cp_EVANGHELIILE AU FOST MODIFICATE


 

    Am mai spus si repet sunt articole care ma intereseaza si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez si la mine pe site. Consider ca este o onoare pentru mine sa le reproduc si pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult Valoare Adaugata) Ca reusesc sau nu asta este alta poveste. Sursa acestui articol este  aici 

    Nu am competenta sa ma pronunt asupra subiectului insa eu prefer sa iau din Biblie concepte nu ma limitez sa memorez texte


SECRETELE VATICANULUI – BIBLIA FALSIFICATA !

EVANGHELIILE AU FOST MODIFICATE

A aparut un numar considerabil de evanghelii în primele secole ale erei noastre. Biserica nu considera drept canonice (conform cu regulile Bisericii) decât Cartile lui Matei, Luca, Marcu si loan. Cea mai veche este cea a lui Matei, care s-a inspirat direct din evanghelia Evreilor.

Un lucru trebuie subliniat : apocrifele si vreo cincizeci de evanghelii care au existat înainte de a fi distruse de conjuratii, sau care exista înca, sunt unanime în a recunoaste ca Isus a trait pe timpul lui Pilat din Pont si a lui Tiberiu.( Nu se cunoaste nici o relatare istorica putând sa acrediteze autenticitatea existentei lui Isus. Ea ar fi dovedita, se spune, prin Actele lui Pilat, o suita de rapoarte adresate Imparatului Tiberiu de Pontiu Pilat, guvernatorul ludeei. In aceste acte ar figura o relatare despre viata si moartea lui Isus, crimele ce i se imputau de catre ludei, crucificarea sa si chiar învierea. Aceste Acte, daca au existat, au fost reinventate de catre Crestini, si oricum, nu a ramas nici cea mai mica urma. Numeroase false rapoarte ale lui Pilat au fost scrise în acelasi scop fraudulos, dar Biserica n-a pastrat nici unul.)

Unele evanghelii dau lui Crist o figura, o doctrina sl o stare de spirit diametral opuse relatarilor lui Matei, Luca, Marcu si loan.

Relatarile lui Matei si Luca sunt ele însele adesea în dezacord formal cu cele ale lui Marcu si loan si uneori in contradictie flagranta cu propriile lor expozeuri.

Aceste reticente, aceste nebulozitati arata ca timp de secole citirea celor patru evanghelii canonice a fost interzisa credincaosilor si rezervata numai oamenilor Bisericii

Documentele autentice au existat; mai sunt, poate, inca în Biblioteca Vaticanului.

Despre acest subiect, Dr. M. Spencer Lewis, împaratul R-i-C, a scris în „Viata mistica a lui Isus” :

„Noi (Noi: actualii initiati ai Marii Fraternitati Albe care s-a continuat de Ia faraonul Amenhotep IV si din care faceau parte Esenienii si isus…) stim ca Parintii Bisericii primitive au avut acces la documente secrete, pentru ca, în conciliile Bisericii crestine primitive sî în discutiile care s-au desfasurat între cele mai înalte autoritati ale Bisericii primitive, au facut aluzie la unele parti din manuscrise si documente oficiale tratând despre crucificare sî alte evenimente din viata lui Isus care sunt acum ascunse sau eare au fost distruse.

Una din principalele griji ale Parintilor Bisericii da îa sec, VII la XII a fost de a-si procura toate manusicrisele si lucrarile ce se aflau în pretioasele colectii în tari din Orient, care puteau contine informatii diferite de cele retinute de ei”.

loan, apostolul, care devine episcop în Efes, ar fi autorul celei de a patra carti, dar este recunoscut si admis ca aceasta pseudo-evanghelie a fost compusa tardiv de teologi abili.

Sigur nu este facuta de loan, despre care, de altfel, nu avem nici o dovada ca a existat.

Dintre cincizeci pana la o suta de evanghelii care au aparut în sec. II si III al erei noastre, comunitatile crestine, pentru a pune capat disputei, adoptara relatarile lui Matei, Luca, Marcu si loan si le-au considerat ca egal de sfinte si veridîce, în ciuda lacunelor sî a contradictiilor lor..

Evangheliile, fiind carti „inspirate” de Sfântul Duh’, nu trebuie — în principiu — sa fîe criticate sau discutate.

In zilele noastre, aceasta consideratie s-a redus mult si teologii admit de buna voie ca evangheliile trebuie sa fie interpretate si chiar corectate „în sensul bun”.

