copy/paste Iancu Jianu, haiducul de vita nobila

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-adevarul.ro 

Iancu Jianu e singurul haiduc de vita nobila din Oltenia. Desi multi romini au auzit despre el doar din filme, putini stiu detalii despre viata sa romantica. Un lucru nestiut este ca filmele despre el au redat doar putine lucruri reale despre el, restul fiind povesti menite sa atraga oamenii la cinema. Unul din aspectele reale este ca Iancu a fost, intr-adevar, prins si condamnat la moarte si ca o fata de vita nobila l-a salvat.

  Documentele de arhiva demonstreaza ca Jienii au fost un mare neam boieresc   , cu ramificatii in mai multe judete ale tarii, mai ales in cele din dreapta Oltului - Dolj, Gorj, Mehedinti, Romanati si Vilcea care, din punct de vedere administrativ, formau Oltenia. Nascut in familia lui Costache Jianu, el a mai avut inca trei frati: Amza, Dumitrache si Mihalache, Iancu fiind al treilea fiu.

Din neamul Jienilor, el este singurul care si-a inscris numele in istoria si constiinta neamului nostru, caruia dupa cum se exprima scriitoarea Bucura Dumbrava cintecul popular i-a impletit "cununa nemuririi, pe car nici o putere paminteasca n-o daruieste mai cu rost decit el". Despre adolescenta si copilaria lui Iancu Jianu exista putine informatii. Memorialistul Ion Ghica noteaza ca Iancu Jianu a fost crescut "la mosie (...) linga plugari, cu caii si cu pusca; vara la munca cimpului, iarna la ursi si la capre negre; ajunsese de o dibacie vestita in calarie si in vinatoare; incaleca fara a pune piciorul in scara, nici mina pe coama calului si baga glontul prin veriga de inel".

“  Iancu Jianu a trait asemenea altor fii de boieri de rangul al treilea.  Si-a petrecut anii copilariei si ai adolescentei printre tarani si fii de tarani care lucrau proprietatile Jienilor sau ale altor boieri. Astfel a avut posibilitatea de a cunoaste modul de viata si de munca, bucuriile si, mai ales, necazurile taranimii. Aceasta explica, in parte, dragostea pentru taranime, sprijinirea luptei acesteia pentru emancipare sociala si nationala. in Caracal, pe linga Biserica Domneasca din localitate, a functionat multi ani prima scoala publica din capitala judetului Romanati <intru luminarea si invatarea tinerilor dintr-acel oras si judet>. Ca si alti fii de oraseni boieri, negutatori sau alte categorii sociale, Iancu Jianu, dupa toate probabilitatile, a invatat carte la scoala de pe linga Biserica Domneasca. Dupa cum afirma Petre Pandrea, el invatase chiar limbile slavona si greaca. <Pentru stiinta sa de carte si de limbi> il va folosi, la 1821, Tudor Vladimirescu in calitate de diplomat. Fara indoiala, motivele haiduciei lui Iancu Jianu nu au fost generate de saracie deoarece el detinea mai multe mosii, fiind un mic boier. Desi de origine boiereasca, Iancu Jianu s-a apropiat de cei multi si obiditi, situindu-se deasupra intereselor clasei din care provenea, sustinind doleantele celor saraci prin mijloace care sfidau legea si autoritatea", declara doctor in istorie Dana Roxana Nicula, coordonatorul Muzeului Romanatiului din Caracal.

Cum a ajuns Iancu la un pas de spinzuratoare

in privinta momentului cind Iancu Jianu a declansat lupta haiduceasca, documentele vremii ofera informatii pretioase.

"Devenind exponent al celor nemultumiti de asuprirea sociala si nationala, in jurul lui Jianu se adunau alti razvratiti, iar satele ii protejau si ii ajutau. Iancu Jianu si ceata lui au actionat mai intii in judetul Romanati, unde fiul logofatului Costache Jianu cunostea mai bine oamenii si locurile,ca unul ce traia si avea mici proprietati in aceasta parte a tarii. Declansind lupta impotriva regimului fanariot, prin anii 1809-1810, numai in decurs de trei luni, ceata lui Jianu a atacat si jefuit atitia boieri, negutatori si arendasi incit nimeni nu mai indraznea sa mai iasa afara din casa", mai spune Dana Nicula.

