Sergiu Nicolaescu - aparatorul criminalilor din decembrie 1989

    Am mai spus si repet sunt articole care imi plac foarte mult si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez si la mine pe site. Consider ca este o onoare pentru mine sa le reproduc si pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult Valoare Adaugata) Ca reusesc sau nu asta este alta poveste. Sursa acestui articol este  aici 

1. Generalul Iulian Vlad - mai presus de lege ?

                Comisia pentru adevar si dreptate a asociatiei "17 Decembrie" a atras mai demult atentia asupra scenariului prin care se urmareste salvarea persoanelor implicate in reprimarea revolutiei (vezi "Intetirea propagandei pentru o amnistie" in "Renasterea Banateana" din 28 iunie 1991). Propunerea recenta a domnului Sergiu Nicolaescu de gratiere a generalului Iulian Vlad confirma justetea punctului nostru de vedere.

                In legatura cu cazul Iulian Vlad credem folositor sa reamintim citeva lucruri :

                Dupa ce, ca urmare a mitingului din 12 ianuarie 1990, problema "teroristilor" ameninta sa ajunga in centrul atentiei opiniei publice, Silviu Brucan a explicat, in "Adevarul" din 16 ianuarie 1990, ca seful asa-zisilor teroristi a fost Iulian Vlad. Poporului i s-a servit o explicatie, oarecum plauzibila. La acea vreme, doar o minoritate a populatiei punea la indoiala cinstea domnului Silviu Brucan.

                Procesul lui Iulian Vlad n-a adus la iveala argumente in sprijinul acuzatiilor domnului Brucan, insa a dovedit vinovatia fostului sef al Securitatii in arestarea abuziva a lui Dumitru Mazilu.

                In conditiile in care presedintele Iliescu era acuzat de o parte a populatiei de ocrotirea fostilor securisti, cea mai buna metoda de dezvinovatire era, evident, invinuirea vehementa a aceluiasi Ion Iliescu pentru prigonirea unor fosti securisti. Este ceea ce va face "Expres Magazin" nr. 8/1991 (redactor sef: Ion Cristoiu), titrind mare, pe prima pagina :"Iulian Vlad sau inchis pentru a nu vorbi". Revista "Cuvintul" nr. 21/1993 (director : Radu G. Teposu) va merge mai departe, insinuind ca bestia de Iliescu vrea sa ni-l omoare pe Iulian Vlad prin "iradiere radioactiva".

                Sintem convinsi ca fostul sef al Securitatii ceausiste nu va face nici un fel de dezvaluiri suparatoare pentru actualii guvernanti, speculatiile pe aceasta tema fiind de natura pur propagandistica.

                Acum, domnul senator PDSR Sergiu Nicolaescu propune amnistierea lui Iulian Vlad, fiindca, "dupa parerea unora", Dumitru Mazilu ar fi agent dublu ("Adevarul" din 8 octombrie 1993). Sintem obisnuiti cu naravul domnului Sergiu Nicolaescu, de a folosi drept argument zdrobitor in dezbaterile legate de istoria revolutiei "parerea unora". Dorim sa adaugam ca, "dupa parerea unora", Sergiu Nicolaescu a primit un milion de dolari pentru a cere gratierea lui Iulian Vlad. Tot "dupa parerea unora", Sergiu Nicolaescu este unul din principalii raspunzatori de diversiunea cu "teroristii" de dupa 22 decembrie, motiv pentru care, "dupa parerea unora", locul domnului Nicolaescu ar trebui sa fie in puscarie, nu in Senatul Romaniei.

                Asociatia "17 Decembrie" a incercat zadarnic sa-i determine pe domnii deputati Vasile Popovici si Petre Dugulescu sa faca interpelari in Parlament in legatura cu valul de eliberari ale fostilor demnitari implicati in reprimarea revolutiei (Ion Coman, Nicu Ceausescu s.a.)(1). Nu razbunarea, ci ideea statului de drept este cea care calauzeste actiunile asociatiei "17 Decembrie". Daca pentru crimele din decembrie 1989 nu exista pedeapsa, sa nu ne inchipuim ca va exista pedeapsa pentru actualii demnitari care, eventual, se vor face vinovati de vreun flecustet de luare de mita, abuz de putere sau deturnare de fonduri. "Nimeni nu este mai presus de lege", spune Constitutia Romaniei. Vrem sa credem ca aceasta e valabil si pentru persoanele care au ocupat sau ocupa functii de conducere in stat.

