|
Am mai spus si repet sunt articole care imi sunt utile si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez si la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult Valoare Adaugata) Ca reusesc sau nu asta este alta poveste. Sursa acestui articol este
aici
Mai jos puteti vedea "povestea" unei demonstratii din 1996 care arata in "live" ce patesti cind ajungi in malaxorul "oamenilor de buna credinta harnici si muncitori" care nu se deosebesc cu nimic de generatia parintilor lor care au "implementat" teroarea in inchisorile comuniste din spirit "patriotic" asta apropo la modul de intronare a democratiei de catre minieri care au un "inalt spirit civic" dixi Iliescu.
La o zi dupa achitare, detinutul Mihai
Moldoveanu a inceput
RAZBOIUL CU PREJUDECATILE
Articol de Olivia
STEER
“Evenimentul Zilei”
26 mai 1999
Fost ofiter MApN,
Moldoveanu a fost condamnat in prima instanta la 25 ani inchisoare
pentru omor si achitat ulterior de catre Curtea de Apel Oradea din lipsa
de probe
Dupa mai bine de trei ani, cat a
fost detinut in Penitenciarul Oradea si judecata de doua instante locale
pentru omor deosebit de grav, covasneanul Mihai Moldoveanu (31 de ani),
fost ofiter MApN, a fost achitat din lipsa de probe si, recent,
eliberat. La doar o zi dupa inspirarea primei guri de aer in libertate,
fostul ofiter a declarat, in exclusivitate redactorului “Evenimentului
Zilei” ca dupa “trei ani de lupta pentru adevar” a demarat un nou
razboi: cel “cu mentalitatile si prejudecatile lumii”. Un razboi care nu
se va stinge nici dupa viitoarea achitare – pe care Moldoveanu o
apreciaza drept sigura laCurtea Suprema de Justitie.
“Ma doare sa
stiu ca sunt privit cu teama si suspiciune”
Istoria incriminarii lui
Mihai Moldoveanu pentru omorarea unui taximetrist, Nagy Adalbert,
angajat al firmei oradene Confort Taxi, in toamna lui 1995, se rezuma la
un concurs de imprejurari. Aflat in acea noapte in Oradea, impreuna cu
alti doi amici (Gabriela Rotariu, functionara in Ramnicu – Valcea si
George Honciuc, fost cadru MI), Mihai Moldoveanu s-a vazut in
imposibilitatea de a se intoarce acasa in Sfantu-Gheorghe: nu mai avea
bani si nici benzina. Rotariu si Honciu aveau sa gaseasca-reiese din
dosarul penal- o solutie impasului financiar in care se gaseau: jaful.
Dupa ce au incercat sa intinda capcane catorva valutisti, femeia si
barbatul s-au hotarat sa talhareasca un taximetrist, pe nume Vajna
Tibor, de la firma “Rio”. Atacat de Rotariu si Honciu, Vajna a reusit sa
fuga, refugiindu-se in barul Meduza, de unde a anuntat dispeceratul si
politia. Sositi in zona sa ii captureze pe atacatorii taximetristului de
la Rio, politistii aveau sa gaseasca in aceeasi zona cadavrul unui alt
taximetrist, Nagy Adalbert, de la Confort Taxi, aruncat in spatele unui
gard in constructie de pe strada Facliei. Modoveanu, Honciuc si Rotariu
aveau sa fie prinsi cu concursul politiei din Covasna si Brasov, doua
luni mai tarziu. In ordinea initiala a culpabilitatilor, Moldoveanu era
un simplu martor, care urma sa povesteasca modalitatea in care a ajuns
in Oradea si faptul ca a cunoscut intentia amicilor sai de a-l talhari
pe angajatul de la Rio Taxi. Ulterior, din pozitia de martor a ajuns in
cea de inculpat, acuzat pe rand de tainuirea si apoi de asasinarea cu
sange rece a celui de-al doilea taximetrist. Condamnat in prima instanta
la nu mai putin de 25 de ani de inchisoare pentru omor deosebit de grav
si instigare la talharie, Mihai Moldoveanu avea sa fie achitat de catre
Curtea de Apel din lipsa de probe.
