G.I.Gurdjieff - Fascinatia miraculosului

    Am mai spus si repet sunt articole care imi plac foarte mult si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez si la mine pe site. Consider ca este o onoare pentru mine sa le reproduc si pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult Valoare Adaugata) Ca reusesc sau nu asta este alta poveste. Sursa acestui articol este  aici    yogaesotericaici 


UNIQUE : FORUM - PORTAL spiritual romanesc

G.I.Gurdjieff - Fascinatia miraculosului

Autor:  1% [ Duminica 06 Apr, 2008 03:07 ]
Titlul subiectului:  G.I.Gurdjieff - Fascinatia miraculosului

G.I.Gurdjieff - Fascinatia miraculosului

Înainte de începutul primului razboi mondial, un om de origine armeano-greaca, ce traise din plin experienta calatoriilor si a trairilor profund ezoterice, s-a întors în Rusia, tara în care se nascuse, aducând cu el nepretuita învatatura mistica a Orientului."
"Frapa prin marea sa simplitate interioara si aerul sau natural cu care ne facea sa uitam complet ca reprezenta pentru noi lumea miraculosului si a necunoscutului. Se simtea, de asemenea, în el, foarte puternic, absenta totala a oricarui fel de afectare sau dorinta de a impresiona în vreun fel pe cei din anturajul sau. În plus, îl simteam complet dezinteresat, total indiferent fata de lux, fata de confortul sau si capabil de a nu precupeti nici un efort în munca sa." (P.D.Uspensky, Fragmente dintr-o învatatura necunoscuta)

George Ivanovitch Gurdjieff  (1877-1949) s-a nascut în orasul Alexandropol, în apropierea granitei ruso-persice.
Familia sa, de origine greaca, a locuit o perioada de timp în Turcia, stabilindu-se ulterior în Armenia.
Tatal lui Gurdjieff, persoana cu cea mai mare influenta asupra copilariei si adolescentei lui, era de profesie tâmplar. La atelierul sau se strângeau seara nenumarati oameni care purtau discutii despre religie si, mai ales, povesteau nenumarate legende asiatice. Aceste povestiri l-au impresionat foarte mult pe Gurdjieff si au facut ca de la o vârsta foarte frageda sa fie pasionat de fantastic si supranatural.

"Primii sai ani s-au scurs într-o atmosfera de povesti, de legende si traditii. În jurul lui, miraculosul fusese un fapt real. Predictii pe care le auzise si carora anturajul sau le acorda încredere totala se realizasera si îi deschisesera ochii spre multe lucruri. Împletirea tuturor acestor influente crease în el, de la cea mai frageda vârsta, o gândire orientata spre misterios, incomprehensibil si magic." (P.Uspensky, Fragmente dintr-o învatatura necunoscuta)

A primit o foarte buna educatie, fiind supravegheat îndeaproape de episcopul localitatii, care l-a format pentru a deveni medic si preot.
Gurdjieff a plecat de acasa când era înca adolescent si s-a întors dupa 20 de ani. Se spune ca în aceasta perioada a calatorit în Asia, Europa si Africa, fiind membrul unui grup ezoteric numit "Cautatorii Adevarului", ce aveau ca scop gasirea Adevarului Ultim.

A cunoscut fachiri si dervisi, autentici maestri spirituali, a studiat practicile yoghine, a vizitat celebrele manastiri tibetane. Conducatorii grupului din care facea parte îl trimiteau de la un maestru la altul, fiecare dintre acestia daruindu-i o parte din cunostintele sale, precum si meseria lor. Astfel, el a învatat arta tesutului, caligrafia, prelucrarea aramei, tehnici respiratorii, dansurile dervisilor, muzica sufita si tehnici yoghine de evolutie rapida.

Avea o fire foarte aventuroasa si dovedea o extraordinara inventivitate. A povestit discipolilor sai cum, pentru a strânge fonduri pentru carti si pentru calatoriile grupului "Cautatorii Adevarului", a prins vrabii pe care le-a pictat si le-a vândut oamenilor bogati pe post de canari americani, cum a cumparat covoare din Caucaz si le-a vândut la Moscova sustinând ca sunt din India, fiind convins ca nu este un pacat sa profiti de snobismul si prostia oamenilor bogati.