("Nu" din 1 noiembrie 1993)

Note: 1. Pe vremea aceea, domnii politicieni conventio-democrati erau preocupati de formarea unui guvern de uniune nationala, impreuna cu "aripa reformista" din P.D.S.R. Nu trecea saptamina sa nu auzim vreun superinteligent om politic anticomunist vorbind de "iminenta cadere a guvernului Vacaroiu". E firesc deci ca problemele legate de decembrie 1989 nu prezentau interes pentru alesii poporului.

      2. Scurt timp dupa aparitia acestui articol, generalul Vlad a fost eliberat din inchisoare.

                Reactia revistei "Cuvintul" : "Un inginer cu privirea inteligenta, dar cu limba impleticita in cilti, care pretinde ca a adus democratia la Timisoara uitindu-se prin cosoroaba cum erau macelariti demonstrantii, face in continuare pe justitiarul si bombardeaza revistele cu tot soiul de proteste incoerente. Obsesiile domnului Marius Mioc sint transparente ca gelatina: se vede prin ele soriciul ideii". (Cezar Andreescu, la rubrica "Povestea Vorbei", in "Cuvintul" din 9 noiembrie 1993)

2. Raportul lui Sergiu Nicolaescu - o minciuna!

                Dupa publicarea (in ziarul "Adevarul" din 25.05.1992) sectiunii a 3-a a raportului Comisiei Senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989, Asociatia "17 Decembrie" se simte obligata sa faca urmatoarele precizari:

                1. Pina in prezent, Comisia sus-numita nu a luat legatura cu Asociatia "17 Decembrie", din motive care ne scapa.

                2. Sintem uimiti ca, in aprecierea evenimentelor din Timisoara, este considerata demna de incredere marturia puscariasului Paul Niculescu Mizil, persoana care nici n-a fost in Timisoara in perioada revolutiei. Aprecierea acestuia conform careia pagubele din timpul revoltei timisorene ar fi fost de 5 miliarde lei reprezinta o minciuna (1). Daca aceasta apreciere ar fi adevarata, ar insemna ca, in medie, fiecare timisorean ar fi furat sau distrus bunuri in valoare de 15000 lei neliberalizati (cind leafa medie era de 3000 lei). Nu credem ca poate exista vreo persoana, in deplinatatea facultatilor mintale, care sa creada sincer asa ceva.

                Dupa aprecierea noastra, valoarea reala a pagubelor inregistrate in primele zile ale revoltei timisorene este de citeva sute, poate de o mie de ori mai mica decit cea afirmata de Paul Niculescu Mizil.

                3. Consideram ca importanta exagerata data pagubelor materiale produse in decembrie 1989 are drept scop contestarea legitimitatii revolutiei.

                4. In raportul Comisiei Senatoriale se afirma ca: "Gen-lt. Ilie Ceausescu a informat conducerea M.Ap.N. asupra situatiei din Timisoara, comunicind totodata ca intre persoanele arestate de catre organele de ordine ale municipiului, peste 100 erau cetateni veniti din orasul Tg. Mures".

                Amintim Comisiei Senatoriale ca membrii familiei Ceausescu, din cind in cind, mai si minteau. Lista completa a persoanelor arestate atunci exista la Procuratura, deci Comisia Senatoriala o putea lesne verifica.

                Din cei 843 (2) de arestati, numai unul (Cosma Samuel) e din Tg. Mures si inca unul (Toti Sandor - com. Voivodeni) din judetul Mures. In rest arestatii erau: 706 din Timisoara si inca 68 din judetul Timis, 9 din jud. Suceava, 8 din jud. Bihor, 8 din jud. Hunedoara, 6 din jud. Caras-Severin, 5 din jud. Arad etc. Toti arestatii erau cetateni romani.

("Renasterea Banateana" din 2 iunie 1992).

Note: 1. O ancheta ziaristica pe aceasta tema a stabilit ca pagubele produse in revolutia din Timisoara au fost de 59518558 lei (Grid Modorcea - "Revolutia romana a avut nevoie de un detonator", in "Expres Magazin" nr. 26/3 iulie 1991).

                 2. 843 de arestati erau la penitenciar in 19 decembrie. Aici nu sint inclusi minorii, carora li s-a dat drumul mai repede, si arestatii care au fost tinuti la Militie, fara sa mai treaca prin penitenciar. Daca ii socotim si pe acestia, numarul arestatilor ajunge la 978.

      3. Ziarul "Adevarul", care a scos editie speciala cu raportul lui Sergiu Nicolaescu, a refuzat sa publice dezmintirea ceruta de asociatia "17 Decembrie".

      4. Aceste critici la adresa raportului lui Sergiu Nicolaescu au fost repetate in "Nu" nr. 78/10 iunie 1992, "Expres" din 7 iulie 1992, la radio Timisoara, la conferinta de presa a asociatiei "17 Decembrie" din 17 decembrie 1992 - relatata in "Romania Libera" din 19 decembrie 1992.