„Nu se pot admite decât patru evanghelii, scrie Sfântul Jerome : toate neroziile apocrifelor (altor evanghelii) sunt bune de povestit ereticilor morti si nu credinciosilor in viata”

„Ba deloc, replica adversarii lui Jerome : în evangheliile voastre canonice se afla nerozii, contradictii, fapte în opozitie, ireductibile…*’

Pentru a acorda relatarile, Biserica a modificat în mai rnulte rânduri, daca nu a machiat, Scripturile.

Tasian, discipolul lui Justin, a încercat chiar sa aranjeze totul scriind „Evanghelia dupa cele patru (un fel de coordonare a povestirilor lui Matel, Luca, Marcu si loan, Matei spune ca Isus este fiul lui losif, descendent euccesiv din lacob, Mathan, Eleazar, Eliud, Achim, Sadoc, Azor etc.» pâna la Salomon, David sl Abraham. (Cap. 1-1, 2, 8, pâna la 16)

Luca spune ca Isus este fiul lui Josef, dar descinzând din Heli, Mathan, Levi, Melchi, Janna, Josef, Mathatias etc., pâna la Abraham, Sem, Noe, Enoch si Adam. (Cap. III 23-24 pâna la 38)

Este curios de notat ca în ciuda divergentelor fundamentale, evangheliile lui Matei, Luca, Marcu si loan sunt zise sinoptice, adica asemanatoare!

De altfel, zice bunui sfânt, când este vorba de teze total contradictorii — cele ale genealogiei lui Isus, de exemplu — trebuie sa crezi ca ele se împaca. chiar dacâ nu stim cum!

Ioan, caruia trebuie sa-i fie suspectata relatarea, este in contradictie formala cu Matei, Luca si Marcu, privind cronologia saptamânii Patimilor. Nici unul nu fixeaza Pastele la aceeasi data.

Isus, dupa loan, ar fi fost crucificat nu vineri, ci sâmbata, în ajunul Pastilor.

Divergentele sunt si mai mari în ceea ce priveste învierea sau, mai exact, aparitia lui Isus.

- Cele doua Marii (Maria Mama si Maria-Magdalena) erau prezente, asigura Matei.

- Eroare. spun Luca si Ioan : numai Maria-Magdalena era acolo !

Nu exista deci nici o marturie veridica asupra autenticitatii evangheliilor.

De altfel, Biserica, cu prudenta, le „atribuie” si le prezinta ca scrise dupa Matei, Luca, etc.

In secolul II si III, dupa I. C. eruditii si doctorii Bisericii, precum Irineu, Clement din Alexandria sl arzatorul Tertullian, gândesc ca evangheliile au fost scrise de catre apostoli sl ca ele erau atât dovezi directe cât si inspiratie divina.

Polycarp, care ar fl fost numit episcop de Smyrna de Ioan Evanghelistul, pe la anul 80, a fost dlntre toti sflntil, cle mal demn si mai stimat.

Contrar apostolilor care l-au renegat pe Isus, el prefera supliciul decât rusinea renegarii si a murit ars de viu pe un rug, .fara sa se plânga, fara sa sufere ca Isus, intr-atât era blindal de credinta.

Polycarp este autorul unei scrisori catre Filipieni, cu privire la scrierile (contestate) ale lui Ignatiu Theodorus (primul sfânt Ignatiu) despre care s-a zis, fals, ca i-a fosf poruncita de apostolul Petru)

Ori, Polycarp vorbeste de bine despre primele trei evanghelii, dar nu sl despre cea a lui loan!

Caci evanghelia lui loan nu exista la începutul secolului II !

El este citat pentru prima data de Teofil din Antiohia, pe la anul 180 !

Pe scurt, se Intâmpla ca, dupa mai multe secole, evanghelia cea mai apreciata, cea mal „Initiatica”, spun beotlenii” scrisa de „vulturul loan care dormea în bratele lui Isus sl la stârsit la Ghetsemani, intre Petru si lacob”. se afle ca este un fals notoriu alchimizat In secolul II sau III, pentru a suplini lipsa de tinuta teologica a primelor trei scrise !

Este o evanghelie ,,nu de fapte”, se spune, ci „de idei”.

Pentru a te descurca în aceasta încâlceala, trebuie si ai o oarecare idee despre climatul care domnea, acum 2000 de ani, în Egipt si în Asia Mica, adica în punga orientala a bazinului mediteranean.

