Sunt articole care exemplifica ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste. Sursa acestui articol este aici
Leonte Tismaneanu, nascut Leonid Tismineski (n.26 februarie 1913, Soroca - d. 1981, Otopeni), a fost un militant comunist român de religie mozaica, nascut în Basarabia - în acea vreme, provincie a Imperiului tarist.
Dornic sa îsi renege conditia burgheza, a devenit membru al Partidului Comunist din România în anul 1933 si, în aceeasi perioada, a cunoscut-o pe cea care i-a devenit dupa un timp sotie, Hermina Marcusohn, sefa a celulei Frontului Studentesc Democrat.
În anii '30, Leonte Tismaneanu a fost, pe rând, secretar al Uniunii Tineretului Comunist din sectorul 2 al Bucurestiului, apoi activist comunist la Braila si Galati. Dupa o perioada de sase luni petrecuta în închisoare, ca detinut politic, s-a întors la Soroca, unde a detinut functia de secretar regional al P.C.d.R. Apoi, a revenit Bucuresti, în sectorul 3, iar în 1935 a fost exmatriculat din facultate din cauza activismului sau comunist si condamnat la închisoare împreuna cu Grigore Preoteasa, fiind acuzati ca au detinut documente ilegale (comuniste). La anchetarea acestui caz, Tismaneanu a refuzat sa colaboreze cu Siguranta statului.
Dupa ispasirea condamnarii, Leonte Tismaneanu a plecat în Spania, urmând-o pe Hermina Marcusohn, pentru a se înrola în Brigazile Internationale de voluntari care luptau alaturi de trupele regimului republican de la Madrid. Evocând acea epoca, Vladimir Tismaneanu a facut urmatoarea marturisire: „Tatal meu, care atunci se numea Leonid Tismineski, si-a pierdut brasul drept la vârsta de 24 de ani, în 1937, în timpul uneia dintre cele mai sângeroase batalii din Razboiul Civil (si-a schimbat numele în Leonte Tismaneanu în 1948, la cererea unor înalsi activisti de partid). Printre românii care au lucrat în spitalul Brigazilor Internasionale au fost dr. Shuli Brill si infirmierele Sanda Sauvard, Galia Burca, Elisabeta Luca si Hermina Marcusohn (mama mea)”.
În aceeasi ordine de idei, în extrasul din Lista comunistilor români ranisi în Spania, document întocmit de Comitetul voluntarilor români de la Paris, la 20 martie 1939, se preciza: „[Leonid Tismineski:] Muncitor tipograf, 25 de ani, nascut în Basarabia (Soroca). În Spania, se afla de un an. Are brasul amputat. Membru PCR. A fost de mai multe ori arestat si batut. A fost în închisoare. Are o mama batrâna, vaduva”.
Dupa încheierea razboiului civil din Spania, Leonte Tismaneanu s-a refugiat împreuna cu sotia sa în URSS si în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial a lucrat în capitala URSS în calitate de redactor la sectia româna a postului de radio "Moscova", fiind coleg cu Leonte Rautu, Ana Pauker si Vasile Luca
Vladimir Tismaneanua evocat la începutul anilor ’90 faptul ca parintii sai „au ajuns la Moscova, au început sa vada (...) Maica-mea a dat la Medicina, tata la Franceza. Au fost chemati atunci de secretarul general al P.C.d.R. de la Moscova – care era pe vremea aceea, pâna în ’41, când a venit Ana Pauker, Boris stefanov. A disparut si el dupa aceea, în împrejurari ciudate. I-a preluat pe ai mei si a insistat sa lucreze la Radio "Moscova". Mama pe post de crainic, tata ca redactor”.
Dupa revenirea în România, în martie 1948, Leonte Tismaneanu a fost numit redactor-sef al Editurii de Stat pentru Literatura Politica (Editura Politica). În aceeasi perioada, a devenit sef al catedrei de marxism-leninism la Universitatea (pe atunci numita "C.I. Parhon") din Bucuresti, precum si sef de catedra la scoala de stiinte sociale "Andrei A. Jdanov". În 1949, Leonte Tismaneanu a devenit membru în cadrul redactiei revistei Pentru pacea trainica, pentru democratie populara, care se edita la Praga.
Catre sfârsitul anilor ’50, Leonte Tismaneanu a intrat în conflict cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, fiind anchetat pentru "fractionism" si opinii "antipartinice", si a fost exclus din PMR în mai 1960.