      5. Am luat legatura cu senatorul Mihai Ruva (P.N.L.), cerindu-i sa prezinte in Senat obiectiile pe care asociatia "17 Decembrie" le are fata de raportul Nicolaescu. Domnul Ruva a fagaduit ca va face acest lucru, dar numai cind discutarea raportului "decembrie 1989" va fi inclusa pe ordinea de zi a Senatului. I-am replicat ca acest lucru s-ar putea sa nu se intimple niciodata. Domnul senator a spus ca in acest caz nu are ce face. I-am amintit domnului Ruva ca deseori in Senat s-au facut interventii legate de probleme care nu erau inscrise pe ordinea de zi (de pilda: criticarea unor articole aparute in revista "Catavencu"), insa fara a izbuti sa fiu convingator. Staruinta mea a sfirsit prin a-l enerva pe domnul senator. Nu stiu daca atitudinea domnului Ruva a fost influentata de faptul ca, la vremea respectiva, Sergiu Nicolaescu abandonase F.S.N.-ul si se inscrisese in grupul parlamentar P.N.L. Sigur este ca pina la alegerile din septembrie 1992 problema comisiei "decembrie 1989" nu a ajuns pe ordinea de zi a Senatului.

3. Intrebari pentru Sergiu Nicolaescu

                In 12 februarie 1993, postul de radio "Romania Cultural" a transmis o emisiune legata de "misterele" revolutiei al carei invitat a fost Sergiu Nicolaescu. Pentru ca in timpul emisiunii nu am izbutit sa obtinem legatura telefonica, dorim sa-i punem d-lui Nicolaescu, prin intermediul presei, urmatoarele intrebari:

                1. De ce vorbeste de evenimentele din Timisoara fara sa fi luat legatura cu nici unul din ranitii revolutiei timisorene?

                2. In sectiunea a 3-a a raportului comisiei senatoriale conduse de Sergiu Nicolaescu ("Adevarul" 25 mai 1992) se afirma: "intre persoanele retinute de organele de ordine ale municipiului (Timisoara - n.n.) peste 100 erau cetateni veniti din orasul Tg. Mures".

                Lista completa a arestatilor din perioada revolutiei exista la Procuratura Militara, deci Comisia Senatoriala o putea verifica. Numai un arestat, Cosma Samuel, este din Tg. Mures.

                Intrebare: Ce dorea domnul Nicolaescu sa sugereze prin minciuna cu cei 100 de arestati din Tirgu-Mures ?

                3. In aceeasi sectiune a raportului nicolaescian se afirma ca pagubele materiale inregistrate la Timisoara au fost de "peste 5 miliarde lei". Cum a fost calculata aceasta suma ? Asociatia "17 Decembrie" considera ca este o exagerare atit de nerusinata incit il banuim pe dl. Nicolaescu fie de rea-credinta, fie de lipsa de discernamint.

                4. Este stabilit ca generalul Milea a dat ordine de reprimare a revolutiei. Pentru faptele lui, dupa izbinda revolutiei ar fi fost pasibil de pedeapsa capitala. Comisia parlamentara pentru aplicarea legii 42 a respins acordarea titlului de erou lui Milea. Atunci de ce in sectiunea intii a raportului lui Sergiu Nicolaescu ("Strict Secret" nr.99 din 17 martie 1992) generalul Milea e prezentat ca erou ?

                5. Tot in sectiunea intii a raportului citim: "In noaptea de 21/22.12.1989, din datele detinute de Procuratura Militara a rezultat ca au decedat (la Bucuresti -n.n.) 43 de persoane - 27 de civili si 16 militari".

                Lista militarilor morti in Bucuresti in timpul revolutiei, publicata in "Armata Romaniei" la 3 ani de la revolutie nu cuprinde nici o persoana moarta in Piata Universitatii in noaptea de 21/22.12.1989.

                Intrebare: Isi mentine Sergiu Nicolaescu afirmatia ca au existat 16 militari morti in noaptea de 21/22 decembrie '89 la Bucuresti ? Daca da, il rugam sa prezinte lista cu numele si adresa acestor militari. Daca nu, sa explice scopul dezinformarii intreprinse.

                6. In cadrul emisiunii radiofonice, dl. Nicolaescu numea teroristii "diversionisti". Oare ceea ce a facut domnia sa in 22 decembrie 1989, cind a alungat unii revolutionari din cladirea CC sub pretextul ca aceasta ar fi fost minata (vezi revista clujeana "Nu" nr.76/1992) nu se numeste diversiune ?

