|
Am mai spus si repet sunt articole care le consider utile si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez si la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult Valoare Adaugata) Ca reusesc sau nu asta este alta poveste. Sursa acestui articol este aici iar autor este Daniel David
Motto: „…Împotriva prostiei Zeii însisi lupta în zadar…” (Schiller)
1. Motivatie
Cred ca un intelectual, cu atât mai mult un psiholog, trebuie sa abordeze frontal teme majore care tin de om si rolul acestuia în societate, cu un scop pragmatic, acela de a disemina cunoasterea stiintifica utila în viata de zi cu zi, într-un limbaj accesibil, pentru a creste calitatea vietii oamenilor si functionarea sociala. Eu m-am obligat sa fac asta din când în când, în ciuda constrângerilor de timp, vorbind pâna acum despre teme precum fericirea, moartea, cunoasterea, mintea umana, emotiile umane, etc. (vezi aici). Astazi a venit rândul Prostiei! De ce prostia si nu alta tema? Oricum îi venea rândul cândva. Am scris acum acest articol fiind exasperat de debandada societatii în care traim, care se generalizeaza la nivelul grupurilor si experientelor personale. Modelul cultural ideal, care ar trebui sa genereze coeziune sociala si sa traga civilizatia înainte, este contaminat astazi de prostie, contaminare exprimata plenar prin câtiva indicatori cheie:
(1) la nivelul cunoasterii: apar actiuni care fac concesii pseudo si nonstiintelor (ex. se reduc fondurile pentru cercetarea stiintifica si se critica cu tupeu cercetarea stiintifica de catre actori interesati de banii si abordari alternative, nu de progresul cunoasterii stiintifice), la postul public de televiziune se discuta pretentios daca Astrologia este stiinta, unii demnitari (ex. ministri) declara public ca ei cred în Horoscop si ca îsi ghideaza comportamentul (sper ca cel de acasa, nu si deciziile administrative care ma afecteaza si pe mine) si în functie de acesta, etc.;
(2) la nivelul moralei: asistam la o relativizare a valorilor, în care cultul trupului, asociat cu prostia, tupeul si obraznicia bate cultul spiritului, rationalitatii/logicii si bunului simt.
Toate acestea se întâmpla acum când omenirea se confrunta cu probleme majore (ex. schimbarea climei, suprapopularea, epuizarea resurselor, foametea si mortalitatea infantila uriasa în anumite zone de pe glob, amenintarile meteoritilor etc.), iar societatea româneasca este serios afectata de criza economica si de cea axiologica.
Inevitabil, vazând acesta stare de fapt, ajungi sa te întrebi: suntem prosti? Daca da, cât de prosti suntem si de ce? Ca sa raspundem la aceste întrebari hai sa vedem întâi ce este prostia.
2. Clarificari conceptuale
Etimologic vorbind, în limba engleza, limba în care a fost scrisa cea mai mare parte a bibliografiei acestui text, termenul de prostie (stupidity) provine din latinescul „stupere” care înseamna stupefiere (ex. mirare, uimire, uluire, toate într-o lentoare pâna la încremenire). Într-o definitie de lucru, prostia se refera la capacitatea scazuta de a realiza concordanta între scopurile pe care ni le propunem si mijloacele de atingere a lor; asadar, ea apare la interactiunea dintre scopuri si mijloacele de atingere a lor.
Formula Prostiei si a Inteligentei:
- P(prostia) = S(scopuri) n M(mijloace)
- Profilul: 1-0; Prost cu pretentii/autentic: are/îsi propune scopuri variate (adesea ca urmare a presiunii si modelelor sociale si educationale), dar nu are mijloacele intelectuale adecvate realizarii lor.
- Profilul: 0-1; Prost simpatic/ignorant: nu îsi propune/nu are scopuri adecvate sau variate, dar ar avea mijloacele intelectuale necesare realizarii lor.
- Profilul: 1-1; Inteligent activ: are/îsi propune scopuri variate si are mijloacele necesare atingerii lor.
- Profilul: 0-0; Inteligent pasiv sau Prost adaptat; doar daca îi mobilizezi în sarcini poti sa-i diferentiezi. Moliere spunea cu referire la aceasta situatie ca un învatat (inteligent) care tace nu se deosebeste de un prost care nu spune niciun cuvânt.
- Legenda: 1-prezenta sau exces; 0-deficit sau absenta
Asa cum se vede mai sus, prostul nu este antitetic desteptului. El este antitetic inteligentului. Opusul desteptului este novicele. Altfel spus, inteligenta (si prin contrapondere prostia) se refera la capacitatea de (1) a ne organiza mintal pentru a rezolva probleme si/sau a descoperi probleme si (2) a învata rapid si eficient cunostinte noi. Când vorbim de destept versus novice ne referim la cunostintele acumulate. Cineva care este inteligent poate sa nu fie foarte destept, în sensul ca nu are un volum mare de cunostinte. Aceasta conceptualizare duce la o categorie fascinanta de „prosti destepti/experti”, adica oameni carora nu le prea functioneaza mintea rapid si eficient, dar au un volum mare de cunostinte, obtinute prin munca si efort, care, punctual si contextual, pot fi utilizate cu succes, ca expertiza, adesea rigida, inflexibila! Atentie însa, daca un prost poate sa fie expert, nu înseamna ca orice expert este prost (aceasta a fost o nota explicita pentru cei tentati sa interpreteze altfel lucrurile, sic!). Moliere spunea cu referire la aceasta categorie ca un prost învatat este mai prost ca unul neînvatat.