Dezorientat, imbatat de
sentimentul libertatii si traind, deopotriva un sentiment amar al
irosirii timpului, Mihai Moldoveanu ne-a marturisit, la o zi dupa
iesirea din Penitenciarul Oradea, ce simte dupa trei ani de
detentie:”Iti dai seama cum ma priveste acum lumea? La doar 24 de ore
dupa ce am iesit din penitenciar, prietenii au inceput sa ma ocoleasca,
sa-mi dea intalniri la care nu vin. Crezi ca as putea eu sa m duc acum
sa ma bag in seama cu o fata? Nici una nu cred ca ar avea incredere in
mine. Ma doare ca voi fi privit cu teama si suspiciune”. Insa cel mai
profund sentiment de nemultumire pe care il traieste, fata de experienta
sa de detinut condamnat si, in cele din urma, achitat, se refera –
spune el- la verdictul Curtii de Apel.”Ma deranjeaza ca se pune problema
achitarii din lipsa de probe si nu in baza nevinovatiei mele. Am sa
demonstrez ca sunt nevinovat si la Curtea Suprema de Justitie. Acum insa
lumea spune ca sunt criminalul perfect. Ca sunt atat de destept incat
am reusit sa fac crima perfecta si sa sterg orice urma, sa ascund orice
proba.” Mihai Moldoveanu a absolvit Scoala de Ofiteri de Geniu din
Ramnicu – Valcea si s-a retras din cariera militara cativa ani mai
tarziu. Are o fetita in varsta de sase ani, stabilita (dupa arestarea
tatalui) impreuna cu mama sa in Germania. Dupa ce femeia s-a recasatorit
in strainatate, Mihai Moldoveanu spune ca a ramas singur. Ambitia lui
in momentul de fata este sa demonstreze, fara urma de indoiala,
neimplicarea sa intr-o fapta atat de sangeroasa, de dragul copilei sale.
“Nu vreau ca, atunci cand va creste mare, sa creada sa macar sa aiba
dubii ca tatal ei este un criminal”.
________________________________________________________
PUTERE
SI JUSTITIE
Revista “InJustitie”
Nr. 14/noiembrie 2002
CUTREMURUL
DE LA BIHOR
Anul acesta, sistemul justitiei din judetul
Bihor s-a clătinat în mod serios: judecătoarea Mariana Rosca a fost
condamnată penal si este de negăsit de circa un an de zile, iar
procurorul Alexandru Lele a fost suspendat din functie si cercetat penal
pentru favorizarea infractorului. În data de 27 martie
a.c., ministrul Justitiei avizase si cercetarea penală a judecătorilor
Mihai Viorel si Adrian Popa, ambii de la Tribunalul Bihor, învinuiti de
favorizarea infractorului (faptă constând în aceea că nu au emis
mandatele de executare a pedepsei pe numele lui Ioan Urs, Gheorghe
Irimia si Elena Crisan, condamnati de Curtea Supremă de Justitie la
pedepse cu închisoarea pentru săvârsirea infractiunii de înselăciune
prin emiterea de CEC-uri fără acoperire în cont. Tribunalul Bihor, fiind
instanta care a solutionat cauza pe fond, ar fi trebuit să execute
decizia penală a Curtii Supreme, rămasă definitivă. Dar cei doi
judecători nu au emis mandatele de executare, astfel că respectivii au
dispărut. În cazul Elenei Crisan, s-a pronuntat suspendarea executării
pedepsei, pe considerentul că era însărcinată).
****
Dintre magistratii enumerati mai sus, doi au legatură cu Mihai
Moldoveanu, condamnatul urmărit general, care s-a predat politiei în
timpul unei editii în direct a emisiunii „In Justitie”, motivându-si
gestul prin aceea că se temea pentru viata sa: astfel, Alexandru Lele
este procurorul care a întocmit procesul verbal de cercetare la fata
locului, acolo unde a fost găsit cadavrul taximetristului din Oradea.
Celălalt, judecătorul Adrian Popa, este cel care a dispus condamnarea la
25 de ani de închisoare pentru omor deosebit de grav, la Tribunalul
Bihor, a inculpatului Moldoveanu Mihai. Sentinta a fost desfiintată de
către Curtea de Apel Oradea, care a dispus achitarea, si mentinută în
recurs, la Curtea Supremă de Justitie, desi solutia a fost pronuntată cu
încălcarea mai multor prevederi ale codului de procedură penală.
În acest moment, condamnatul Moldoveanu, care continuă să-si
sustină nevinovătia, a anuntat acordarea unei recompense pentru orice
indiciu legat de autorii reali ai crimei săvârsită împotriva
taximetristului din Oradea, în 1995, iar noi cerem sprijinul colegilor
procurori din toată tara, pentru a putea compara modul de operare al
celor care au săvârsit crima, deoarece, în România, s-au produs mai
multe asasinate asupra unor taximetristi, cu un mod de operare
asemănător, dacă nu identic.