                7. Dl. Nicolaescu a mai afirmat ca Ceausescu dispunea de rapoarte despre actiuni destabilizatoare organizate din exterior. Ceausescu dispunea, de pilda, si de rapoarte privind productii de griu de 8000 kg/ha. Inseamna ca aceasta era realitatea ?

("Ora" 25 februarie 1993)

4. Primim din partea domnului senator Sergiu Nicolaescu

                Stimate domn,

                Va adresez rugamintea de a dispune publicarea raspunsului meu catre asociatia "17 Decembrie", ca urmare a intrebarilor ce mi s-au pus prin intermediul ziarului dv. Inainte de aceasta atentionam pe cititori ca, ceea ce s-a dat publicitatii prin presa scrisa, este un material intermediar care ofera tuturor celor interesati o baza de discutii, fiind susceptibil la completari si imbunatatiri.

                Activitatea de documentare se desfasoara pe sectiuni corespunzatoare unor zone geografice si va cuprinde, la timpul potrivit toate organele, organizatiile si fortele ce ne pot ajuta in elucidarea faptelor petrecute in decembrie 1989. Nu avem pretentia detinerii adevarului absolut, materialul nostru fiind deschis si, repet, perfectibil.

                Si acum raspunsurile:

                1. Asociatiile revolutionare din Timisoara, si nu numai ele, vor fi audiate de grupa de lucru a Comisiei Senatoriale, cu ocazia investigatiilor ce vor fi efectuate in teren, probabil in perioada 1.06-10.07.1993, conform proiectului planului de lucru (1). Pina atunci, adresam tuturor rugamintea de a culege cit mai multe date si fapte probatorii, care sa poata fi luate in consideratie si incluse in analize.

                2. In legatura cu informatia potrivit careia, din participantii la actiunile din Timisoara, retinuti de organele de ordine, 100 proveneau din judetul Tirgu Mures, citez ceea ce noi am scris: "Gral lt. Ilie Ceausescu a informat conducerea M.Ap.N. asupra situatiei din Timisoara, comunicind totodata, ca intre persoanele retinute de catre organele de ordine ale municipiului erau cetateni veniti din orasul Tirgu Mures (Documentar M.Ap.N. S/2029 R/19.01.1991)". Ca urmare, este opinia respectivei persoane si nu punctul nostru de vedere.

                Aceste episoade au fost redate pentru a explica contextul intern in care se desfasurau evenimentele, potrivit opiniei unor persoane implicate in desfasurarea lor.

                3. Acelasi raspuns este valabil si pentru intrebarea a 3-a, cifrele respective fiind extrase din declaratia lui Paul Niculescu Mizil.

                4. Generalul Milea nu a dat un ordin de reprimare a revolutiei. Daca detineti alte informatii de ce nu ni le comunicati? Mai toate ordinele sale sint detaliate in sectiunea 1 si 3 a Raportului Senatorial.

                Daca generalul Milea dadea ordin sa se traga in populatia cinstita iesita in strada datorita lipsurilor si nevoilor, s-ar fi produs un adevarat macel.

                Analizind comportamentul generalului Milea, ca ministru al apararii nationale, constatam ca el a incercat sa frineze actiunile comandate de Ceausescu, ceea ce nu-l absolvea de greselile savirsite. Prin gestul sau (sinuciderea), el a dezechilibrat din temelie structura de partid si militara, fidele lui Ceausescu.

                Este singura personalitate din anturajul lui Ceausescu care-l paraseste, fapt confirmat la orele 10,00 , prin afirmatia publica a acestuia de a fi tradator.

                5. Din materialele avute la dispozitie, respectiv documentul statistic al S.M.C., rezulta ca in ziua de 22.12.1989 au fost internati 16 militari (Documentar M.Ap.N., Inspectoratul General Medical 454/21.08.1991). In document nu sint precizate cu exactitate ora incidentului, ci numai data de 22.12, urmind ca pe masura rezolvarii cazurilor de catre procuratura sa revenim cu precizari.

                6. Dezinformare se numeste ceea ce dv. faceti, domnule Mioc, fiindca ma adresez dumneavoastra si nu asociatiei ce pretindeti ca o reprezentati.

                Dupa afirmatiile dvs. toti marii comunisti aflati la C.C. in acel moment in camera in care am spus intr-adevar aceasta fraza, ar fi fost revolutionari. Revedeti caseta si nu dezinformati cititorii.

                7. Informatiile detinute de Ceausescu erau foarte bine documentate, Securitatea noastra detinind date certe in aceasta problema. Daca pe fond intern se proliferau exagerari sau chiar neadevaruri, informatiile ce le primea de la Serviciul de Informatii externe si nu numai, erau intocmite direct de seful D.S.S. si care nu avea interes sa-l "supere" pe Ceausescu. Aceasta nu insemna ca problemele de importanta deosebita erau relatate intotdeauna corect.