Concluzie sunt notiuni opuse: (prost<>inteligent; novice<> destept)
Din punct de vede al stabilitatii, prostia poate sa apara în doua variante: ca stare si/sau ca trasatura. În literatura de specialitate prostia ca stare apare definita prin urmatoarele aspecte, numite si ispite ale prostiei (ex. Perkins, 2000): (1) Impulsivitate; (2) Neglijenta; (3) Procrastinare (amânare); (4) Ambivalenta; (5) Automatism (habit); (6) Excese; (7) Experienta (veteran); (8) Tentatii. Asadar, aceste ispite fiind foarte omenesti, omul are în structura lui predispozitia spre prostie si, în consecinta, în situatii tinta, si un inteligent se poate comporta temporar ca un prost; vestea buna este ca aceste ispite pot fi totusi controlate si astfel inteligentului îi poate trece prostia. Daca este vorba de prostie ca trasatura, lucrurile sunt mai stabile si adesea nemodificabile; vestea buna aici este însa ca fericirea nu depinde de inteligenta!
Din punct de vedere al cauzelor, prostia poate sa fie normala sau patologica. Spre exemplu, daca ai un coeficient de inteligenta foarte scazut, care te situeaza în zona debilitatii mintale, a imbecilitatii sau idioteniei, sau daca ai o tulburare psihica severa, prostia este rezultatul unui proces patologic. Altfel, prostia te reprezinta asa cum esti tu, ca stare sau ca trasatura, fara a avea scuza ca esti bolnav!
3. Prostia în societate
La nivelul simtului comun prostia este privita adesea cu îngaduinta, este asociata cu o pace sufleteasca si corelata cu alte însusiri superioare cum ar fi bunatate, altruism, calm, etc. Aici prostul este, cum spunea Pavelcu (1999), adesea favoritul destinului; vezi fenomenul legat de „Norocul Prostului” în cultura populara, când prostul apare ca erou simpatic, superior inteligentului viclean (Pavelcu, 1999). La acest nivel foarte putini reactioneaza negativ la prostie, unii, care nu reactioneaza pozitiv si îngaduitor, având totusi o neutralitate mai mult sau mai putin binevoitoare. Aceasta atitudine este de înteles, deoarece simtul comun este interesat sa genereze mai ales morala adecvata, nu cunoastere; iar în morala trebuie sa ne regasim toti, indiferent cât suntem de inteligenti sau prosti.
Religios vorbind, prostia poate îmbraca vesmântul virtutii, reprezentata prin umilinta, resemnare, evlavie, simplitate, candoare (Pavelcu, 1999). Erasmus vorbea despre „…chipul seducator al prostului serafic…”. Din nou, aceasta atitudine este de înteles, deoarece religia este interesata mai ales de morala.
În societatile dezvoltate însa interesul tine nu doar de morala, ci si de cunoastere avansata si riguroasa. Asadar, odata cu pretuirea inteligentei, apare pericolul deprecierii prostiei. Prostia însa, prin forta numarului si a tupeului, se reinventeaza mereu. Astfel, au aparut categorii noi (vezi si Pavelcu, 1999), cum ar fi „prostul cu pretentii” (adesea „prost cu diploma”), „prostul destep/expert” (discutat mai sus) si chiar „prostul erudit”; ei sunt încurajati, în numele umanismului si accesului la educatie, sa aiba multe scopuri si idealuri, desi nu au mijloacele intelectuale sa le atinga. Practic, prin astfel de atitudini, vrând sa faci un bine prostului, faci rau tuturor, lui si celorlalti. Fiecare trebuie încurajat sa faca ceea ce poate face, fara sa i se dea iluzii dincolo de zona proximei lui dezvoltari. Atitudinea unui om inteligent fata de aceste variatiuni de prosti este diferita. Unii, ca sa nu si-i ridice în cap, tac si îi ignora. Acest lucru este grav, deoarece prostii considera asta ca încurajare si ca dovada ca au dreptate. Asa cum am spus mai sus, Moliere spunea în acest context ca un învatat (inteligent) care tace nu se deosebeste de un prost care nu spune niciun cuvânt. Altii mizeaza pe prostia altora, urmând sfatul lui Churchill care spunea ca nu merita sa râzi de prostia altuia, deoarece ea este sansa ta! Unii se feresc sa comita în fata prostului un act de inteligenta, facându-l pe acesta sa se simta prost, deoarece razbunarea acestuia este înversunata, prostia fiind dispretuita chiar în lumea prostilor (Pavelcu, 1999)! În fine, unii inteligenti merg pâna acolo încât, ca sa nu aiba probleme cu intoleranta prostului fata de inteligenta, simuleaza prostia.
