarea este o opera de dreptate sociala,infaptuirea ei fiind si o opera ceruta si de legea lui Hristos" ("An nou, viata noua", de preotul Constantin I. Gheorghe, "Universul", nr. 303, joi 30 decembrie 1948, p. 10).

in acest timp, "la seminarul ortodox a fost introdusa teologia marxista la baza ei stau conceptiile lui Karl Marx. tara se afla sub o adevarata avalansa de abuzuriindreptateimpotriva preotilor si enoriasilor.intre iulie si noiembrie 1948 au fost scoase toate icoanele si crucile din scoli. Au fost distruse si arse troite. Iar crucile din sate suntin continuare darimate noaptea de tractoristiin Mehedinti preotii sunt batjocoriti, ofrandele si colivele sunt aruncate pe jos sau lovite cu piciorul, enoriasii sunt alungati din biserici si opriti sa mai vina. La Smadovita, primarul a fumatin biserica si i-a minjit cu coliva pe la gura pe enoriasi... preotii sunt arestati sau trecutiin categoria proscrisa a chiaburilor, ori sunt trimisi la corvezi la distante mari si stau cite doua-trei zile pe drumuri. Slujbele sunt intrerupte, iar uniiisi fac o placere din a dracui si a blasfemiain biserici un preot este palmuit ca sa termine mai repede reparatiile la biserica,in care se va face apoi un cinematograf. Se impun varuirea picturilor din tindele bisericilor, dintre care unele sunt monumente istoricein parohia Chilia, Sendriceni, judetul Dorohoi, citiva elevi de scoala auimbracat hainele preotesti, au ravasit obiectele de cult, iar la o slujba deinmormintare au statin pielea goalain fata poporului,in timp ce citeau Sfinta Evanghelie". La Pitesti,in penitenciarul reeducarilor, "de Saptamina Mare se cinta prohodul, dar schimbat, asfelincit sa contina multe blasfemii si lucruri scabroase. Un detinut cunoscut ca foarte credincios este declarat "Iisus", iarin mijlocul camerei se improvizeaza un catafalc din tinere. Gatitin zdrente si cu membrul scos afara din pantaloni, detinutul este urcat pe catafalc. Toti cei de fata, fara exceptie, trec prin fata acestuia, unul cite unul,inchinindu-se si sarutind "Sfintele Daruri",intr-un haz general, presarat cu injurii si obscenitati. De Pasti, seingenuncheaza in fata unui detinut cu o coroana de spini pe cap si se repeta ore intregi: "Hristos s-a masturbat"! "Adevarat s-a masturbat"! Craciunul aduce si el o ceremonie la care se maninca excremente si se cinta colinde pornografice, iar de Boboteaza, urina este considerata aghiasma" (Dorin-Liviu Bitfoi, "Asa s-a nascut omul nou.in Rominia anilor 1950", 2012).

Nomenclatura o duce bine

Si de atunci, din 1947, tot bine o duce, devalizind tara, jefuind cu acribie milioane de naivi, mintind cu sperante de mai bine, dupa cum tot auzimin ultimii 23 de ani.

Stapinii omului nou si-au ales cartierul Primaverii, cartier amenajat intre anii 1936 si 1940 pentru personalul Societatii de Gaz si Electricitate.insa dupa 1945 "aici au fost evacuari masive, liderii comunisti dorindu-si vilele pentru eiinsisi. si auinceput sa se mute tot mai multi, pina cind cartierul a devenit exclusiv unul al nomenclaturii".in anii '80 nu se putea intrain acest cartier. Dar CC al PMR avea o multime de proprietati. "inca din anii 1950-1951 patrona institutii culturale, gospodarii-model, case de odihna, doua policlinici, un club, o plajainchisain anul 1954 Directia Treburilor CC al PMR administra 115 vile si sanatorii, cu o capacitate de 1837 de locuri. Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu locuiescin vile de lux, ultimul avind chiar doua, cu bazin si loc de joaca pentru copii. Teohari Georgescu poseda si doua vile, la Snagov si la Timis aceasta din urma e mare, cu un parc propriu, caprioare dresate si un sistem de apa curgatoare pentru cresterea pastravului cei trei se bucura si de un fond special personalin anul I de peste 11 miliarde de lei: 5 miliarde pentru Vasile Luca, 4 miliarde pentru Ana Pauker si peste 2,5 miliarde pentru Teohari Georgescu" (Dorin-Liviu Bitfoi, "Asa s-a nascut omul nou. in Rominia anilor 1950", 2012).in timp ce impozitul strins de la taraniin anul 1951insuma 12 miliarde de lei! Aproape cit cheltuiau cei trei pe an!