                Stimati membri ai Asociatiei "17 Decembrie" ma adresez in special dvs, d-le Mioc, va rugam sa studiati cu mai multa atentie materialele date publicitatii de catre Comisia Senatoriala "Decembrie 1989" si fara rea vointa sau intentie de culpabilizare a unor persoane, sa va aduceti contributia la imbunatatirea continutului acestora. Nu plecati de la ideea ca numai dvs. detineti adevarul. Adevarul rezulta din analiza actiunilor desfasurate de toate fortele participante la evenimentele din acele zile fierbinti.

                Scopul Comisiei Senatoriale "Decembrie 1989" este de a colabora cu orice institutie sau persoana care-si manifesta dorinta sincera de a contribui la aflarea adevarului.

                Pentru o viitoare informare reciproca, va multumim anticipat.

                                      Cu multumiri,

                                     Sergiu Nicolaescu

("Romanul" din 8-14 martie 1993)

Nota: 1. Fagaduiala nerespectata.

5. Sergiu Nicolaescu dezinformeaza

                Saptaminalul "Romanul" din 8-14 martie 1993 a publicat raspunsul domnului Sergiu Nicolaescu la intrebarile Asociatiei "17 Decembrie", acuzindu-ne totodata de dezinformare. Consideram ca se impun urmatoarele precizari:

                1. Date si fapte probatorii despre revolutie au fost culese, inca din decembrie 1989, de catre istoricii de la Muzeul Banatului, Procuratura Militara, ziaristi timisoreni. In 1990 s-a infiintat si o Comisie Guvernamentala de Ancheta care a fost desfiintata, fara explicatii, in iunie 1990 (pacat ca domnul senator Nicolaescu nu a protestat in parlament la desfiintarea acelei comisii). Mentionam ca acea Comisie Guvernamentala nu era formata din regizori, scenaristi sau poeti ci din militari si procurori militari.

                In aprecierea evenimentelor de la Timisoara credem ca ar trebui sa se porneasca de la cercetarile facute in 1990 de Comisia Guvernamentala si de la marele numar de marturii strinse in decembrie 1989 si inceputul anului 1990. Avantajele acestor marturii sint:

                a. Martorii aveau memoria proaspata.

                b. Erau mai putin influentati de diferite scenarii aparute in presa.

                c. Actualmente exista posibilitatea inriuririi martorilor de catre diferite grupuri de interese (de pilda, persoanele vinovate de reprimarea revolutiei, pentru a scapa de raspundere, pot mitui martori).

                Asociatia "17 Decembrie" va analiza daca este sau nu cazul sa colaboreze cu Comisia Senatoriala "Decembrie 1989". Membrii nostri au depus deja marturii la Procuratura, procesul "Timisoara", Comisia Guvernamentala din 1990. Consideram ca, inainte de orice colaborare, Comisia Senatoriala ar trebui sa dea o declaratie de respingere a teoriei legitimitatii reprimarii revolutiei.

                Tinind seama de dubiile existente cu privire la capacitatea intelectuala a parlamentarilor romani (vezi rapoartele "Tirgu Mures", "13-15 iunie 1990", "septembrie 1991"), Asociatia "17 Decembrie" isi rezerva dreptul de a intocmi propriul raport cu privire la evenimentele din decembrie 1989.

                2 si 3. a. Judetul Tirgu Mures nu exista. Exista un oras Tirgu Mures si un judet Mures.

                b. In raportul domnului Nicolaescu e scris ca Ilie Ceausescu a afirmat ca peste 100 dintre arestati erau din Tirgu Mures. Cind da citatul din propriul raport ("Romanul" 8 martie) domnul Nicolaescu omite cuvintele "peste 100". Tocmai aceste cuvinte aveau menirea de a sugera anumite scenarii. Credem ca aceasta omisiune are drept scop insinuarea faptului ca numarul de 100 de arestati tirgmureseni a fost nascocit de asociatia "17 Decembrie". Ziarul "Adevarul" (editie speciala) din 25 mai 1992 arata clar cine dezinformeaza.

                c. Felul in care este redactat raportul Comisiei Senatoriale face ca 90 % dintre cititori sa creada ca afirmatiile lui Ilie Ceausescu si Paul Niculescu Mizil exprima realitatea. Trebuia sa se specifice clar ca e vorba de minciuni. Scopul raportului trebuie sa fie lamurirea cititorilor, nu crearea de confuzie.