S-a întors în Rusia având foarte bine pus la punct "Sistemul" pe care l-a predat discipolilor sai pentru tot restul vietii sale, Sistem ce urmarea sa explice natura omului si a Universului. Limbajul pe care l-a folosit a fost cel al unui om de stiinta. Chiar din adolescenta a urmarit sa-si apropie modul de viata occidental, fiind fascinat de medicina, fizica, mecanica, chimie - astfel ca informatiile pe care le-a cules în calatoriile sale se îmbinau cu cele mai recente descoperiri occidentale din acea perioada.
Gurdjieff s-a întors la Moscova în anul 1912, unde a urmarit sa-si formeze un grup de discipoli. Printre primii sai discipoli se aflau: Dr. de Stjoernval, compozitorul Thomas de Hartmann, sculptorul Vladimir Pohl.
În anul 1915, scrie si regizeaza un balet "hindus" întitulat "Lupta Magicienilor", ocazie care va intermedia întâlnirea cu cel mai renumit discipol al sau, Peter Demianovitch Uspensky.

Uspensky era un cunoscut matematician, jurnalist si un mare amator de ezoterism. Scrisese o carte de succes, numita "Tertium Organum" - în care argumenta ideea abordarii timpului ca o a patra dimensiune. În anul 1914 a pornit într-o calatorie în jurul lumii, dorind sa gaseasca o învatatura care sa-i împlineasca aspiratiile de descoperire a Adevarului, o scoala ezoterica care putea fi urmata si verificata pas cu pas, nu genul de scoala în care omul trebuia sa sacrifice totul înainte de a putea începe, înainte de a sti daca detine într-adevar Cunoasterea dorita. Paradoxul a facut ca la întoarcere sa gaseasca la el în tara ceea ce a cautat foarte mult timp în alte parti.
La baza sistemului predat de Gurdjieff se afla urmatoarele idei:
- omul este într-o stare de adormire, în care nu-si foloseste decât o infima parte a fortei sale afective, mentale si spirituale;
- omul este atât de conditionat de obiceiurile si de prejudecatile sale încât toate reactiile sale îi sunt total previzibile, el functionând la fel ca o masina, ceea ce l-a determinat pe Gurdjieff sa introduca conceptul de om-masina;
- omul-masina este supus unei multitudini de legi ce-i determina existenta;
- omul trebuie sa ajunga sa devina propriul stapân folosindu-si liberul arbitru si aceasta nu se poate realiza decât printr-un proces de auto-observare si de constientizare;

Aceasta întelegere a existentei are la baza doua legi fundamentale ale Universului: Legea lui Trei si Legea lui Sapte. Legea lui Trei sustine ca orice exista în manifestare este rezultatul interactiunii a trei forte numite pozitiv-activ, negativ-pasiv si neutru. Cel mai adesea omul este constient doar de existenta fortelor pozitiv si negativ si ignoram existenta celei de-a treia. Legea lui Sapte demonstreaza ca nu exista proces care sa decurga fara întreruperi. La fel cum în gama muzicala exista doua semitonuri sau hiatusuri, tot astfel, orice proces început va fi deviat de la scopul urmarit, daca nu i se va furniza energie suplimentara suficienta pentru a "umple" cele doua hiatusuri.

O alta idee de baza a sistemului lui Gurdjieff este eneagrama. Eneagrama este un simbol fundamental care condenseaza într-o forma sintetica legile fundamentale ale Universului, Legea lui Trei si Legea lui Sapte. Este constituita dintr-un cerc împartit în 9 parti egale si o serie de linii. Aceste linii formeaza un triunghi echilateral cu vârful în sus, expresie a Legii lui Trei, iar cele sase puncte se constituie într-o expresie dinamica, procesuala, a Legii lui Sapte. Eneagrama a fost revelata în Occident pentru prima oara de catre Gurdjieff, care a aplicat foarte des aceasta diagrama în cadrul metodelor sale de trezire spirituala.

Gurdjieff a numit sistemul sau "a patra cale" ca sa-l diferentieze de primele trei cai de evolutie pe care el le lua în consideratie: calea fachirului, a calugarului si a yoghinului.

