G.I.Gurdjieff - Fascinatia miraculosului

Inainte de inceputul primului razboi mondial, un om de origine armeano-greaca, ce traise din plin experienta calatoriilor si a trairilor profund ezoterice, s-a intors in Rusia, tara In care se nascuse, aducind cu el nepretuita Invatatura mistica a Orientului."
"Frapa prin marea sa simplitate interioara si aerul sau natural cu care ne facea sa uitam complet ca reprezenta pentru noi lumea miraculosului si a necunoscutului. Se simtea, de asemenea, In el, foarte puternic, absenta totala a oricarui fel de afectare sau dorinta de a impresiona In vreun fel pe cei din anturajul sau. In plus, Il simteam complet dezinteresat, total indiferent fata de lux, fata de confortul sau si capabil de a nu precupeti nici un efort In munca sa." (P.D.Uspensky, Fragmente dintr-o Invatatura necunoscuta)

George Ivanovitch Gurdjieff  (1877-1949) s-a nascut In orasul Alexandropol, In apropierea granitei ruso-persice.
Familia sa, de origine greaca, a locuit o perioada de timp In Turcia, stabilindu-se ulterior In Armenia.
Tatal lui Gurdjieff, persoana cu cea mai mare influenta asupra copilariei si adolescentei lui, era de profesie timplar. La atelierul sau se stringeau seara nenumarati oameni care purtau discutii despre religie si, mai ales, povesteau nenumarate legende asiatice. Aceste povestiri l-au impresionat foarte mult pe Gurdjieff si au facut ca de la o virsta foarte frageda sa fie pasionat de fantastic si supranatural.

"Primii sai ani s-au scurs Intr-o atmosfera de povesti, de legende si traditii. In jurul lui, miraculosul fusese un fapt real. Predictii pe care le auzise si carora anturajul sau le acorda Incredere totala se realizasera si Ii deschisesera ochii spre multe lucruri. Impletirea tuturor acestor influente crease In el, de la cea mai frageda virsta, o gindire orientata spre misterios, incomprehensibil si magic." (P.Uspensky, Fragmente dintr-o Invatatura necunoscuta)

A primit o foarte buna educatie, fiind supravegheat Indeaproape de episcopul localitatii, care l-a format pentru a deveni medic si preot.
Gurdjieff a plecat de acasa cind era Inca adolescent si s-a Intors dupa 20 de ani. Se spune ca In aceasta perioada a calatorit In Asia, Europa si Africa, fiind membrul unui grup ezoteric numit "Cautatorii Adevarului", ce aveau ca scop gasirea Adevarului Ultim.

A cunoscut fachiri si dervisi, autentici maestri spirituali, a studiat practicile yoghine, a vizitat celebrele manastiri tibetane. Conducatorii grupului din care facea parte Il trimiteau de la un maestru la altul, fiecare dintre acestia daruindu-i o parte din cunostintele sale, precum si meseria lor. Astfel, el a Invatat arta tesutului, caligrafia, prelucrarea aramei, tehnici respiratorii, dansurile dervisilor, muzica sufita si tehnici yoghine de evolutie rapida.

Avea o fire foarte aventuroasa si dovedea o extraordinara inventivitate. A povestit discipolilor sai cum, pentru a stringe fonduri pentru carti si pentru calatoriile grupului "Cautatorii Adevarului", a prins vrabii pe care le-a pictat si le-a vindut oamenilor bogati pe post de canari americani, cum a cumparat covoare din Caucaz si le-a vindut la Moscova sustinind ca sunt din India, fiind convins ca nu este un pacat sa profiti de snobismul si prostia oamenilor bogati.