                4. a. Vinovatia lui Vasile Milea reiese din Jurnalul actiunilor de lupta al diviziei din Timisoara, jurnal aflat in copie la Procuratura Militara Timisoara.

                b. Chiar in sectiunea intii a raportului lui Sergiu Nicolaescu ("Strict Secret" din 17 martie 1992) se spune: "putem afirma ca generalul Milea este cel putin la fel de vinovat ca orice militar ce se supune neconditionat ordinelor date de comandant". Aceasta formulare, facuta in paralel cu declararea lui Milea drept erou, are drept scop raspindirea in opinia publica a ideii de nevinovatie a celor care au reprimat revolutia, deoarece, nu-i asa, toti au executat niste ordine. Exact aceasta idee nu este acceptata de asociatia "17 Decembrie".

                c. Afirmatia ca, daca ar fi vrut, Milea ar fi putut provoca un adevarat macel, dovedeste necunoasterea situatiei reale a armatei romane. In ultimii ani ai epocii Ceausescu, indisciplina, alaturi de coruptie si de sistemul de musamalizare a neregulilor, era o caracteristica a armatei. Prin urmare, scaparea ei de sub control, in 20 decembrie la Timisoara si ulterior in alte localitati, reprezinta un fenomen firesc.

                Daca noi, revolutionarii, am fi crezut in atotputernicia sistemului represiv ceausist, nu am fi iesit in strada.

                d. In conformitate cu stralucita logica a domnului Nicolaescu, asteptam concluzia ca nici Ceausescu nu a ordonat sa se traga in popor, caci daca Ceausescu ar fi dat un asemenea ordin s-ar fi produs un adevarat macel.

                5.a. De ce, daca documentatia existenta vorbeste de 16 militari internati, in sectiunea intii a raportului se vorbeste de 16 militari decedati ?

                b. De ce, daca documentatia despre acesti militari provine de la Inspectoratul General Medical al M.Ap.N., in raport se vorbeste de Procuratura Militara ?

                c. De ce, daca documentatia vorbeste de 22 decembrie, fara a se preciza ora, in raport se vorbeste de noaptea de 21/22 ?

                6.a. Sintem obisnuiti cu lozincaraia anticomunista a domnului Nicolaescu. La un moment dat, domnia sa ameninta ca, daca P.S.M. nu va fi scos in afara legii, se va retrage din parlament. Apoi si-a uitat fagaduiala. Minciuna este, in viata politica romaneasca, un fenomen atit de frecvent, incit nu mai impresioneaza pe nimeni.

                b. Trimiteti caseta pe adresa asociatiei "17 Decembrie".

(text trimis, sub o forma usor scurtata, revistei "Romanul", ca drept la replica. Nu a fost insa publicat)

6. Sergiu Nicolaescu: O noua petarda fumigena

                Prin cartea "Revolutia, inceputul adevarului" (Editura Topaz 1995), Sergiu Nicolaescu ne ofera interpretarea sa asupra revolutiei romane.

                Cit de sincer este acest demers? Autorul ne asigura ca nu este un "om cu ambitii de posturi politice" (pg. 32). Oare postul de senator pe care dinsul il ocupa este pur administrativ?

                Varianta lui Nicolaescu ar fi, pe scurt: amestec strain in revolutie, dar cu un rol important al fortelor interne. Rolul fortelor interne (poporului roman) oricum nu poate fi contestat. Vom analiza deci doar problema amestecului strain.

                Argumentul principal al autorului este cuvintul evident:

                La pg. 23 se vorbeste despre "schimbarea celor doi dictatori -Honeker si Jivkov - inlaturati prin lovituri de stat sustinute evident de Gorbaciov".

                Din cite stiu, inlaturarea tovarasilor Honecker si Jivkov s-a facut respectindu-se legislatia (comunista) in vigoare atunci in tarile respective. Deci nu poate fi vorba de lovituri de stat.

                "Apare din ce in ce mai evident ca la Malta, printre altele, se hotarise si soarta ultimului dictator comunist din Europa" (pg. 17).

                Spre stiinta domnului Nicolaescu: ultima dictatura comunista din Europa a fost in Albania.

                Merita facuta o observatie: daca a existat o intelegere intre marile puteri referitoare la estul Europei, ea nu a putut fi pusa la cale la Malta. In momentul intilnirii Bush-Gorbaciov de la Malta (2-3 decembrie 1989) intr-o serie de tari est-europene miscarile protestatare deja incepusera (sau erau chiar finalizate). Asadar, intilnirea de la Malta nu poate fi cauza acestor miscari, ci, poate, efectul lor. Daca admitem ca revolutia romana a fost pusa la cale la Malta, implicit admitem ca ea are o alta geneza decit evenimentele din 1989 din restul tarilor est-europene.