În 1917, revolutia rusa întrerupe munca lui Gurdjieff si a grupului sau. Gurdjieff se întoarce la casa parintilor sai din Caucaz, fiind urmat de multi membri ai grupului.   Înfiinteaza la Tiflis "Institutul de dezvoltare armonioasa a omului" unde continua munca începuta la St. Petersburg.
Haosul creat de primul razboi mondial a fost folosit de Gurdjieff pentru a realiza expeditii în regiuni ce erau zguduite de lupte interne, pentru a mari rezistenta fizica si psihica a discipolilor sai.

El îsi punea discipolii sa realizeze diferite munci fizice foarte grele, sa se confrunte cu anumite situatii de viata ce creau momente psihologice dificile. Gurdjieff trimitea doamne din înalta societate sa vânda diferite obiecte în piata. Toate aceste situatii oarecum bizare aveau ca scop sa se creeze anumite conjuncturi ce determinau individul sa se confrunte cu el însuti, cu limitarile si prejudecatile sale.

La începutul anilor '20 existenta devenise atât de dificila în Rusia, încât Gurdjieff si discipolii sai au fost nevoiti sa plece la Constantinopol. Uspensky a avut anumite neîntelegeri cu maestrul sau, ceea ce l-a determinat sa plece la Londra. Aici si-a format grupe de studiu carora le transmitea învatatura primita, recunoscând întotdeauna ca sursa învataturilor sale este Gurdjieff.

Dupa doua încercari nereusite de a înfiinta în Germania un institut similar celui din Tiflis, Gurdjieff ajunge în anul 1922 la Paris, unde, cu ajutorul discipolilor sai (inclusiv Uspensky), cumpara un castel la Fontainbleau, Prieure. Aici Gurdjieff reîncepe activitatea institutului din Tiflis, elaboreaza noi activitati care sa aminteasca discipolilor sai de conflictul care exista între constiinta lor si modul lor de a actiona. El insista asupra muncilor fizice grele: ziua, discipolii sai faceau drumuri, doborau copaci, construiau case, asanau mlastini, plantau livezi, iar noaptea faceau repetitii la dansurile elaborate de Gurdjieff, dansuri inspirate din traditia sufita a dervisilor rotitori si pe care el le considera o parte esentiala a antrenamentului lor spiritual. Dansurile aveau la baza credinta ca omul opereaza prin intermediul a trei centri: centrul intelectual - cel care asigura procesul gândirii, centrul emotional - centrul sentimentelor, centrul instinctiv - cel care asigura miscarea si procesul de creatie. La orice fiinta umana unul dintre acesti centri se manifesta predominant. Scopul dansului era sa-l învete pe dansator cum sa integreze în mod armonios toti acesti centri, fara sa-si dea frâu liber imaginatiei si emotiilor sale. Aceste dansuri, ce pareau pentru un om neinitiat mai degraba niste miscari stranii, aveau loc pe o muzica compusa de Gurjieff împreuna cu compozitorul Thomas de Hartmann.

Tot legat de importanta constientizarii miscarii, Gurdjieff a elaborat "tehnica stopului". În momentul în care el spune "stop", discipolii "înghetau" exact în atitudinea (interioara si exterioara) pe care o aveau în acea clipa, fara sa mai permita nici unui muschi sa se miste sau vreunui gând sa se manifeste.

În anul 1923, Gurdjieff si-a trimis unul dintre discipoli, Orage, ca ambasador al învataturii sale în America, si în urmatorul an, a plecat acolo împreuna cu câtiva discipoli. La New York au dat câteva reprezentatii cu baletul sacru. Una dintre acestea a ramas memorabila. Gurdjieff a dat comanda ca toti elevii sai ce se aflau pe scena sa vina fugind spre sala. Scena se afla la o înaltime de cinci metri fata de podeaua salii de spectacol. Toti au crezut ca la un moment dat maestrul va spune "stop".  Dar Gurdjieff s-a întors cu spatele sa discute cu cineva, astfel ca toti dansatorii au cazut unii peste altii în urletele de groaza ale spectatorilor. Dar în momentul în care, la comanda maestrului, toti cei prabusiti la sol s-au ridicat fara nici o zgârietura, sala a început sa aplaude frenetic.

La sfârsitul anului 1924, Gurdjieff se întoarce în Franta dar, datorita unui grav accident de masina, activitatea de la Prieure este mult încetinita. Gurdjieff hotaraste ca nu poate sa-si puna în totalitate ideile în practica si ca trebuie sa se asigure ca macar din punct de vedere teoretic aceste învataturi vor ramâne posteritatii. Din aceasta perioada dateaza cele trei carti ale sale: "Tot si toate", "Povestirile lui Belzebut catre nepotul sau" si "Întâlniri cu oameni remarcabili".

