O natiune de pomanagii

Televiziunile, nu numai cele de stiri, dar si cele generaliste, s-au delectat copios pe seama înghesuielilor si încaierarilor provocate de momentul împartirii bonurilor. Într-adevar, actiunea de la Parcul Izvor a oferit omului de bun-simt secvente mai mult decât edificatoare pentru o multime turbata sa dea pe gât o bere si sa înfulece niste mici pe gratis.
Ca si în anii anteriori, atât reporterii, cât si comentatorii au dat curs unui cliseu în materie de judecata asupra momentului: cel de a condamna pe organizatori, pe Marian Vanghelie, în primul rând, pentru scenele grotesti de la Parcul Izvor.
Nimeni nu si-a pus o întrebare mai mult decât fireasca:
Daca o astfel de paranghelie ar fi fost organizata în Germania s-ar mai fi încaierat nemtii pentru un bon de o bere si câtiva mici?
Avem serioase îndoieli ca s-ar fi întâmplat asa ceva.
Mai întâi, avem serioase îndoieli ca vreun partid s-ar fi gândit la o astfel de paranghelie.
Si nu deoarece liderii unui partid din Germania ar fi considerat ca astfel i-ar umili pe nemti, ci pentru ca s-ar fi temut ca secventele date la televizor cu împartirea unei beri si a câtorva mici pe gratis le-ar fi adus partidului multe puncte în minus în sondaje. Ca sa nu mai spunem ca, aflând despre ce-i vorba, nemtii nu s-ar fi grabit sa mearga la locul pomenii.
S-au daca ar fi mers, ar fi facut-o pentru a huidui o formatiune care-i crede atât de nenorociti încât sa-i ademeneasca la o manifestatie cu câtiva mici si o bere.
Raspunsul la întrebarea de mai sus e menit a muta privirea de la organizatorii parangheliei la participantii la paranghelie. Dupa opinia noastra, liderii PSD sunt niste smecheri care au stiut sa profite din felul de a fi al românilor.
Când niste smecheri exploateaza o slabiciune, vinovatul principal e cel care are slabiciunea de care profita smecherul. Se face mare caz în România de cei care prostesc cumparatorii cu tot felul de produse aiuristice.
Nimeni însa nu se întreaba:
De ce prostesc smecherii cumparatorii?
Pentru ca au gasit terenul prielnic pentru a-i prosti. Într-un efort de a explica secventele grotesti din Parcul Izvor, unii le-au pus pe seama saraciei din România.
Am citit si reportaje în care se invoca drept cauza a mersului în Parcul Izvor si a încaierarilor foamea multor români.
Sa fim seriosi!
O astfel de explicatie, descinsa din proza ieftina gen Fetita cu chibrituri, ar fi normala daca ar fi publicata în Scînteia zilelor noastre.
Suntem aproape siguri ca, exceptie facând posibilii boschetari si cersetori, în Parcul Izvor s-au înghesuit sa ia un bon cetateni care au ce mânca.
De altfel e greu de crezut ca mii de insi famelici au alergat pâna la Parcul Izvor pe jos pentru a-si astâmpara foamea cu câtiva mici.
Admitând ca au venit, pentru ca le era foame, de ce s-au batut si pentru o bere?!
În realitate, manifestarea din Parcul Izvor a scos la iveala a nu stiu câta oara o trasatura tipica a românilor: cea de pomanagii.
Imensa majoritate a celor care s-au batut pentru un bon aveau bani sa-si cumpere nu câtiva mici si o bere, ci o oala de mici si un hârdau de bere.
S-au calcat în picioare însa pentru cei câtiva mici si paharul de bere, deoarece erau pe gratis.
Boala românilor de a pune mâna pe ceva gratuit se manifesta peste tot:
La expozitiile de Macarale, unde românii se împovareaza cu maldare de pliante despre macarale turn din simplul motiv ca pliantele se dau gratis.
În campaniile electorale, unde iau tot ce li se ofera, de la insigne pâna la carnetele, desi n-au nevoie de insigne, iar carnetelele nu sunt bune nici de hârtie igienica.
Asa cum ne-au aratat secventele de la televizor, românii din Parcul Izvor nu s-au dat în laturi de la nimic pentru a pune mâna pe un bon.
S-au calcat în picioare, s-au încaierat, au fost cât pe-aici sa-i linseze pe cei care distribuiau bonuri.
Prin astfel de gesturi, ei s-au coborât mult sub nivelul minimei demnitati omenesti, pâna la cel al porcilor, care se bat când le pui în troaca.
Un astfel de comportament dezvaluie o alta trasatura a românilor, care explica, printre altele, de ce preferau acestia, în ultimii ani ai lui Ceausescu, sa se încaiere la cozile la pui în loc sa se revolte.
E vorba de absenta unei minime constiinte a demnitatii.
Un cetatean cu o minima constiinta a onorabilitatii sale ar fi refuzat sa se încaiere pentru câtiva mici si un pahar de bere. Ar fi considerat ca e sub demnitate sa faca asta.
Aceste doua trasaturi - pomanagismul si lipsa de demnitate - au fost si sunt exploatate din plin de smecherii din aceasta tara.
Adeverind înca o data vorba lui Marx:
Popoarele au soarta pe care si-o merita.