_______________________________________________________________
Revista In JUSTITIE - Nr.15/2002 – articol de G.Bîrla
ANTICAMERA C.E.D.O., TARAM ROMANESC? (II)
Pentru multi dintre români, pentru multă vreme, Curtea Europeană pentru
Drepturile Omului a fost ultima salvare, minunea de la capătul
pământului, în care dreptatea si adevărul nu pot fi puse sub semnul
îndoielii, dară-mi-te călcate în picioare.
Spuneam ca, nu
am crezut când un justitiabil incerca sa demonstreze ca functionari
români de la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului obstructioneaza
accesul dosarelor si le selecteaza dupa reguli numai de ei stiute. Ca de
obicei, voi da exemplul pe care îl cunosc cel mai bine, si pentru care
sunt gata să răspund în fata oricui: pentru că acest caz este un exemplu
de inconsecventă si neseriozitate a unui functionar al Curtii, iar
dincolo de filele dosarului, se află un om pentru care următorii 24 de
ani vor fi petrecuti după gratii, un om pentru care Curtea este, din
toate punctele de vedere, ultima si singura solutie.
Cazul
Moldoveanu
La datele de 22, respectiv 31
ianuarie 2002, Moldoveanu Mihai, un detinut din penitenciarul de maximă
sigurantă Rahova, s-a adresat Curtii Europene pentru Drepturile Omului,
cu o plângere, prin care atrăgea atentia asupra unor încălcări flagrante
ale dreptului său la aparare si a procedurilor prevăzute de lege pentru
un proces penal echitabil. Condamnatul a făcut plângerea cum a crezut
de cuviintă, a trimis-o, în termenul legal, de sase luni, la C.E.D.O.
Instanta cea mai înaltă a Europei i-a primit-o, înregistrând-o sub nr.
PP31642, Moldoveanu c/ (contra) România. Dat find faptul că, în
penitenciar, corespondenta are un regim special si data fiind urgentă cu
care trebuiau rezolvate diverse proceduri, la 1.02.2002, condamnatul a
solicitat Cabinetului pe care îl conduc să accepte ca întreaga sa
corespondentă cu C.E.D.O. să se poarte la adresa acestui cabinet.
Aceasta cerere a condamnatului a fost comunicată Înaltei Curti sub nr.
26 si primirea ei a fost confirmată la 8.02.2002. La 12.03.2002,
grefiera R. Toma confirma, pe adresa Cabinetului de avocatură din
Bucuresti, primirea scrisorilor condamnatului Moldoveanu, din 22 si 31
ianuarie 2002, si solicita o copie integrală a deciziei Curtii Supreme
de Justitie, prin care se dispusese condamnarea lui Moldoveanu Mihai la
25 de ani de închisoare, precum si de pe eventualele plângeri pe care
acesta le-ar fi făcut împotriva ordonantelor de arestare. Cu
promptitudine, Curtea Supremă de Justitie, solicitată, a confirmat cele
cerute de grefierul Curtii Europene, a transmis decizia si aceasta a
fost comunicată la Strasbourg, alături de răspunsul la celelalte
întrebări.
Corespondenta s-a purtat cu normalitate între România si
C.E.D.O, prin intermediul grefierului R. Toma, până în 30 septembrie
a.c., când tonul scrisorii sosite pentru condamnatul Moldoveanu, ca si
semnătura grefierulului ce emitea corespondenta respectivă, s-au
schimbat radical: astfel, Moldoveanu a aflat că, în ciuda numărului pe
care îl primise cererea sa la C.E.D.O., în opinia celui care semna,
pentru grefier, dl. C. Sandru, cererea nu se considera introdusă,
deoarece nu i s-ar fi comunicat Curtii o serie de documente pe care nu
le ceruse însă, dar pe care pretindea că ar fi trebuit ca inculpatul să
le trimită, cum ar fi trei încheieri de sedinta din dosarul ce a fost
solutionat de către Curtea Supremă de Justitie!Potrivit art. 47.5 din
Regulamentul Curtii, “în regula generală, cererea este considerată
introdusă la data primei comunicări a reclamantului prin care este expus
– fie si sumar – obiectul cererii”. În baza acestei prevederi, s-a
decis ca “organul de control este considerat sesizat prin prima
scrisoare prin care solicitantul îsi expunea, fie si sumar, motivele pe
care întelegea să le invoce în sustinerea faptului că a fost victima
unor încălcări a drepturilor garantate de Conventie, iar nu la momentul
înregistrării oficiale a cererii” (Curtea a reafirmat acest principiu în
Decizia 11/07/ 2000, SIII). Iată deci că justitiabilul
care se adresează Curtii, desi primise confirmarea faptului că i-a fost
înregistrată si primită cererea sa, pentru că în temeiul acesteia
purtase corespondenta cu Înalta Curte, află cu stupoare că, de fapt,
“cererea va fi înregistrată de îndată ce ne veti furniza aceste
documente si informatii”.