Jianu si tovarasii lui cooperau cu o alta puternica ceata haiduceasca comandata de capitanul Scarlat Farcasanu. Prima actiune in care s-a implicat ceata lui Iancu Jianu a constat in calcarea unui arendas grec de la Brincoveni. Pina la sfirsitul anului 1812, cetele comandate de Jianu si Farcasanu pedepsisera un mare numar de boieri, arendasi, negutatori si alte persoane instarite din Romanati. Constatind cu ingrijorare ca cetele haiducesti trecusera la actiuni de amploare in toata tara, indeosebi in provincia de la vest de Olt, unde cele mai primejdioase cete erau cele conduse  de Iancu Jianu si Scarlat Farcasanu, stapinirea a initiat masuri drastice pentru urmarirea si prinderea acestora. Masurile initiate nu au ramas fara urmari: in cursul lunii decembrie 1812, Iancu Jianu si ceilalti oameni din ceata sa au fost prinsi de potera si intemnitati la inchisoarea ispravnicatului din Caracal, apoi au fost trimisi la Bucuresti.

Iancu Jianu a obtinut iertarea lui voda Ioan Gheorghe Caragea, iar, la 2 octombrie 1813, domnitorul ii acorda boierului-haiduc rangul boieresc de al doilea mare pitar. La scurt timp, ispravnicul judetului Romanati i-a incredintat lui Iancu Jianu o dregatorie pe plan local, aceea de zapciu de plasa. Nu ramine in aceasta functie pentru mult timp si reia lupta, insa, in 1815, este prins, judecat si condamnat la munca silnica la ocna Telega, de unde a reusit sa evadeze impreuna cu tovarasii sai. in anul 1817, Jianu este iarasi prins si condamnat la moarte prin spinzuratoare. 

inceputurile "cumintirii" lui Iancu

"Potrivit obiceiului pamintului", precizeaza muzeograful Dana Nicula de la Muzeul Romanatiului din Caracal, "daca un tinar boier era condamnat la moarte prin spinzuratoare si nu savirsise fapte de omor, el putea fi amnistiat daca o tinara din aceeasi clasa sociala cu el il lua de sot. Fratii haiducului intervin pe linga domnitor sa schimbe decizia pedepsei. De asemenea, intervin pe linga Sultana Galasescu, domnisoara din anturajul domnitei Ralu, fiica lui Caragea Voda, pentru a-l cere pe Iancu in casatorie, ceea ce  ii oferea haiducului posibilitatea de a scapa de pedeapsa cu moartea. Sultana Galasescu obtine iertarea lui Iancu".

La 10 aprilie 1817, domnitorul Caragea emite o carte de iertare, pe care o inainteaza caimacamului Craiovei si boierilor divaniti. Iancu Jianu se casatoreste cu Sultana Galasescu, o tinara din Romanati fiica Anitei Galasescu de linga Bals, casatoria fiind binecuvintata si de domnitor, care a inzestrat-o pe Sultana cu 2.500 taleri, bani lichizi si alti 200 taleri pentru cheltuielile nuntii. La 16 noiembrie 1818, domnitorul Ioan Caragea paraseste tronul, locul sau fiind luat de Alexandru Sutu. Domnitorul Sutu ii acorda haiducului Iancu Jianu dregatoria de judecator la Romanati, functie in care ramine pina in 1821.

Iancu a avut doua fete oficial, dar numai o singura fiica "naturala"

Pe timpul cit a fost judecator la Romanati, Iancu Jianu si sotia sa au locuit in casa tatalui sau din Caracal. Iancu a stabilit relatii cu Tudor Vladimirescu inca din 1820, cunoscind planul de pregatire si organizare a revolutiei. in timpul revolutiei, Iancu l-a ajutat pe Tudor Vladimirescu sa treaca cu pandurii Oltul spre Bucuresti. in timpul scurtei domnii a lui Tudor, Iancu Jianu a indeplinit functia de pitar al curtii. Ca urmare a dispozitiei date de Tudor, la 18-30 aprilie 1821, Divanul a hotarit ca pitarul Ionita Jianu si stolnicul Constantin Boranescu sa mearga cu arzuri la valiul de Silistra pentru a incredinta pe acesta ca miscarea lui Tudor Vladimirescu din Tara Romineasca nu este indreptata impotriva Imperiului Otoman, ci impotriva domnilor fanarioti.