S-a Intors In Rusia avind foarte bine pus la punct "Sistemul" pe care l-a predat discipolilor sai pentru tot restul vietii sale, Sistem ce urmarea sa explice natura omului si a Universului. Limbajul pe care l-a folosit a fost cel al unui om de stiinta. Chiar din adolescenta a urmarit sa-si apropie modul de viata occidental, fiind fascinat de medicina, fizica, mecanica, chimie - astfel ca informatiile pe care le-a cules In calatoriile sale se Imbinau cu cele mai recente descoperiri occidentale din acea perioada.
Gurdjieff s-a Intors la Moscova In anul 1912, unde a urmarit sa-si formeze un grup de discipoli. Printre primii sai discipoli se aflau: Dr. de Stjoernval, compozitorul Thomas de Hartmann, sculptorul Vladimir Pohl.
In anul 1915, scrie si regizeaza un balet "hindus" Intitulat "Lupta Magicienilor", ocazie care va intermedia Intilnirea cu cel mai renumit discipol al sau, Peter Demianovitch Uspensky.

Uspensky era un cunoscut matematician, jurnalist si un mare amator de ezoterism. Scrisese o carte de succes, numita "Tertium Organum" - In care argumenta ideea abordarii timpului ca o a patra dimensiune. In anul 1914 a pornit Intr-o calatorie In jurul lumii, dorind sa gaseasca o Invatatura care sa-i Implineasca aspiratiile de descoperire a Adevarului, o scoala ezoterica care putea fi urmata si verificata pas cu pas, nu genul de scoala In care omul trebuia sa sacrifice totul Inainte de a putea Incepe, Inainte de a sti daca detine Intr-adevar Cunoasterea dorita. Paradoxul a facut ca la Intoarcere sa gaseasca la el In tara ceea ce a cautat foarte mult timp In alte parti.
La baza sistemului predat de Gurdjieff se afla urmatoarele idei:
- omul este Intr-o stare de adormire, In care nu-si foloseste decit o infima parte a fortei sale afective, mentale si spirituale;
- omul este atit de conditionat de obiceiurile si de prejudecatile sale Incit toate reactiile sale Ii sunt total previzibile, el functionind la fel ca o masina, ceea ce l-a determinat pe Gurdjieff sa introduca conceptul de om-masina;
- omul-masina este supus unei multitudini de legi ce-i determina existenta;
- omul trebuie sa ajunga sa devina propriul stapin folosindu-si liberul arbitru si aceasta nu se poate realiza decit printr-un proces de auto-observare si de constientizare;

Aceasta Intelegere a existentei are la baza doua legi fundamentale ale Universului: Legea lui Trei si Legea lui Sapte. Legea lui Trei sustine ca orice exista In manifestare este rezultatul interactiunii a trei forte numite pozitiv-activ, negativ-pasiv si neutru. Cel mai adesea omul este constient doar de existenta fortelor pozitiv si negativ si ignoram existenta celei de-a treia. Legea lui Sapte demonstreaza ca nu exista proces care sa decurga fara Intreruperi. La fel cum In gama muzicala exista doua semitonuri sau hiatusuri, tot astfel, orice proces Inceput va fi deviat de la scopul urmarit, daca nu i se va furniza energie suplimentara suficienta pentru a "umple" cele doua hiatusuri.

O alta idee de baza a sistemului lui Gurdjieff este eneagrama. Eneagrama este un simbol fundamental care condenseaza Intr-o forma sintetica legile fundamentale ale Universului, Legea lui Trei si Legea lui Sapte. Este constituita dintr-un cerc Impartit In 9 parti egale si o serie de linii. Aceste linii formeaza un triunghi echilateral cu virful In sus, expresie a Legii lui Trei, iar cele sase puncte se constituie Intr-o expresie dinamica, procesuala, a Legii lui Sapte. Eneagrama a fost revelata In Occident pentru prima oara de catre Gurdjieff, care a aplicat foarte des aceasta diagrama In cadrul metodelor sale de trezire spirituala.

Gurdjieff a numit sistemul sau "a patra cale" ca sa-l diferentieze de primele trei cai de evolutie pe care el le lua In consideratie: calea fachirului, a calugarului si a yoghinului.