Spuneam că, tot mai des, în mass-media
românescă, se vehiculează ideea – îngrozitoare, dar nu lipsită de adevăr
– potrivit cu care, la indicatiile Guvernului României, disperat din
pricina sumelor pe care justitiabilii români le-au obtinut, până acum,
împotriva statului, noile cereri depuse la C.E.D.O. se împiedică în
birocratia românească. Există, desigur, metode pentru a
surmonta această situatie, cum ar fi sesizarea presedintelui Curtii, la
fiecare cauză depusă, precum si comunicarea documentelor în limba
franceză, cu mentiunile de rigoare. Inventivitatea românească – de
nevoie - există, fară discutie, dar problema rămâne: respectul fată de
institutia internatională si fată de România, respect care trebuie
reinstaurat si la unii functionari de la C.E.D.O. Vom reveni.
Recompensa
Condamnatul
Moldoveanu Mihai, care continua sa-si sustina nevinovatia, a anuntat
acordarea unei recompense pentru orice indiciu legat de autorii reali ai
crimei savârsita impotriva taximetristului din Oradea, in 1995.
Recompensa pentru prinderea
adevaratului criminal este de 10.000 USD. Totodata, publicatia noastra cere sprijinul colegilor
procurori din toata tara, pentru a putea compara modul de operare al
celor care au savârsit crima, deoarece, in România, s-au produs mai
multe asasinate asupra unor taximetristi, cu un mod de operare
asemanator, daca nu identic.
Articol aparut in Ziarul “JURNAL BIHOREAN”
24 august 1999
Jurnalist OLIVIA STEER
“JURNALUL UNUI CONDAMNAT”
Tanarul
condamnat pentru uciderea taximetristului de la Confort a fost batut de
anchetatori pentru a-si recunoaste fapta
“Cel care ajunge sa
citeasca aceste randuri as dori sa il rog sa se gandeasca ca oricare
dintre noi are datoria morala de a nu lasa ca raul sa se ridice mai
presus decat binele. In conditiile in care justitia romana nu difera cu
absolut nimic fata de Inchizitia de acum 600 de ani, orice om, in orice
moment, se poate afla in situatia in care ma aflu eu”. Cuvintele apartin
faimosului detinut al Penitenciarului Oradea, Mihai Moldoveanu, gasit
vinovat si condamnat in aceasta vara de Tribunalul Bihor, in prima
instanta, la nu mai putin de 25 de ani inchisoare pentru omor deosebit
de grav, talharie si instigare la talharie. Lui Moldoveanu si celor doi
amici ai sai li s-a atribuit premeditarea sangeroasei crime petrecute la
sfarsitul lui octombrie 1995, cand un taximetrist al firmei Confort,
Nagy Albert, tata a doi copii, a fost asasinat cu cruzime. Absolvent al
Liceului Militar si al Scolii Militare de Ofiteri de Geniu, Mihai
Moldoveanu, acum in varsta de 31 de ani, este la randul sau parinte de
aproape cinci ani de zile, din care doi si jumatate a fost client al
Penitenciarului Oradea. Pana acum, opinia publica oradeana a fost
informata cu lux de amanunte din surse oficiale despre ancheta si
desfasurarea procesului. Varianta lui Moldoveanu cititorii nu au aflat-o
niciodata, insa. Cand, printr-o decizie a instantei, i s-a interzis
sa-si faca publice propiile pareri, fiindu-i suspendate relatiile cu
presa, detinutul a inceput sa-si dedice orele de captivitate scrierii
unui jurnal. In paginile sale, incarceratul a devenit liber sa-si
clameze…nevinovatia si sa arate cu degetul o justitie reeditandu-si
marile ei erori pe pielea inocentilor. “Nu am nimic impotriva ca fiecare
sa plateasca pentru faptele lui, dar nu pot sa accept ca eu sa platesc
pentru faptele altuia” – revine ca un laitmotiv revolta obsesiva a lui
Mihai Moldoveanu.