Gnosticismul — ca de altfel si în zilele noastre spiritistii, teosofii si cei ce cred în revelatii divine — era la baza tuturor religiilor si tuturor sectelor.

Cirint era seful unei secte iesite din crestinism, dar el nu recunostea originea divina a lui Crist.

Noi împrumutam din Marele Dictionar al sec. XIX, aceste note, care ne clarifîca asupra starii de spirit a oamenilor din primul secol:

„Cirint admitea existenta a doua principii opuse si nu binele si raul, ci un principiu esential activ, existând prin el însusi : Dumnezeu ; si un principiu pasiv, neexistând prin el însusi si imperfect : Materia.

Autorul lumii nu era Dumnezeu, care nu putea intra în legatura cu Materia : creatorul apartinea uneia din ultimele clase a sub-spiritelor inferioare, numite si de Theodor forte si îngeri, dar purta în el ceva din Fiinta divina…

El era ca un eon (Eon : dîn grecul aion = timp. Este spiritul, emanat de Inteligenta lui, Dumnezeu, mesagerul lui Dumnezeu pe lânga oameni) creatorul legislatiei mozaice…

Isus nu era fiul lui Dumnezeu ; un eon numit Christ s-a unit cu eî, în timpul botezului dîn apele lordanului si l-a parasit în ziua crucificarii.

Ciririt, evreu prin nastere, credea în legea mozaica, obligatorie si în viitoarea dominatie a poporului iudeu asupra lumii… Cirintenii se foloseau de Evanghelia Evreilor.”

Un discipol de-al lui sfântul Paul, cu numele de Caius, publica o apocalipsa sub numele unui apostol, dând-o ca înspirata de eoni.

Despre acest subiect, unii exegeti cred ca Apocalipsul zis al sfântului loan, ar fi fost scris de Cirint.

PAPII SI CHARLEMAGNE CORECTEAZA EVANGHELIA

Asa cum ne spune amicul nostru scriitorul Kronos, în „Eseu de meditatii imateriale”, Biserica a socotit, sub papii Grigore a VII-lea si Inocent al III-lea, ca e bine sa editeze pentru folosul preotilor, un rezumat foarte blând al Evangheliilor, unde s-au introdus ritualuri si rugaciuni zilnice.

Acesta este Breviarul.

Trebuie subliniat ca traducerea Evangheliilor era odinioara interzisa, „de teama ca sa nu se strecoare vreun nonsens sau o eroare” !

Nu îti vine sa crezi în acest pios scrupul, când stim ca conciliile, papii si suveranii crestini, au traficat cu nerusinare „sfintele Scripturi1*, inclusiv traducerea lul sfântul Jerome, în sec. IV, adica Vulgata, care este singura acreditata de Biserica crestina din Roma !

Cele mai radicale modificari, scrie Kronos, dateaza de la conciliul din Niceea si au fost motivate prin întelegerea dintre Papa Damase 1 si împaratul Constantin.

Cu aceasta ocazie, cele mai vechi Evanghelii si mai ales Evanghelia Evreilor (evanghelia primitiva a sfântulul Matei), au fost declarate si tinute secrete (apokruphos== apocrife).

In afara de asta, în cele patru Evanghelii care au ramas, au fost facute adaugiri, sustrageri si modificri de care se mira sfântul Jerome, însarcinat de a face traducerea în limba latina.

El se mira cu atât mai mult cu cât tocmai traducea în latina Evanghelia Evreilor si de care i se împunea sâ nu tina seama!

Apoi sfântul Victor, epîscop din Tumones (Africa), ne spune ca la sfârsitul sec. V. papa Anastase II ordona sa se examineze, sa se critice, cenzureze si amendeze din nou sfintele Scripturi.

Charlemagne, cu putin înaintea mortii sale, facu la fel (Duchesne : Historiae Francor scriptores) imitat de papa Sixt Quint (1585-1590), care completa opera pe care predecesorii sai au început-o, pentru a face pe placul împaratului.

La acea epoca, Biserica fabrica o epistol a sfântulul Petru, respinsa apoi de teologi si un document, relativ la o donatie atribuita împaratului Constantin, pentru a-l starni pe Chalemagne sa-îiconstituie un regat în Italia.