"Dintre toti rominii, nomenclaturistii sunt cam singurii care se simt bine.in realitate, cu toate avantajele pe care si le asigura, nu stiu sa traiasca. "Nu se pricep", observa surprins Silviu Brucan.isi ridica garduriinalte la palate, huzuresc si seimbuiba, dar au fost propulsati peste noapte dintr-un mediu sordidin palate si n-au habar ce sa faca cu ele" (Dorin-Liviu Bitfoi, 2012).

intre ieri si astazi

Dupa 1947, bunicii si parintii nostri au intratintr-o lume terna si dura, lumea unor realitati, dileme si acuze care sunt aceleasi peste tot in lagarul comunist: procese siinchisori politice, lagare de munca fortata, expropieri de case si evacuari din orase,inlocuirea cadrelor din institutii si dinintreprinderi cu muncitori ignoranti, colectivizarea fortata a taranilor si persecutarea chiaburilor, epurarea institutiilor si a scolilor, reformainvatamintului, vinarea dusmanilor poporului si a sabotorilor economiei, obsesia comploturilor, a spionilor si a inamicului intern. (Dorin-Liviu Bitfoi, 2012).

Totul pentruimbogatirea unei clientele politice, osificate treptat in nomenclatura. Aceasta nomenclatura nu-s nici popor si nici natiune. Nu au nici o treaba cu Rominia si nici cu rominii. Sunt o societate anonima care administreaza puterea politicain vederea obtinerii puterii economice. Ca orice business din lume au oportunism la nivel de cameleonism si au fluiditate la nivel de lichelism.inainte de decembrie 1989 aveau monopolul nationalismului si patriotismului si sub acuzatie de fascism exterminau pe adevaratii patrioti si adevaratii nationalisti. Dupa decembrie 1989 si-au arogat monopolul democratiei si socialismului si sub aceeasi acuzatie de fascismii extermina pe adevaratii democrati si pe adevaratii socialisti. Sub ocupatia comunista camuflatain democratie originala avem coruptie dar nu avem corupti si am avut si avem terorism anonim, dar nimeni nu identifica teroristiin carne si oase. A se vedea aici reglarile de conturi lasate cu victime dar nu stim cine sunt faptasii: cazul Dumitru Tinu, Mihail Erbasu, Luchian Mihalea, Florian Anghelescu sau procurorul Lele.

Tragedia este ca aceasta auto-darimare a Rominiei apare drept propria noastra opera sinucigasa:in primul rind ca o patroneaza guverne si partide alese prin vot de no iinsine,in al doilea rind ca nici un economist, nici un sociolog si nici un politolog si nici un istoric nu semnaleaza acest fenomen siin al treilea rind pentru ca de nicaieri nu apare sa se formeze un partid protestatar si sa se organizeze o reactie de salvare. Uninceput totusi a fost realizat prin analizaincepturilor legate de rau si distrugere. Dorin-Liviu Bitfoi,in monografia sa "Asa s-a nascut omul nou" (Compania 2012), ofera raspunsurile asteptate de multe geneatii tinere, legate de mersul in gol al vietii noastre, cel putin din 1989 incoace. Citind cartea dlui Bitfoi se va descoperi acelasi mecanism politic de pacalire-amagire a maselor in schimbul puterii ca legitimare, singura deosebire constind in renuntarea la teroare si rafinarea mijloacelor de distrugere. S-a inceput prin teroare si eliminarea fizica a unei demografii cultivate si civilizate si inlocuite treptat cu alte demografii invatate cu obedienta si frica.