In noaptea de 31 octombrie 1995, corpul
neinsufletit al lui Nagy Albert de 29 de ani, proaspat angajat al firmei
Confort Taxi a fost gasit abandonat in spatele unui gard in constructie
pe strada Facliei, printr-o imprejurare: politistii cautau in aceeasi
zona o femeie si un barbat, atacatori ai unui alt taximetrist, Vajna
Tibor, angajat al firmei RIO. Cadavrul lui Nagy Albert prezenta zeci de
plagi profunde in zona capului, teasta fiind zdrobita de forta unui
obiect contondent.
Dupa descrierile angajatului RIO Taxi,
politistii au reusit sa-i identifice pe Georgica Honciuc (25 de ani) si
Ecaterina Gabriela Rotariu (24 de ani) ca fiind atacatorii care au
incercat sa-l talhareasca. Pe 14 ianuarie 1996 anchetatorii l-au retinut
pe Honciuc acuzandu-l ca ar fi in plus si autorul principal al
asasinatului comis asupra taximetristului Nagy Albert si ar fi fost
secondat de catre tanara Rotariu Gabriela atat in momentul talhariei,
cat si al omorului. In acelasi context a intrat in ecuatie fostul ofiter
MApN Mihai Moldoveanu, fiind banuit ca a tainuit fapta prietenilor sai.
Pe parcursul anchetei, insa, lucrurile aveau sa ia o intorsatura
spectaculoasa, procurorul Florin DEMIAN, cel care a instrumentat cazul,
declarandu-i implicati pe toti trei in savarsirea crimei. Honciuc si
Rotariu au povestit in detaliu cum l-au atacat pe Vajna (angajatul Rio
Taxi), lovindu-l si pulverizandu-i cu spray pentru a-l jefui, dar au
negat ca l-ar fi omorat pe Nagy Albert. Cat priveste probele pentru
invinuirea celor trei, politia a refuzat la momentul acela sa ofere
amanunte, sustinand in schimb ca detine dovezi temeinice.
Mai
apoi, in faza intocmirii rechizitoriului de trimitere in judecata,
procurorul Demian avea sa stabileasca un cu totul alt clasament al
vinovatilor: capul actiunii, cel care planuise omorul, era de-acum Mihai
Moldoveanu, despre care se spunea ca ar fi exercitat o influenta
negativa asupra lui Honciu si Rotariu, determinandu-i cu ajutorul
personalitatii sale puternice sa actioneze la comanda sa. Intreaga
acuzare a procurorului Demian s-a bazat pe spusele Gabrielei Rotariu,
care – bizar – pe parcursul cercetarilor si-a schimbat depozitia de nu
mai putin de 5 ori. “Am fost condamnat la 25 de ani inchisoare doar
pentru motivul ca as fi fost in municipiul Oradea in acea zi in care s-a
intamplat oribilul omor”, sustine Mihai Moldoveanu in jurnalul pe care
l-a scris de-a lungul perioadei de captivitate. In povestea fostului
ofiter MApN se regasesc personaje importante, care in lumina
reflectoarelor par mai mult decat onorabile. Ele se fac insa vinovate
deopotriva – spune Moldoveanu – de rapirea libertatii sale si de
destramarea ireversibila a unei familii: sotia detinutului, Mori, l-a
parasit, plecand in Germania sa se marite cu un altul, luand-o cu ea si
pe fetita lor, Silvia, acum de 5 ani.
“ 1996: Sunt batut
crunt zilnic, de dimineata pana seara”
“11 ianuarie 1996
Sunt
arestat la Brasov, in biroul lui Paul Gabor, la SC Biomed SRL. Timp de
aproximativ 30 de minute sunt batut de Politia Brasov pentru a “spune ce
am pe suflet”. In jurul orelor 14.00 sunt dus la gara pentru a fi dus
la Oradea.
12 ianuarie 1996
Am avut primul contact cu
procurorul Demian, care ma acuza de complicitate la tentativa de omor si
de tentativa de talharie. Declaratia lui Rotariu Gabriela (RG):
povesteste exact ce s-a intamplat in acea noapte, dar nu aminteste nimic
despre omor deoarece in acel moment nu fusese inca pusa in tema de
catre anchetatori.
17 ianuarie 1996
In urma presiunilor facute
asupra ei, RG declara ca a participat la omor ea cu Honciuc Georgica
(HG).