GUTENBERG SI EVANGHELIILE

Mai mult, mii de corecturi au fost facute si papa ameninta cu teribile anateme pe oricine va îndrazni în viitor sa se atînga de texte . apoi facu o noua revizie, care a modifîcat mai mult de doua sute de pasaje !

Papa Clement al VIII-Iea (1592–1605), la putini ani, facu noi rectificari care au fost din fericire ultimele, caci tiparul era inventat !

Pentru ce toate aceste modificari ? Este foarte simplu, cea mai mare parte din dogme fiind în contradictie cu sfîntele carti, trebuia sa se puna sfintele scrieri de acord cu dogmele !

Trebuia ca între Dumnezeu si om sa nu existe decât Biseraca, careia omul trebuia sa se supuna în prealabil, fara de care nici un contact cu Dumnezeu nu îi era permis.

Christos a spus totusi : „Dumnezeu este pretutindeni” (dar aici este un panteism periculos ! Nu trebuia riscat ca omul sa adore pe Dumnezeu în credinta sa !

Numai Biserica dicta vointa lui Dumnezeu !

‘ Acest cuvânt, vointa, este contrar liberului arbitru, pe care creatorul ni l-a permis : evangheliile primitive nu vorbeau decât de dorintele lui Dumnezeu, care actioneaza asupra tuturor creaturilor sale, mai ales asupra omului, pentru a-l ajuta sa le împlineasca.

ADEVARATA RUGACIUNE A CRESTINILOR

Deci Evanghelia este sursa de erori sî contradictii, dar în plus s-a stabilit o complîcitate între preoti si credinciosi de a schimba ceea ce trebuia considerat lucrul cel mai sfânt : rugaciunea.

Fiecare joaca jocul, stiind bine la ce sa se astepte

— Faceti-va rugaciunea dimineata si seara, recomanda bunul preot!

Si credinciosul, îsi face efectiv ruga … dar nu o spune pe cea buna !

A face vine din latina, facere, care înseamna : a fasona, fabrica, construi, combina.

Ah, pentru a fabrlca, combina, Dumnezeu este servit ! Caci, se pot controla usor, crestinii, preotii, atât în intimitatea camerei lor, cât si în public, în biserica, inventa, fabrica o rugaciune, care, ineluctabil. îi va duce în infern !

„Pomana este ruga prin excelenta : ea atinge mereu un scop” zice Feneton, arhiepiscop de Cambrai !

„Ce ruga este mai placuta decât a sterge lacrimile celui sarman”, zice Bossuet… care, cu siguranta, nu se gândea la pacatoasa care stergea picioareîe lui Isus.

Sfântul Matei, în evanghelia sa, cap. V, vers 9-13, indica crestinilor cum trebuie sa-l cinsteasca pe Dumnezeu !

(9) „Va veti ruga deci în aceasta maniera : Tatal Nostru carele esti în ceruri, fie binecuvântat numele tau.

(10) Vie împarâtia ta, faca-se voia ta precum în cer asa si pe pamânt .

(11) Pâinea noastra cea de toate zilele da ne-o noua.

(12) Si iarta greselele noastre, precum iertam si noi celor gresiti.

(13) Si nu ne duce pe noi în ispita, si ne izbaveste de cel rau. Amin î”

ÎNTINSELE PUSTIURI DIN PARADIS

Aceasta rugaciune este magnifica si demna de cea mai înalta stima, cel putin pentru ereticii care suntem. Am avea scrupule sa schimbam cât de cât ceva.

Vai! Crestinii au golit-o de seva sa hranitoare suprimand partea cea mai importanta din text : Si iarta-ne noua greselile, precum si noi iertam celor gresiti noua.

lata cum arata o dorinta magnifica de dezinteresare, de mila, de vointa de a place lui Dumnezeu pentru a ajunge în regatul sau.

Caci Luca (XVIII, 25) a precizat bine :

,,Mai degraba va trece camila prin urechea acului, decat va intra în rai bogatul‘.

Totul este clar, net, respectabil, dar tot aici este putina ipocrizie pacatoasa a pseudo-crestinilor, burghezi egoisti si capabili, care deliberat, omit din rugaciunea lor tot ce are legatura cu rotunjirea portofelului lor !

0 foarte mica fraza, în adevar, dar a carei respectare, rnodificând comportamentul societatii umane, ar schimba dintr-o data fata lumii!

Ori, se poate constata : în zilele noastre, rugaciunea zisa în biserici este amputata : existind incontestabil o întelegere între preoti si credinciosi pentru a „uita” aceasta poveste a datoriilor !