                Spirit fin, domnului Nicolaescu nu-i poate scapa adevaratul motiv al caderii lui Ceausescu: "In acest secol au fost doua conjunctiuni Saturn - care reprezinta structurile existente, institutii publice si politice - cu Neptun, planeta idealurilor politice si a libertatii. In 1917, revolutia rusa, si in 1953 la moartea lui Stalin. Cea de-a treia era prevazuta in 1989" (pg. 26).

                Placa comemorativa de pe biserica reformata a lui Tokes fixeaza inceputul revolutiei in 15 decembrie. Majoritatea timisorenilor considera insa ca revolutia a inceput in seara de 16, cind demonstratia pro-Tokes s-a prefacut in demonstratie anti-Ceausescu si s-a extins in intreg orasul. Domnul Nicolaescu, convins pesemne ca adevarul e undeva la mijloc, ne spune ca revolutia a inceput in noaptea de 15/16 decembrie (pg. 33). Original punct de vedere!

                Despre Tokes aflam: "Varianta D.S.S.-ista ca pastorul ar fi fost agent al unui serviciu secret maghiar poate fi luata in considerare, dar cu rezerve. ĞDovezileğ aduse de fosta securitate nu sint pe deplin satisfacatoare. S.R.I. nu a adus nici un element in plus" (pg. 34).

                Exagerarea numarului mortilor revolutiei este considerata "o monstruoasa campanie de minciuni, dusa de comun acord de mas-media occidentala si de agentii de presa reformatoare din Europa de Est" (pg. 29).

                Domnul Nicolaescu ar trebui sa se intrebe daca nu cumva a fost vorba de o monstruoasa campanie de minciuni, pusa la cale de cei care au preluat puterea in 22 decembrie 1989, si careia i-a cazut victima mas-media occidentala. Anuntarea oficiala a 60000 de morti, prin procesul Ceausescu, a facut credibile si celelalte relatari exagerate. Iar procesul Ceausescu nu strainii l-au organizat.

                Autorul recunoaste, sfios, ca in dezinformarile din timpul revolutiei "o contributie de seama si-a adus si Televiziunea nationala prin imaginile, dar mai ales prin informatiile date pe post. O parte din acesti teroristi ai informatiei se pretind astazi revolutionari" (pg. 32).

                La pg. 49 domnul Nicolaescu explica: "Ion Iliescu a fost recunoscut de cei aflati la TV ca un posibil conducator".

                Au existat printre cei aflati la TV unii care doreau ca neaparat Ion Iliescu sa fie cel care sa umple vidul de putere ramas dupa fuga lui Ceausescu (si Sergiu Nicolaescu e printre acestia). Coincidenta sau nu, anume printre acesti fani ai lui Iliescu gasim multi dintre "teroristii informatiei" despre care ne vorbeste domnul Nicolaescu, fara sa-i nominalizeze. Ii voi nominaliza eu, pe baza celor spuse de ei la TVR in 22 decembrie 1989 si consemnate in volumul "Revolutia romana in direct" (RRD) editat de TVR in 1990 (coordonator Mihai Tatulici):

                Capitan de rang intii Dumitrescu (Cico): "Rog pe tovarasul Iliescu, cu care am fost coleg, sa vina la televiziune. Trebuie tovarasi sa ne organizam" (RRD, pg. 40).

                Acelasi Cico Dumitrescu ordona unitatilor militare din Tirgoviste, Rimnicu Sarat, Buzau, Focsani, Galati, Braila sa se deplaseze spre Bucuresti pentru a lupta contra teroristilor (RRD, pg. 119).

                Teodor Brates: "Stimati telespectatori, avem marea bucurie de a gazdui aici in studio pe Ion Iliescu. Domnul Iliescu este fiul unui revolutionar, unui patriot, el insusi patriot" (RRD, pg. 41).

                Acelasi Teodor Brates va anunta ca "elementele acestea dusmanoase, securistii, au otravit apa la Sibiu, la Timisoara ... apa trebuie fiarta inainte de a fi consumata" (RRD, pg. 51) sau ca "detasamente criminale se indreapta spre cladirea Radioteleviziunii" (RRD, pg. 64).

                Datorita "teroristilor" de dupa 22 decembrie, in tara s-au inregistrat 942 morti si 2245 raniti, comparativ cu doar 162 morti si 1107 raniti in perioada 16-22 decembrie (pg. 213).

                Despre inceputul actiunii teroriste, Sergiu Nicolaescu explica: "La orele 18,30, atitudinea anticomunista a maselor provoaca reactie in rindul fidelilor regimului comunist, care deschid focul in Piata Palatului. Este de fapt un act de diversiune, deoarece in acele momente nu au existat victime. Scopul diversiunii era imprastierea manifestantilor pentru a permite nomenclaturistilor din cladirea C.C.-ului sa-si refaca structurile si sa preia puterea. Ei urmareau formarea unui guvern condus de Ilie Verdet" (pg. 50-51). "In acest moment exclud varianta care ar atribui deschiderea focului unor fideli ceausisti" (pg. 53).