Cel mai important discipol al sau, Uspensky, a scris despre Gurdjieff si învatatura sa, în "Fragmente dintr-o învatatura necunoscuta" si "A patra cale".
În timpul celui de-al doilea razboi mondial Gurdjieff a ramas în Franta, unde a continuat sa predea unor grupuri relativ mici de discipoli.
A murit în luna octombrie a anului 1949, lasând în urma sa un sistem care a transformat viata multor oameni precum si domeniul artei, al teatrului si psihanalizei.

"Gurdjieff, urmând indicatiile Ordinului, si-a petrecut mai multe luni scriind doar propozitia: Doamne, miluieste-ma!" (Edmond Andre, "Pe urmele unui mare initiat")
"Gurdjieff purta toate semnele care indicau ca ar face parte dintre acei care erau trimisi sa învete, sa se formeze, iar apoi erau calauziti si trimisi sa instruiasca la rândul lor." (Edmond Andre, "Pe urmele unui mare initiat")


"Omul nu are un mare "Eu" unic, ci este scindat într-o multime de "eu"-ri. Dar fiecare dintre ele este capabil sa se autoproclame ca fiind "Esenta", sa actioneze în numele Esentei, sa faca promisiuni, sa ia decizii, sa fie sau nu de acord cu ceea ce un alt "eu" ar avea de facut. Aceasta este tragedia fiintei umane, ca oricare "eu" micut sa aiba astfel puterea de a semna tratate, ca dupa aceea omul, adica Esenta, sa fie cel care trebuie sa faca fata."
"Metoda fundamentala pentru studiul propriei fiinte este auto-observarea."
"Unitatea interioara se obtine atunci când exista în fiinta lupta interioara dintre "da" si "nu". Daca o persoana traieste fara nici un fel de lupta interioara, daca tot ceea ce i se întâmpla se deruleaza fara nici un fel de opozitie, daca fiinta se îndreapta întotdeauna în ce parte o duce valul, în ce parte bate vântul, atunci ea nu va progresa niciodata, va ramâne asa cum este."
"Ceea ce oamenii trebuie sa sacrifice este suferinta lor: nimic nu este mai dificil de sacrificat. Un om va renunta la orice placere mai degraba decât sa renunte la propria sa suferinta. Omul a degenerat în asa fel încât tine la asta mai mult decât la orice. Si totusi, este indispensabil sa se elibereze de suferinta."
"Întelegerea simbolului eneagramei si capacitatea de a-l folosi da omului o putere foarte mare. Este miscarea perpetua, este piatra filosofala a alchimistilor. Trebuie înteles ca eneagrama este un simbol universal. Orice stiinta îsi are locul în eneagrama si poate fi interpretata multumita ei. Un om nu întelege cu adevarat decât ceea ce este capabil sa situeze pe eneagrama."
"O ceremonie este o carte în care sunt scrise mii de lucruri. Cine întelege poate sa citeasca. Un singur ritual are adesea mai mult continut decât o mie de carti."
"În arta obiectiva, veritabila, nimic nu este accidental, totul este matematic. Artistul stie si întelege mesajul pe care vrea sa-l transmita si opera sa nu poate produce o anumita impresie unui om si o impresie complet diferita altuia - asta în cazul unor persoane aflate pe acelasi nivel de constiinta."
"O crestere interioara, o transformare spirituala a fiintei depinde în întregime de munca pe care o depune fiecare, singur, în acest sens."

sursa: yogaesoteric
Intreg continutul are copyright © UNIQUE : FORUM - PORTAL spiritual romanesc si apartine echipei Unique
Powered by phpBB 2.0.19 © 2001, 2011 phpBB Group
UNIQUE theme © 2011 UNIQUE Media

accesind acest  link ajungeti in pagina home a blog-ului
free counters

 

     UNIQUE : FORUM - PORTAL spiritual romanesc: Tainele Universului si ale Spiritului sunt dezvaluite doar celui care le cauta în mod sincer, cu o inima curata !
    E-mail            © 2009-2085 ASCII-Lob       Home    Popescu-Colibasi