In acelasi mod, iudeii „uita legea lui Moise care ordona oricarui Drept, oricarui Credincios, odata la cincizeci da ani, sa elibereze sclavii, sa plateasca datoriile, sa redea proprietarilor primitivi pamânturile înstrainate.

Ironie a hazardului sau o premonitie ?

în capitolul VII din evanghelia sa, Matei, prevazând poate sectarismul, razboaiele Religiei, Inchizitia, simonia, rasismul etc. notifica expres :

(20) Veti recunoaste deci pomii prin fructele lor.

(21) Cei care îmi spun : Doamne, Doamne nu vor intra toti în împaratia cerurilor ; ci numai acela (subliniat în text) va intra, care împlineste vointa tatalui meu care este în ceruri.

In pustiile posomorâte, îngrozitoare, din Paradis, exista putini crestini, putini oameni din toate zarile, dîn toate credintele, dacâ am crede Evanghelia.

BIBLIA A FOST FALSIFICATA

Poruncile au fost dictate lui Moise pe muntele Sinai si Legea a fost scrisa de Dumnezeu însusi. (Exod, cap. XXXII) :

(15) Moise se întoarse deci de pe munte, tinând în mâna cele doua table drept marturie, scrise pe ambele partl.

(16) Ele erau lucrarea lui Dumnezeu ; dupa cum scrierea ce era gravata pe aceste table era tot de mâna lui Dumnezeu.

Ar parea de neconceput ca credinciosii sa îndrazneasca sa conteste si sa falsifice ceea ce exista mai sfânt, mai divin în Lege : Poruncîle lui Dumnezeu,

Si totusi…

CELE 15 PORUNCI

Poruncile lui Dumnezeu, sau Decalogul, figureaza in Biblia canonica zisa Vulgata, în Exod, capitolul XX, Sta scris :

(1) Domnul vorbi apoi în acest fel lui Israel :

*) Este bine de precizat ca Domnul este Dumnezeul Israelitilor, poporul sfânt. dar si al altor popoare.

Se zice în Exod: cap; XIX v: 5 ; „Daca deci veti asculta vocea mea si veti fi cu mine, vetl fî singurul din toate popoarele pe care îl voi pastra ca pe propriul meu bun, caci întregul pamânt este al meu”!

Mai departe ; „Veti fi imperiul meu si un împeriu consacrat prin sacerdotiu : veti fi natiunea sfânta”.

Poruncile lui Dumnezeu sunt date cu variante Importante in Deuteronom v. v. 6 la 21;

(4) Nu veti face idol din nici o figura ce este sus în cer si jos sub pamânt, nici din tot ceea ce este în apa si sub pamânt.

(5) Nu îi veti adora si nu le veti da suverunul cult. Caci eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Dumnezeul puternic – si gelos, care razbuna nedreptatea parintilor asupra copiilor pâna la a treia si a patra generatie în toti cei care ma urasc.

(6) Si care da (sic) îndurare pentru mii de generatii celor care ma iubesc si pazesc preceptele mele.

îata ceea ce este clar, precis si autoritar : al doilea comandant interzice formal de a desena sau de a forma imagini ale lui Dumnezeu, ingeri si sfinti, Isus, Maria, Gabriel etc. Este chiar categoric interzis sa reproduci ca imagine orice ar fi figurativ în cer sau sub pamânt.

Crucifixul este incontestabil un sacrilegiu si tot la fel sunt statuile Sfintei Familii si ale apostolilor, irnaginile pioase inserate în cartea slujbei, Biblia, sustinuta prin desene si fotografii, presa ilustrata, fîe ea editata de Iudei sau de Catolici.

Mai e de spus imediat ca directorilor de ziare le e .asigurat un loc bun, în infern, alaturi de confratii lor de la televiziune.