Mehmet-Selim ii opreste la Silistra, in 1821, si ii intemniteaza pina in august, dupa care le da drumul si se intorc in tara.  Ajuns in tara, Iancu este arestat de oamenii domnitorului Grigore al IV-lea Ghica, fiind eliberat in anul 1823. incepind cu acest an, Iancu Jianu nu se mai implica in nicio actiune impotriva ordinii sociale.

Pina in 1830, Iancu Jianu nu a avut copii si a infiat o fata din familia Sultanei, nepoata de sora, pe nume Marica sau Marita, care apare in testamentul sotilor Jianu. in anul 1835 se naste singura fiica naturala a Sultanei si a lui Iancu - Zita sau Zinca. Iancu moare la 14 decembrie 1842, la 55 de ani, in urma unei boli de plamini, fiind ingropat in biserica Adormirea Maicii Domnului din Caracal, ctitoria familiei.

Iancu Jianu in filme

Actiunile justitiare ale haiducului Iancu Jianu sunt evocate in balada, cintecul batrinesc si cintecul haiducesc. Balada lui Iancu Jianu este cunoscuta intr-o gama bogata de variante ce au avut o larga circulatie pe teritoriul tarii cu precadere in Oltenia.

"N-ati auzit de-un Jian / De-un Jian, de un oltean" sau  "Frunza verde maghiran /  N-ati auzit de-un oltean / De-un oltean rominatean / Ala e Iancu Jianu"; " Tu, Jianule vestit/ Zece ani ai haiducit/ Mie-mi place sa jupoi/ Pe boieri si pe ciocoi/ Sa le iau averi si bani/ Sa dau la copii orfani".

Figura lui Iancu Jianu a oferit un subiect generos si pentru cinematografie. O prima pelicula a fost realizata in 1928, care nu se mai pastreaza. Pentru filmul "Iancu Jianu" au fost scrise doua  scenarii, unul de catre poetul Dimitrie Ciurezu, si altul de N. N. Serbanescu si Isaiia Racaciuni. S-a impus cel de-al doilea scenariu avind la baza romanul "Haiducii" scris de Bucura Dumbrava. Interpretul titular al rolului Iancu Jianu a fost actorul Dorin Sireteanu de la Teatrul National din Bucuresti, iar in rolul Sultanei, actrita Iva Dugan. in 1981, in regia lui Dinu Cocea, apar doua filme despre haiduc: "Iancu Jianu zapciul" si "Iancu Jianu haiducul". Scenariul nu respecta adevarul istoric. Protagonistul filmului este actorul Adrian Pintea. 

Iancu, ibovnice in fiecare sat al Olteniei

Despre Iancu Jianu se spunea ca era iubit de femei, ca avea cite o ibovnica in fiecare sat din Oltenia. in folclor, literatura, dramaturgie si in cinematografie, figura sa a fost idealizata, fiind prezentat drept un barbat chipes, inalt, vinjos si frumos, asa cum ii statea bine unui haiduc. Prin 1870-1871, dupa ce se jucase in Caracal piesa "Iancu Jianu", in interpretarea actorilor Teatrului National din Craiova, Fana (Stefan) Jianu, nepotul haiducului - surprins de figura actorului care il interpreta pe Jianu - a afirmat: "Bine ati jucat, dar Iancu Jianu din piesa voastra e altul, nu este cel adevarat. Cel adevarat nu era frumos . era scund, cu parul si mustatile rosii si ciupit de varsat. De ce ati facut pe nenea Iancu asa de frumos?".

Memorialistul Ion Ghica l-a vazut pe haiduc la conacul tatalui sau de la Ghergani in 1829 si i-a facut un portret veridic: " un om scurt, indesat, ras si cu mustata deasa si scurta; imbracamintea lui: dulama, pantaloni si scurteica; pe cap - sapca peste fes, la brau pistoale si un cutit cu prasele de os si cu pusca in cumpana in mina dreapta".
     
Indiferent de modul cum si-a trait viata, cum a aratat el in realitate fizic sau cite ibovnice a avut, cert este ca, pentru orasul Caracal, haiducul Iancu Jianu reprezinta o adevarata emblema.  Casa acestuia ramine cea mai veche din oras  . in prezent, aceasta se afla in plin proces de reabilitare de aproape sase ani.