|
Am mai spus si repet sunt articole care le consider utile si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez si la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult Valoare Adaugata) Ca reusesc sau nu asta este alta poveste. Sursa acestui articol este aici iar autor este Daniel David
Motto: „…Īmpotriva prostiei Zeii īnsisi lupta īn zadar…” (Schiller)
1. Motivatie
Cred ca un intelectual, cu atāt mai mult un psiholog, trebuie sa abordeze frontal teme majore care tin de om si rolul acestuia īn societate, cu un scop pragmatic, acela de a disemina cunoasterea stiintifica utila īn viata de zi cu zi, īntr-un limbaj accesibil, pentru a creste calitatea vietii oamenilor si functionarea sociala. Eu m-am obligat sa fac asta din cānd īn cānd, īn ciuda constrāngerilor de timp, vorbind pāna acum despre teme precum fericirea, moartea, cunoasterea, mintea umana, emotiile umane, etc. (vezi aici). Astazi a venit rāndul Prostiei! De ce prostia si nu alta tema? Oricum īi venea rāndul cāndva. Am scris acum acest articol fiind exasperat de debandada societatii īn care traim, care se generalizeaza la nivelul grupurilor si experientelor personale. Modelul cultural ideal, care ar trebui sa genereze coeziune sociala si sa traga civilizatia īnainte, este contaminat astazi de prostie, contaminare exprimata plenar prin cātiva indicatori cheie:
(1) la nivelul cunoasterii: apar actiuni care fac concesii pseudo si nonstiintelor (ex. se reduc fondurile pentru cercetarea stiintifica si se critica cu tupeu cercetarea stiintifica de catre actori interesati de banii si abordari alternative, nu de progresul cunoasterii stiintifice), la postul public de televiziune se discuta pretentios daca Astrologia este stiinta, unii demnitari (ex. ministri) declara public ca ei cred īn Horoscop si ca īsi ghideaza comportamentul (sper ca cel de acasa, nu si deciziile administrative care ma afecteaza si pe mine) si īn functie de acesta, etc.;
(2) la nivelul moralei: asistam la o relativizare a valorilor, īn care cultul trupului, asociat cu prostia, tupeul si obraznicia bate cultul spiritului, rationalitatii/logicii si bunului simt.
Toate acestea se īntāmpla acum cānd omenirea se confrunta cu probleme majore (ex. schimbarea climei, suprapopularea, epuizarea resurselor, foametea si mortalitatea infantila uriasa īn anumite zone de pe glob, amenintarile meteoritilor etc.), iar societatea romāneasca este serios afectata de criza economica si de cea axiologica.
Inevitabil, vazānd acesta stare de fapt, ajungi sa te īntrebi: suntem prosti? Daca da, cāt de prosti suntem si de ce? Ca sa raspundem la aceste īntrebari hai sa vedem īntāi ce este prostia.
2. Clarificari conceptuale
Etimologic vorbind, īn limba engleza, limba īn care a fost scrisa cea mai mare parte a bibliografiei acestui text, termenul de prostie (stupidity) provine din latinescul „stupere” care īnseamna stupefiere (ex. mirare, uimire, uluire, toate īntr-o lentoare pāna la īncremenire). Īntr-o definitie de lucru, prostia se refera la capacitatea scazuta de a realiza concordanta īntre scopurile pe care ni le propunem si mijloacele de atingere a lor; asadar, ea apare la interactiunea dintre scopuri si mijloacele de atingere a lor.
Formula Prostiei si a Inteligentei:
- P(prostia) = S(scopuri) n M(mijloace)
- Profilul: 1-0; Prost cu pretentii/autentic: are/īsi propune scopuri variate (adesea ca urmare a presiunii si modelelor sociale si educationale), dar nu are mijloacele intelectuale adecvate realizarii lor.
- Profilul: 0-1; Prost simpatic/ignorant: nu īsi propune/nu are scopuri adecvate sau variate, dar ar avea mijloacele intelectuale necesare realizarii lor.
- Profilul: 1-1; Inteligent activ: are/īsi propune scopuri variate si are mijloacele necesare atingerii lor.
- Profilul: 0-0; Inteligent pasiv sau Prost adaptat; doar daca īi mobilizezi īn sarcini poti sa-i diferentiezi. Moliere spunea cu referire la aceasta situatie ca un īnvatat (inteligent) care tace nu se deosebeste de un prost care nu spune niciun cuvānt.