In 1917, revolutia rusa Intrerupe munca lui Gurdjieff si a grupului sau. Gurdjieff se Intoarce la casa parintilor sai din Caucaz, fiind urmat de multi membri ai grupului.   Infiinteaza la Tiflis "Institutul de dezvoltare armonioasa a omului" unde continua munca Inceputa la St. Petersburg.
Haosul creat de primul razboi mondial a fost folosit de Gurdjieff pentru a realiza expeditii In regiuni ce erau zguduite de lupte interne, pentru a mari rezistenta fizica si psihica a discipolilor sai.

El Isi punea discipolii sa realizeze diferite munci fizice foarte grele, sa se confrunte cu anumite situatii de viata ce creau momente psihologice dificile. Gurdjieff trimitea doamne din Inalta societate sa vinda diferite obiecte In piata. Toate aceste situatii oarecum bizare aveau ca scop sa se creeze anumite conjuncturi ce determinau individul sa se confrunte cu el Insuti, cu limitarile si prejudecatile sale.

La Inceputul anilor '20 existenta devenise atit de dificila In Rusia, Incit Gurdjieff si discipolii sai au fost nevoiti sa plece la Constantinopol. Uspensky a avut anumite neIntelegeri cu maestrul sau, ceea ce l-a determinat sa plece la Londra. Aici si-a format grupe de studiu carora le transmitea Invatatura primita, recunoscind Intotdeauna ca sursa Invataturilor sale este Gurdjieff.

Dupa doua Incercari nereusite de a Infiinta In Germania un institut similar celui din Tiflis, Gurdjieff ajunge In anul 1922 la Paris, unde, cu ajutorul discipolilor sai (inclusiv Uspensky), cumpara un castel la Fontainbleau, Prieure. Aici Gurdjieff reIncepe activitatea institutului din Tiflis, elaboreaza noi activitati care sa aminteasca discipolilor sai de conflictul care exista Intre constiinta lor si modul lor de a actiona. El insista asupra muncilor fizice grele: ziua, discipolii sai faceau drumuri, doborau copaci, construiau case, asanau mlastini, plantau livezi, iar noaptea faceau repetitii la dansurile elaborate de Gurdjieff, dansuri inspirate din traditia sufita a dervisilor rotitori si pe care el le considera o parte esentiala a antrenamentului lor spiritual. Dansurile aveau la baza credinta ca omul opereaza prin intermediul a trei centri: centrul intelectual - cel care asigura procesul gindirii, centrul emotional - centrul sentimentelor, centrul instinctiv - cel care asigura miscarea si procesul de creatie. La orice fiinta umana unul dintre acesti centri se manifesta predominant. Scopul dansului era sa-l Invete pe dansator cum sa integreze In mod armonios toti acesti centri, fara sa-si dea friu liber imaginatiei si emotiilor sale. Aceste dansuri, ce pareau pentru un om neinitiat mai degraba niste miscari stranii, aveau loc pe o muzica compusa de Gurjieff Impreuna cu compozitorul Thomas de Hartmann.

Tot legat de importanta constientizarii miscarii, Gurdjieff a elaborat "tehnica stopului". In momentul In care el spune "stop", discipolii "Inghetau" exact In atitudinea (interioara si exterioara) pe care o aveau In acea clipa, fara sa mai permita nici unui muschi sa se miste sau vreunui gind sa se manifeste.

In anul 1923, Gurdjieff si-a trimis unul dintre discipoli, Orage, ca ambasador al Invataturii sale In America, si In urmatorul an, a plecat acolo Impreuna cu citiva discipoli. La New York au dat citeva reprezentatii cu baletul sacru. Una dintre acestea a ramas memorabila. Gurdjieff a dat comanda ca toti elevii sai ce se aflau pe scena sa vina fugind spre sala. Scena se afla la o Inaltime de cinci metri fata de podeaua salii de spectacol. Toti au crezut ca la un moment dat maestrul va spune "stop".  Dar Gurdjieff s-a Intors cu spatele sa discute cu cineva, astfel ca toti dansatorii au cazut unii peste altii In urletele de groaza ale spectatorilor. Dar In momentul In care, la comanda maestrului, toti cei prabusiti la sol s-au ridicat fara nici o zgirietura, sala a Inceput sa aplaude frenetic.