20 ianuarie 1996
Mi se aplica prima bataie zdravana,
timp de aproximativ o ora, pentru a recunoaste ca l-as fi auzit pe
George spunand ceva despre nu stiu ce statie radio. Participa la
agresarea mea fizica maior Matei, maior Sasarman, capitan Crainic si un
locotenent, toti sub directa indrumare a colonelului Sime.
5
februarie 1996
Procurorul ii promite lui R.G. ca daca va colabora cu
ei, facandu-le pe plac, o va scoate pe ea de la omor. Si astfel ma
trezesc eu pe post de criminal si creierul intregii actiuni. Interesant e
ca dupa ce da declaratia acuzandu-ma pe mine ca fiind autorul omorului
si instigator la fapta ei de tentiva de talharie cere in final sa fie
anchetata sub stare de hipnoza. Constiinta ei mai are totusi o mica
sclipire, dar destul de vaga. Stie ca greseste dar merge in continuare
pe mana lor.
22 ianuarie – 15 februarie
In aceasta perioada
sunt scos la ancheta aproape in fiecare zi si batut de colonelul Sime si
acel locotenent pentru a declara ca am fost la omor cu HG si RG.
16
februarie
Sotia imi angajeaza avocat dar acest lucru imi este adus
la cunostiinta abia pe 23 februarie.
17 – 23 februarie
Sunt
scos la ancheta si sunt batut crunt, zilnic, de dimineata pana seara, de
acelasi colonel Sime si acelasi locotenent, deoarece ceilalti refuza sa
ma mai loveasca. Aceasta bataie imi este aplicata pentru a recunoaste
ca as fi fost eu cel care a facut fapta pe care ei o au ca A.N. (autor
necunoscut).
23 februarie
Sunt scos dimineata la ancheta si
sunt batut si amenintat ca nu cumva sa am curajul de a sustine altceva
in fata procurorului decat ceea ce vrea Sime si ceea ce i-ar placea lui
Demian sa auda. Sunt dus la Parchet si nu mi se da voie sa vorbesc cu
avocatul. Pe hol, Demian ii intreaba pe anchetatori daca “m-au pregatit
pentru a da declaratie”, la care Sime ii spune sa nu aiba nici o grija.
1
martie
Proces – verbal, RG confruntare cu mama ei, citez:”In
legatura cu crima comisa in Oradea asupra unui taximetrist, eu nu-mi
aduc aminte de nimic, desi am dat mai multe declaratii pana in prezent,
recunoscand participarea mea la crima.”
21 martie
Anchetatorii
ii stimuleaza putin memoria lui RG ca sa nu mai uite pe viitor ceea ce
au invatat-o ei, dar nu stie sigur unde a stat in masina. In final,
declara ca a stat in spate dreapta.
26 martie
Sunt confruntat
cu RG si raman blocat de ceea ce poate sa spuna aceasta fiinta. A fost
invatata o poveste de catre politie si nu stie decat sa o repete la
nesfarsit. La intrebarile puse de mine si de avocat se incurca, iar
Demian face tot posibilul sa o menajeze. Este clar; mi-am dat seama de
unde vine totul. Nu-i iese pasienta procurorului si hotaraste “s-o mute”
in fata dreapta, in masina.
23 aprilie
Sunt confruntat din
nou cu RG. Sustine aceeasi poveste, in linii mari, deoarece la capitolul
amanunte sta foarte slab, incurcandu-se in propriile afirmatii. Demian
sta ca pe ghimpi deoarece RG face gafe foarte mari. Sustine ca am
drogat-o si nu-si mai aduce aminte decat amanunte care ma incrimineaza
pe mine. Asta e o noua manevra a procurorului, dar nu-i iese pasienta
nici de data asta. Eu nu sunt decat un spectator la acuzele pe care mi
le aduce Gabi, indrumata foarte constiincios de acelasi procuror care
are interesul sa rezolve cazul pentru care a luat prima.
26
aprilie
Am fost dus la prelungirea celui de-al cincilea mandat si,
culmea, nu am mai fost acuzat de omor.
15 mai
Sunt dus cu o
cursa speciala la Rm. Valcea (acolo Moldoveanu era cercetat din 1995
intr-un alt dosar, sub acuzatia de nerespectare a regimului armelor si
munitiilor, pentru detinerea ilegala a unei arme despre care el spune ca
“putea fi folosita doar pe post de pocnitoare” – n.n.). Initial nu
mi-am dat seama de ce s-a grabit Demian sa faca acest lucru. La
prelungirea celui de-al cincilea mandat nu am mai foat acuzat de omor
deoarece nu erau probe impotriva mea. Si nici nu mai aveau de unde sa
scoata, asa ca au aranjat sa fiu dus la process la Valcea si in functie
de condamnarea de acolo imi intocmeau dosar sau nu. Si spre ghinionul
meu, aici, la Valcea, cu interventia lui lui Demian, sunt condamnat la 3
ani inchisoare.