4. Ce suntem noi?
Homo Sapiens înseamna omul întelept/inteligent a carui minte este orientata spre adevar si ratiune, are scopuri diverse si mijloace adecvate pentru atingerea lor. În plus, el poate întelege si accepta lucrurile si evenimentele analizându-le sau vazându-le la altii, spre deosebire de prost care adesea trebuie sa le traiasca/experientieze el însusi - uneori cu costuri foarte mari – pentru a se convinge de realitatea lor, a le întelege si accepta.
Homo Stupidus are mintea orientata spre mituri si iluzii, scopuri minimale sau prea diverse si ambitioase pentru cât îl duce capul si mijloace inadecvate si/sau insuficiente pentru atingerea scopurilor.
Din nefericire exista multa prostie în societate. Russell spunea ca omul n-ar trebui sa faca aceeasi prostie de doua ori; exista atâta prostie ca ai de unde alege. Confimându-l, Einstein afirma ca doua lucruri sunt infinite: universul si prostia umana; dar despre primul nu era sigur! Asadar, ce suntem noi?
Noi suntem oameni, unii mai aproape de „sapiens” altii mai aproape de „stupidus”. Este adevarat ca si cei inteligenti se pot comporta prosteste uneori, dar le trece repede. Cei prosti (ca trasatura) au un comportament inteligent doar din greseala, greseala care se repeta rar. Cu prostii trebuie sa fii foarte atent. Cei a caror prostie deriva dintr-o boala si/sau au totusi o întelegere minimala a conditiei lor, trebuie sustinuti si protejati pentru o calitate a vietii cât mai buna. Cei eruditi si cu diplome trebuie sa fie înfruntati, astfel încât impactul lor asupra mersului societatii sa fie minimal. Acest lucru se poate face doar într-o societate în care functioneaza meritocratia. Lasa-l pe prost sa fie fericit, dar nu îl aduce în pozitii de putere în societate. Unii aleg sa-i ignore pe prostii cu diploma/eruditi, lasându-i sa se autoorganizeze. Mare greseala! Acestia nu au constiinta propriilor limite si, fiind multi, se vor întoarce cu forta sa-si implementeze propria viziune (sic!) asupra lumii si societatii; ideile mari ale civilizatiei umane vor deveni astfel liliputane si maltratate, spunea Pavelcu, caci doar asa pot încapea ele în mintea prostului.
Asadar, daca esti mai aproape de „sapiens” asuma-ti un cod moral si un rol activ în societate, si nu uita ca inamicul progresului si în final al fericirii tale si a altora asemeni tie este prostul (mai ales prostia ca trasatura). Daca esti mai aproape de „stupidus” încearca macar sa ai bun simt si foloseste pastile psihologice (sic!).
4. Pastile Psihologice pentru Prostie si Inteligenta
- Fii constient/a de nivelul tau intelectual (metacognitie):
- Fa-ti o testare psihologica ca sa stii cum stai. Faptul ca nu o faci si ca nu stii cum stai, nu anuleaza realitatea care exista acolo.
- Daca esti “mai înspre” inteligent („sapiens”):
- Evita cele opt Ispite (ca sa nu ai pusee de prostie);
- Daca îti pasa de societate si de oameni, lupta împotriva prostiei (Inteligentul Erou);
- Daca nu îti pasa de societate si vrei doar sa ai o viata personala linistita, evita sa arati inteligenta în fata prostului! (dar vei fi un Inteligent Las).
- Daca esti “mai înspre” prost, ca trasatura („stupidus”):
- Accepta acest lucru;
- Aminteste-ti mereu acest lucru, dar si ca fericirea nu depinde de inteligenta;
- Lucreaza pentru a fi fericit, nu pentru a fi performant;
- Respecta-i pe cei inteligenti si fa-ti-i prieteni;
- Fixeaza-ti scopuri realiste care pot fi atinse cu mijloacele pe care le ai;
- Acumuleaza cunostinte pentru a fi macar un prost destept/expert!
5. Referinte selective
Carti:
- Erasmus (1509). Elogiul prostiei.
- Matthijs van Boxsel (2003). The Encyclopedia of stupidity. London: Reaktion Books.
- Pavelcu, V. (1999). Elogiul prostiei. Psihologie aplicata la viata cotidiana. Polirom. Iasi.
- Pitkin, W.B. (1935). A short introduction to the history of human stupidity. Oxford: Allen & Unwin.
- Sternberg, R. (2003). Why smart people can be so stupid. New-York: Yale University Press.
Articole:
- Edward, M. (1997). The survival of genes for stupidity: Consistency of fitness and heritability. Personality and Individual Differences, 22, 433-436.
- Kruger, J., & Dunning, D. (1999). Unskilled and unaware of it: How difficulties in recognizing one’s own incompetence lead to inflated self-awareness. Journal of Personality and Social Psychology, 77, 1121/1134.
accesind acest link ajungeti in pagina home a blog-ului
|
|