La sfirsitul anului 1924, Gurdjieff se Intoarce In Franta dar, datorita unui grav accident de masina, activitatea de la Prieure este mult Incetinita. Gurdjieff hotaraste ca nu poate sa-si puna In totalitate ideile In practica si ca trebuie sa se asigure ca macar din punct de vedere teoretic aceste Invataturi vor ramine posteritatii. Din aceasta perioada dateaza cele trei carti ale sale: "Tot si toate", "Povestirile lui Belzebut catre nepotul sau" si "Intilniri cu oameni remarcabili".

Cel mai important discipol al sau, Uspensky, a scris despre Gurdjieff si Invatatura sa, In "Fragmente dintr-o Invatatura necunoscuta" si "A patra cale".
In timpul celui de-al doilea razboi mondial Gurdjieff a ramas In Franta, unde a continuat sa predea unor grupuri relativ mici de discipoli.
A murit In luna octombrie a anului 1949, lasind In urma sa un sistem care a transformat viata multor oameni precum si domeniul artei, al teatrului si psihanalizei.

"Gurdjieff, urmind indicatiile Ordinului, si-a petrecut mai multe luni scriind doar propozitia: Doamne, miluieste-ma!" (Edmond Andre, "Pe urmele unui mare initiat")
"Gurdjieff purta toate semnele care indicau ca ar face parte dintre acei care erau trimisi sa Invete, sa se formeze, iar apoi erau calauziti si trimisi sa instruiasca la rindul lor." (Edmond Andre, "Pe urmele unui mare initiat")


"Omul nu are un mare "Eu" unic, ci este scindat Intr-o multime de "eu"-ri. Dar fiecare dintre ele este capabil sa se autoproclame ca fiind "Esenta", sa actioneze In numele Esentei, sa faca promisiuni, sa ia decizii, sa fie sau nu de acord cu ceea ce un alt "eu" ar avea de facut. Aceasta este tragedia fiintei umane, ca oricare "eu" micut sa aiba astfel puterea de a semna tratate, ca dupa aceea omul, adica Esenta, sa fie cel care trebuie sa faca fata."
"Metoda fundamentala pentru studiul propriei fiinte este auto-observarea."
"Unitatea interioara se obtine atunci cind exista In fiinta lupta interioara dintre "da" si "nu". Daca o persoana traieste fara nici un fel de lupta interioara, daca tot ceea ce i se Intimpla se deruleaza fara nici un fel de opozitie, daca fiinta se Indreapta Intotdeauna In ce parte o duce valul, In ce parte bate vintul, atunci ea nu va progresa niciodata, va ramine asa cum este."
"Ceea ce oamenii trebuie sa sacrifice este suferinta lor: nimic nu este mai dificil de sacrificat. Un om va renunta la orice placere mai degraba decit sa renunte la propria sa suferinta. Omul a degenerat In asa fel Incit tine la asta mai mult decit la orice. Si totusi, este indispensabil sa se elibereze de suferinta."
"Intelegerea simbolului eneagramei si capacitatea de a-l folosi da omului o putere foarte mare. Este miscarea perpetua, este piatra filosofala a alchimistilor. Trebuie Inteles ca eneagrama este un simbol universal. Orice stiinta Isi are locul In eneagrama si poate fi interpretata multumita ei. Un om nu Intelege cu adevarat decit ceea ce este capabil sa situeze pe eneagrama."
"O ceremonie este o carte In care sunt scrise mii de lucruri. Cine Intelege poate sa citeasca. Un singur ritual are adesea mai mult continut decit o mie de carti."
"In arta obiectiva, veritabila, nimic nu este accidental, totul este matematic. Artistul stie si Intelege mesajul pe care vrea sa-l transmita si opera sa nu poate produce o anumita impresie unui om si o impresie complet diferita altuia - asta In cazul unor persoane aflate pe acelasi nivel de constiinta."
"O crestere interioara, o transformare spirituala a fiintei depinde In Intregime de munca pe care o depune fiecare, singur, In acest sens."

sursa: yogaesoteric