15 mai – 2 septembrie
Sunt tinut in arestul
IPJ Bihor. Are loc o tentativa a capitanului Surducan de a ma mai
incarca cu o noua fapta.
7 noiembrie
Este ziua mea de nastere.
S-ar parea ca am fost uitat de toata lumea”
1997: “Am fost
cantarit si mai aveam 53 kg”
“4 februarie 1997
Sunt scos
in audienta la procuroarea Penitenciarului care ma anunta printre altele
ca nu are rost sa ma agit deoarece oricum nu ma va baga nimeni in seama
si sa-i spun ei ce am de zis , probabil ca sa-i comunice lui Demian
ce am de gand sa fac.
11 mai 1997
Ies in audienta la
comanadant, colonelul Ilea, caruia ii aduc la cunostiinta ca am intrat
in refuz total de hrana si apa si imi promite ca a doua zi imi va
trimite cerere pentru a intra official in acest refuz, darn u stiu cum
se face ca uita acest lucru si imi creeaza probleme mai tarziu. Impresia
pe care mi-a facut-o este dezastruoasa.
11-15 mai 1997
Refuz
total de hrana si apa. Senzatia este una dintre cele mai groaznice.
15
mai 1997
Sunt pus fara menajamente pe cursa pentru Colibasi. Incerc
sa raportez ca sunt de 5 zile in refuz total de hrana si sunt luat in
deradere de maior P.V. si lt.col. Crisan care ma impinge si ma injura.
Prima dovada ca Demian are “catei” peste tot.
28 mai
Recursul
meu de la Rm. Valcea este respins. Este interesant comentariul
procurorului acuzator.
18 iunie
Am ajuns inapoi la
Penitenciarul Oradea
22 – 29 iulie
Refuz de hrana si ma cos cu
sarma la buze. Nu am cerut altceva decat sa fiu lasat sa-mi fac
pedeapsa in liniste.
25 august
Sunt dus din nou la comandant
si acesta imi spune franc ca nu are chef sa-mi expuna motivele masurilor
disciplinare care se iau impotriva mea si chiar doreste sa ma mute
intr-o camera cu tigani si sa dorm cu unul dintre ei in pat. Daca
comandantul crede ca ma poate teroriza psihic ca sa intre in gratiile
parchetului, se inseala amarnic. Dupa aceasta intrevedere, in camera, am
inghitit aproximativ 50-60 pastile de mai multe feluri si sunt dus la
spital.
Incepand cu aceasta zi am intrat in refuz de hrana. Motivele:
presiunea psihica facuta de commandant asupra mea si situatia juridica.
15
septembrie
Sunt cantarit si de la 72 kg am ajuns la 59 kg.
18
septembrie
Sunt dus in audienta la dl. Procuror Pop. Acesta ma ia cu
obisnuitele vrajeli si imi explica in final ca nu se poate implica in
ceea ce incearca comandantul cu mine, dar oricum nu ma asteptam la nimic
deosebit din partea lui Toti sunt la fel. Nu-I nimic. Eu am avut buna
–vointa. Ne vom mai intalni.
22 septembrie
Georgica a promis
ca va intra si el in refuz de hrana, dar nu se tine de cuvant. Vorbeste
ca de obicei fara sa gandeasca. Mult si prost. Oare cum am ajuns eu sa-l
iau cu mine? Nu am probleme o viata intreaga si in 2 luni ma trezesc
fara sa imi dau seama cum cu doua dosare penale. Am sa-i dau lui
“curaj”. Nu i-au trebuit nici doua luni ca sa ma distruga. Si tarfa aia,
oare ce are in capul ala? Dar se pune intrebarea ce a avut Demian in
cap cand s-a gandit sa se foloseasca de ea impotriva mea? E mai prost ca
ea daca s-a lasat pe mana ei. Eu fac puscarie nevinovat dar ar trebui
unii sa se intrebe cat de linistiti au sa mai doarma dupa ce voi scapa
de bascalia asta.
17 octombrie
Am facut cerere de intrare in
refuz de hrana si am fost mutat pe camera de refuz.