A fost reprimit în PMR în anul 1964 si i s-a oferit o functie de redactor în cadrul Editurii Meridiane. În documentul pe care l-a redactat în vederea reprimirii sale în PMR, Leonte Tismaneanu si-a prezentat urmatoarele date biografice:
- 1939-: a urmat cursurile Institutului de limbi straine de la Moscova;
- 1941-1948: „redactor si crainic la postul de radio [„Moscova”] – responsabil pentru emisiunea în limba româna”
- 1948: a revenit în tara, fiind încadrat în aparatul C.C. al P.M.R., la Directia de Propaganda si Agitatie;
- 1952: a fost numit director adjunct al Editurii de Stat pentru Literatura Politica, sef al catedrei de marxism la Universitatea „Constantin I. Parhon”;
- la o data neprecizata: a devenit sef al catedrei de Istoria Partidului Comunist al Uniunii Sovietice la scoala superioara de stiinte sociale „A. A. Jdanov”;
- în momentul înfiintarii revistei comuniste internationale „Probleme ale pacii si socialismului” (Pentru pacea trainica, pentru democratie populara), a fost numit, pentru scurt timp, reprezentantul Partidului Muncitoresc Român în redactia publicatiei respective;
- 1958: pentru atitudinea sa „fractionista” îsi pierde functia pe care o avea la Editura de Stat pentru Literatura Politica;
- din 1959, a fost seful Sectiei culturale la Sfatul popular al raionului „Tudor Vladimirescu”, apoi secretar al Comitetului raional pentru Cultura si Arta;
- mai 1960: a fost exclus din partid deoarece, în discutiile purtate cu Grigore Kotovschi, s-a pronuntat împotriva hotarârilor luate de conducerea partidului în privinta industriei românesti, criticând dezvoltarea cu precadere a industriei grele si „adoptând teza antileninista asupra dezvoltarii egale si paralele a sectoarelor A si B”. De asemenea, în discutiile cu Grigore Kotovschi, Leonte Tismaneanu a împartasit „parerile si calomniile antipartinice ale acestuia” si a interpretat documentele Congresului al XX-lea al P.C.U.S. „în favoarea reabilitarii grupului antipartinic – fractionist, îndeosebi a Ana Pauker
Informatiile respective au fost confirmate partial de fiul lui Leonte Tismaneanu, Vladimir, care a mentionat într-una dintre lucrarile sale astfel: „În 1957 s-a facut un efort de a reînfiinta o institutie internationala pentru consultatii si colaborare la nivel teoretic între partidele comuniste. Astfel, a fost fondata la Praga revista, publicata lunar, „Problemele pacii si socialismului” (cunoscuta si sub numele de „World Marxist Revue”), primul redactor-sef al acesteia fiind ideologul sovietic Alexei Rumiansev, membru al C.C. al P.C.U.S. Reprezentantul francez era Jean Kanapa, initial un fanatic doctrinar stalinist, ulterior una dintre principalele voci ale eurocomunismului.
În prima faza, reprezentantul comunistilor români a fost tatal meu, Leonte Tismaneanu, la vremea aceea sef al Catedrei de socialism stiintific de la Universitatea din Bucurestisi director adjunct al Editurii Politice (directorul editurii era Valter Roman). Între redactori au avut loc discusii aprinse cu privire la noul program al Ligii Comunistilor din Iugoslavia (1958) si la recentele divergente chinezo-sovietice. Tatal meu a fost rechemat de la Praga în septembrie 1958, acuzat de fractionism si exclus din partid în 1960”. În cursul sedintei de excludere din partid, Leonte Tismaneanu a suferit un infarct si a fost dus imediat la spital.
Leonte Tismaneanu nu a mentionat în autobiografia sa faptul ca, imediat dupa plenara C.C. a P.M.R din iulie 1958, a pierdut postul de sef al catedrei de Istoria Partidului Comunist al Uniunii Sovietice de la scoala superioara de stiinte sociale „A. A. Jdanov”, ca urmare a desfiintarii acelei scoli de partid.
Dupa reprimirea în partid, Leonte Tismaneanu a continuat sa creada în idealurile comuniste pentru care a luptat în Spania si apoi a militat în cursul celui de-al doilea razboi mondial.
S-a stins din viata în februarie 1981, în urma unui atac de cord suferit într-un spital din localitatea Otopeni, în apropiere de Bucuresti.
Leonte Tismaneanu a fost descris de fiul sau, Vladimir, ca fiind „un leninist fanatic si dur”, în timp ce altii l-au caracterizat ca fiind „unul dintre tartorii ideologici” ai perioadei staliniste .
Fiul lui Leonte Tismaneanu, Vladimir Tismaneanu (n.1951), politolog stabilit în SUA, profesor la Universitatea Maryland, a fost numit la data de 5 aprilie 2006 în fruntea comisiei prezidentiale de studiu a dictaturii comuniste în România.
accesind acest link ajungeti in pagina home a blog-ului
| 