De notat ca Poruncile nu sunt numerotate, dar se pot aranja în 15 precepte principale :

1. Nu veti avea zei straini (ver. 3 cap. XX Exod)!)

2. Nu veti face chip cioplit (ver. 4)

3. Nu veti adora chipurile (ver. 5)

.4. Nu veti lua în desert numele Domnului (ver. 7) ‘

5. Veti sarbatori ziua sabatului (ver.

6. Veti cinsti pe tatal si mama voastra (ver. 12)

7. Nu veti ucide (ver. 13)

8. Nu va veti deprava (ver. î4)

9. Nu veti însela (ver. 15)

10. Nu veti face false marturii (ver. 16)

11. Nu veti dori casa aproapelui, nici femeia si nici bunurile sale (ver. 17) ;

13. Imi veti face un altar de pamânt (ver. 24).

14. Nu veti face idoli de argint si nici de aur (ver. 23).

14. Daca veti face un altar de piatra, nu-l veti cladi din pietre cioplite, caci va fi murdarit daca veti folosi dalta. (ver 25)

15. Nu veti urca pe trepte altarul meu (ver. 26).

LEGEA LUI DUMNEZEU ESTE RIDICULIZATA

Constati uluit ca 12 prescriptii din 15 sunt ridiculizate de Biserica ; în adevar, nu se respecta decât poruncile l si 4. a nu avea zei straini si de a nu jura.

Dumnezeu însusi este sfidat, caci neascultându-l, ucigand, furând catedrale nu înseamna a-l cinsti!

Papa Alexandru VI — pentru a nu-l cita decât pe acesta -— mergea si mai departe în sacrilegiu : el a avut de la Rosa Vanozza, care era maritata, cinci copii, printre care celebrii Cezar si Lucretia Borgia.

Acest papa, care, în ce-l priveste, viola cele ciricisprezece porunci, muri în 1503, otravit, se spune, cu o bautura „pe care o bau din greseala si pe care o pregatise pentru un cardinal caruia ii râvnea bunurile”.

Ramâne de stiut daca Dumnezeu a fost inspirat indicând aceste prescriptii, dintre care majoritatea sunt întelepte, dar din care, vai ! unele ne par atât de demodate.

Desigur acesta este motivul pentru care oamenii rectifica si cenzureaza Evanghelia : corecteaza adica cuvântul lui Dumnezeu si pe cel a lui Crist.

DUMNEZEU ESTE EXCOMUNICAT

La al 3-lea Conciliu de la Niceea, care era al 7-lea, si s-a tinut de la 24 septembrie la 23 octombrie 787, trei sute saptezeci si sapte de episcopi din Grecia, Turcia, Sicilia si Italia, întruniti in Sfânta-Sofia din Constantinopole, au decretat ceea ce urmeaza contra iconoclastilor :

,,Decidem ca sfintele imagini, fie in culori, fie în mozaic sau din orice materie convenabila, trebuie sa fie intreprinse, fie în biserici, pe vasele, hainele sfîntite, zidurl, fie în case, fîe pe drumuri; caci cu cât îi vedem mai mult in imagini pe Isus Christos, pe sfânta sa mama si pe sfinti, cu atât suntem îndemnati sa ne amintim de originale si sa le iubim.

Trebuie dat acestor imaginu respectul si adorarea onorifica, dupa credinta noastra, adevarata latrie (adoratie) care nu convine decât naturii dîvine.

Se va putea, totusi apropia de aceste imagini tamaie si lumanari, cum se foloseste cu privire la cruce, evanghelii sl alte lucruri sfintite; totul dupa piosul obicei al vechilor, caci cinstirea este legata de originalul pe care il reprezinta.

Asta este doctrina sfintilor Parinti si traditia Bisericii catolice; cei care îndrâznesc sa gândeascâ altfel, poruncim ca ei sa fie destituiti, daca sunt episcopi sau preoti sî excomunicati daca sunt calugari sau laici”.

Aceasta decizie a fost incontestabil cea mai importanta pe care oamenii au luat-o vreodata, caci ea destituia pe Dumnezeu sau excomunica dupa cum era consîderat ca preot sau ca laic!

In adevar, Dumnezeu, in poruncile sale, interzicea forma de a tipari, desena sau grava, adica de a face imagini ! Ceea ce a fost categoric blamat de teologii de la Niccea

Ramâne deci de stiut, daca Dumnezu mai exista sau a fost excomunicat de Biserica.

Primul conciliu de la Niceea s-a tinut în 325. El întrunea 2048 de episcopi, din care cea mai mare parte erau veniti pentru a combate si nega divinitatea lui Isus.

Imparatul Bizantului, Constantîn I-iul. reusi sa-i duca de nas si impuse pe Christ divin amenintând pe ron-testatari cu „exilul” daca persistau în a nu accepta ,judecata emisa de majoritate.”