24 octombrie
Am
fost scos in audienta la procuroarea penitenciarului pentru a ma
intreba care sunt motivele acestui refuz. Comentariile sunt de prisos,
deoarece are aceleasi interese ca Demian. Am fost cantarit si mai aveam
53 kg.
29 octombrie
Am primit vizita medicului maior Hepes,
apoi am fost pus pe cursa la Jilava fara sa se tina cont de starea mea
fizica.
31 octombrie
Am iesit din refuz deoarece cursa m-a
terminat pur si simplu. Si aici mancarea si asistenta medicala lasa
foarte mult de dorit.
27 noiembrie
A fost Mori la mine si i-am
dat imputernicire sa o poata lua pe Silvia in Germania.
24
decembrie
Ajunul Craciunului. E greu de descris in cuvinte ceea ce
simt. O sa am grija sa nu uit niciodata acest lucru. Nici nu stiu daca
merita osteneala ma razbun pentru ceea ce mi se intampla de doi ani
incoace. O sa ma mai gandesc.
28 decembrie
In fiecare zi ma
uit la fotografia Silviei. Mi-e atat de dor de ea. Sper sa vina cat mai
repede ziua cand o voi vedea din nou. Nici nu stiu daca o sa ma
recunoasca.
31 decembrie
Ultima zi a anului.
Sper ca anul
viitor sa fie mai bun decat ultimii doi care au trecut. Astazi am primit
si o scrisoare de la sora mea. Imi pare foarte rau pentru ea. E singura
care se zbate sa ma ajute.”
1998: “Seara m-am cusut cu
sarma la buze”
“19 ianuarie 1998
Astazi, impreuna cu Honciuc
G. am fost mutat la camera 18. Bineinteles, motivele nu ne-au fost aduse
la cunostinta.
20 ianuarie 1998
Am refuzat mancarea si a
venit maiorul P.V. sa ma anunte ca mutarea s-a facut din ordinal lui
pentru ca asa “vor muschii lui”. In momentul in care i-am cerut totusi
niste explicatii, “a scaldat-o”. Peste cateva minute a aparut si dl.
Col. Ardeleanu care a incercat sa dea impresia ca l-ar interesa problema
mea. Seara m-am cusut cu sarma la buze.
21 ianuarie
Astazi a
venit Hus cu raportul de pedepsire si am refuzat sa il semnez deoarece
s-a dat o tenta cam tendentioasa. Se cauta un motiv pentru faptul ca am
fost mutat. Nu e corect si pentru asta nu sunt dispus sa cedez. Sper ca
maine sa vina avocatul la mine. Nu stiu de ce totusi se fac atatea
abuzuri impotriva mea. Hus i-a facut o vizita lui Gabi.
23
ianuarie
Am fost scos in audienta la commandant. Am fost mutat inapoi
la camera 30 dar nu mi-am scos sarma.
24 ianuarie
Am fost din
nou scos in audienta la commandant si dupa mai multe discutii a trebuit
sa admit ca nu il va muta pe Geani inapoi. Mi-am scos sarma de la
buze.
13 aprilie
Astazi m-am cusut cu sarma la buze si nu am
fost dus la instanta. Au aparut articole in presa motivandu-se absenta
mea la process.
30 aprilie
Am refuzat mancarea deoarece am
facut trei cereri sin u mi-a fost aprobata nici una. Motivul nu stiu
care ar putea fi. Caietul este al meu si tot o sa ajunga la mine pana la
urma.
5 mai
A venit maiorul Popa personal si mi-a adus
caietul.”
Moldoveanu Mihai a facut memorii peste memorii,
cerand dreptate si un proces corect. S-a adresat de la sefii instantelor
locale pana la ministrul justitiei si nu i s-a raspuns, a cerut
recuzarea judecatorilor si nu i s-a aprobat, a trimis replica ziarelor
care au scris despre el, fara ca aceste scrisori sa ajunga vreodata la
destinatie. Oricarui om, chiar si celui mai odios criminal, ii ramane
macar dreptul la cuvant. In virtutea acestui fapt, intr-un numar viitor
al Jurnalului bihorean va vom prezenta, in exclusivitate, alte insemnari
ale acestui tanar condamnat la un sfert de secol de detentie. Nu stim
daca Moldoveanu are sau nu dreptate; va invitam doar sa meditate asupra
intrebarii: dar daca adevarul e de partea lui?
Olivia Steer
accesind acest link ajungeti in pagina home a blog-ului
|
|