                Cu alte cuvinte, Sergiu Nicolaescu ar putea spune: Noi cei care am format FSN-ul, am dezinformat cind am ingrozit tara ca fanaticii lui Ceausescu vor sa-l readuca la putere.

                Nu inteleg de ce autorul elimina posibilitatea ca lozinca "fara comunisti!", strigata in Piata Palatului in 22 decembrie, sa se fi referit si la Ion Iliescu, nu numai la Ilie Verdet.

                Mai aflam: "De la etajul 11 al televiziunii, unde se afla noua conducere a FSN, se ia legatura cu ambasada URSS si cu ambasadele altor tari, fapt pe care nu-l consider concludent, intrucit acestia, in acel moment, nu indeplineau conditiile de reprezentare legala a tarii" (pg. 51-52).

                "Asupra cererii de interventie a fortelor sovietice in Romania se pot face multe speculatii. Au fost unii, chiar si militari, care au sustinut aceasta pozitie" (pg. 54). Pacat ca domnul Nicolaescu se fereste sa-i nominalizeze. Opinia publica ar fi avut dreptul sa-i cunoasca, mai ales daca acestia ocupa functii importante, politice sau militare.

                "O interventie a Tratatului de la Varsovia era pregatita si putea oricind sa intre in actiune" (pg. 54). Asa sa fie oare?

                In 4 decembrie '89 la Moscova a avut loc consfatuirea tarilor membre ale Tratatului de la Varsovia. La intrunire, Bulgaria, RDG, Polonia, Ungaria si URSS adopta o declaratie in care afirma: "introducerea trupelor statelor lor in R.S. Cehoslovaca, intreprinsa in 1968, a constituit un amestec in treburile interne ale Cehoslovaciei suverane si trebuie sa fie condamnata (...) Istoria a confirmat cit de important este, chiar si in cea mai complexa situatie internationala (...) sa fie respectate cu strictete principiile independentei si suveranitatii in relatiile dintre state" ("Scinteia" din 5 decembrie 1989).

                Declaratia respectiva arata abandonarea de catre Tratatul de la Varsovia a ideii interventiei militare in alte state. O asemenea actiune ar fi fost de altfel contrara intregii politici gorbacioviste.

                Faptul ca la Chisinau, in acea perioada, tineri romani cereau arme pentru a lupta in sprijinul Revolutiei Romane nu cred sa fie relevant. Esenta nationalista a manifestarilor de la Chisinau nu putea fi pe placul Moscovei.

                O afirmatie surprinzatoare gasim la pg. 128, unde actiunea terorista de dupa 22 este corelata de incercarea de a provoca un miting anticeausist la Iasi, in 14 decembrie. Cei mai indreptatiti sa comenteze aceasta presupunere sint membrii asociatiei "14 Decembrie 1989" din Iasi (lideri: Stefan Prutianu si Cassian Spiridon).

                Domnul Nicolaescu ne ofera si o lista cu ipotezele care circula despre revolutie. Printre ele: "Varianta a 5-a, aparuta mai de curind (nov.-dec. '94) sustine inexistenta teroristilor. Aceasta versiune are un caracter pur politic, incercind sa-l implice pe Ion Iliescu in vinovatia deschiderii focului dupa 22 decembrie" (pg. 222).

                Il informam pe domnul Nicolaescu ca "varianta a 5-a" este totusi mai veche, fiind cunoscuta inca de la mitingul din Piata Universitatii din 1990.

                "Din 22.12.1989, pina in 26.12.1989, o parte din actiunile teroriste organizate si mai ales stergerea oricaror urme au fost conduse de un stat major intern, din care avem convingerea ca faceau parte si unele personalitati din viata sociala si politica actuala a tarii (...) Este un capitol care, cercetat cu profesionalism de Procuratura, Politie si S.R.I., poate da justitiei elemente pentru a stabili vinovatii" ne spune domnul Nicolaescu (pg. 231). Insa tot domnia sa a cerut, cu prilejul audierii presedintelui Iliescu la Comisia Senatoriala, decretarea unei amnistii pentru vinovatii din decembrie '89, fiindca "numai asa vom putea afla adevarul". Or, amnistie inseamna suspendarea si a ultimelor cercetari pe care Procuratura le mai face. De aceea fie-ne ingaduit sa punem la indoiala dorinta de adevar a domnului Nicolaescu.

                O concluzie se desprinde dupa citirea acestei carti: Pacat, pacat, de banii aruncati (8900 lei).