„Majoritatea”, ca la grevisti de la Renault si Peugeote, grupa 318 Parinti; ,,minoritatea” opozantilor atingea, la început, cfra de 1500.

Amenintarile au redus contestatarii la douazeci si doi de episcopi, printre care preotul Arius sî Eusebiu, episcop de Gesareea. Au fost total excomunicati.

Cartile lui Arius au fost arse si conciliul decreta pedeapsa capitala contra tuturor celor care detineau un exemplar.

Sigur, nu trebuie negata, toata valoarea Bibliei. chiar daca tot ceea ce trateaza despre Evrei si privilegiile lor este fals si lipsit de fundament.

De exemplu, Exodul este o pura fabulatie în care o aventura, peste masura îngrosata, se întâmpla unui trib nomad

Nici un egiptolog nu crede în aceasta rocambolesca aventura despre care nu avem nici un document.

In cursul unei emisiuni televizate la 30 iulie 1970, Dl Jean Leclant, titularul catedrei de egiptologie din Sorbona, Shafik Allam, conferentiar la Universîtatea din Tubingen, Labib Habachi, directorul serviciului de Antichitati din Cairo si Andre Caquot, director de studii la Scoala Practica de înalte Studii, specialist în Biblie, au fost de acord ca Biblia era un roman. Dl. Labib Habachi asigura ca în Egipt, n-au fost în timpul lui Moise, decât câteva sute de stramosi ai Evreilor. Si apartineau unor natiuni diferite, nomade.

Pentru profesorul A. Caquot, creatia artificiala a poporului evreu nu urca decât pâna la trei mii de ani. Reiese din aceste marturii ca relatia din Exod în desertul Egiptului, pâna la pseudo-intrarea în Pamântul fagaduit, este un fals, cu adevarat elaborat în timpul lui Solomon. Faimoasa trecere a Marii Rosii este deci si ea de domeniul fictiunii, cu atât mai mult cu cât clericii egipteni de la Casa Scribilor, mereu atenti în a povesti cel mai mic fapt divers într-un imperiu unde nu se petrecea în general nimic, nu ar fi trecut cu vederea furtul vaselor de la templu de catre Evrei, fuga lor în desert, deplasarea armatei faraonului, înghitirea ei de valuri..

Ori, toate arhivele istorice si traditionale ale Egiptului sunt mute asupra acestor evenimente !

Profesorul Caquot, socotind ca nu s-a întâmplat nimic din toate astea, crede ca aceasta relatare mincinoasa este poate simbolica, daca ea înfatiseaza victoria lui Dumnezeu asupra apelor si pe cea a Israelului asupra Egiptului. Astfel, Israel si Biblia nu ar fi în realitate, decât niste emanatii artificiale, fabricate, inventate, cum ,sunt scrierile altor popoare si ale altor religii.

Insusi zeul Yahve, este împrumutat de la beduinii din desert.

YAHWE NU ERA DUMNEZEUL EVREILOR

lata ce ne spune despre acest subiect Dl. Caquot: „Partea inferioara a coloanelor salii hipostil a templului nubian din Soleb este acoperita de ecusoane continând nume de popoare din Asia si Africa învinse de Egipteni

Fiecare ecuson este prevazut cu bustul unui barbat (în basorelief) ale carui mâini sunt legate la spate.

Mai multe ecusoane încep prin formula ! „tarile Shabou ale Beduinilor de…” si unul din ele vorbeste : de ,,Beduinii lui Yahwo”

Este foarte tentant sa vezi acolo acelasi nume ca al lui Dumnezeu din Biblie. caci se banuie de mult timp ca tetragrama trebuie sa fi avut pronuntia originala Yahwo si nu Yahwe.

Dar în acest document, nu este un nume divin. Celelalte ecusoane te fac sa crezi ca este un nume de loc, de tara a celor pe care Eeiptenii îi numeau Shasu (nomazi traind la est de istmul de Suez

La fel, egiptologi competenti ca S. Herrmann sl J. Leclant nu ezita sa admita identitatea numelui divin israelit cu numele unui loc situat la est de Egipt.

Se poate în adevar ca numele Zeului lui Israel sa vina de la numele unui loc, poate cel al unui munte ce s-ar afla exact in regiunea de unde diverse texte biblice au facut sa vina .

sursa : paranormal.ro



accesind acest  link ajungeti in pagina home a blog-ului
free counters

 


    E-mail            © 2009-2085 ASCII-Lob       Home    Popescu-Colibasi