- Legenda: 1-prezenta sau exces; 0-deficit sau absenta
Asa cum se vede mai sus, prostul nu este antitetic desteptului. El este antitetic inteligentului. Opusul desteptului este novicele. Altfel spus, inteligenta (si prin contrapondere prostia) se refera la capacitatea de (1) a ne organiza mintal pentru a rezolva probleme si/sau a descoperi probleme si (2) a īnvata rapid si eficient cunostinte noi. Cānd vorbim de destept versus novice ne referim la cunostintele acumulate. Cineva care este inteligent poate sa nu fie foarte destept, īn sensul ca nu are un volum mare de cunostinte. Aceasta conceptualizare duce la o categorie fascinanta de „prosti destepti/experti”, adica oameni carora nu le prea functioneaza mintea rapid si eficient, dar au un volum mare de cunostinte, obtinute prin munca si efort, care, punctual si contextual, pot fi utilizate cu succes, ca expertiza, adesea rigida, inflexibila! Atentie īnsa, daca un prost poate sa fie expert, nu īnseamna ca orice expert este prost (aceasta a fost o nota explicita pentru cei tentati sa interpreteze altfel lucrurile, sic!). Moliere spunea cu referire la aceasta categorie ca un prost īnvatat este mai prost ca unul neīnvatat.
Concluzie sunt notiuni opuse: (prost<>inteligent; novice<> destept)
Din punct de vede al stabilitatii, prostia poate sa apara īn doua variante: ca stare si/sau ca trasatura. Īn literatura de specialitate prostia ca stare apare definita prin urmatoarele aspecte, numite si ispite ale prostiei (ex. Perkins, 2000): (1) Impulsivitate; (2) Neglijenta; (3) Procrastinare (amānare); (4) Ambivalenta; (5) Automatism (habit); (6) Excese; (7) Experienta (veteran); (8) Tentatii. Asadar, aceste ispite fiind foarte omenesti, omul are īn structura lui predispozitia spre prostie si, īn consecinta, īn situatii tinta, si un inteligent se poate comporta temporar ca un prost; vestea buna este ca aceste ispite pot fi totusi controlate si astfel inteligentului īi poate trece prostia. Daca este vorba de prostie ca trasatura, lucrurile sunt mai stabile si adesea nemodificabile; vestea buna aici este īnsa ca fericirea nu depinde de inteligenta!
Din punct de vedere al cauzelor, prostia poate sa fie normala sau patologica. Spre exemplu, daca ai un coeficient de inteligenta foarte scazut, care te situeaza īn zona debilitatii mintale, a imbecilitatii sau idioteniei, sau daca ai o tulburare psihica severa, prostia este rezultatul unui proces patologic. Altfel, prostia te reprezinta asa cum esti tu, ca stare sau ca trasatura, fara a avea scuza ca esti bolnav!
3. Prostia īn societate
La nivelul simtului comun prostia este privita adesea cu īngaduinta, este asociata cu o pace sufleteasca si corelata cu alte īnsusiri superioare cum ar fi bunatate, altruism, calm, etc. Aici prostul este, cum spunea Pavelcu (1999), adesea favoritul destinului; vezi fenomenul legat de „Norocul Prostului” īn cultura populara, cānd prostul apare ca erou simpatic, superior inteligentului viclean (Pavelcu, 1999). La acest nivel foarte putini reactioneaza negativ la prostie, unii, care nu reactioneaza pozitiv si īngaduitor, avānd totusi o neutralitate mai mult sau mai putin binevoitoare. Aceasta atitudine este de īnteles, deoarece simtul comun este interesat sa genereze mai ales morala adecvata, nu cunoastere; iar īn morala trebuie sa ne regasim toti, indiferent cāt suntem de inteligenti sau prosti.
Religios vorbind, prostia poate īmbraca vesmāntul virtutii, reprezentata prin umilinta, resemnare, evlavie, simplitate, candoare (Pavelcu, 1999). Erasmus vorbea despre „…chipul seducator al prostului serafic…”. Din nou, aceasta atitudine este de īnteles, deoarece religia este interesata mai ales de morala.
Īn societatile dezvoltate īnsa interesul tine nu doar de morala, ci si de cunoastere avansata si riguroasa. Asadar, odata cu pretuirea inteligentei, apare pericolul deprecierii prostiei. Prostia īnsa, prin forta numarului si a tupeului, se reinventeaza mereu. Astfel, au aparut categorii noi (vezi si Pavelcu, 1999), cum ar fi „prostul cu pretentii” (adesea „prost cu diploma”), „prostul destep/expert” (discutat mai sus) si chiar „prostul erudit”; ei sunt īncurajati, īn numele umanismului si accesului la educatie, sa aiba multe scopuri si idealuri, desi nu au mijloacele intelectuale sa le atinga. Practic, prin astfel de atitudini, vrānd sa faci un bine prostului, faci rau tuturor, lui si celorlalti. Fiecare trebuie īncurajat sa faca ceea ce poate face, fara sa i se dea iluzii dincolo de zona proximei lui dezvoltari. Atitudinea unui om inteligent fata de aceste variatiuni de prosti este diferita. Unii, ca sa nu si-i ridice īn cap, tac si īi ignora. Acest lucru este grav, deoarece prostii considera asta ca īncurajare si ca dovada ca au dreptate. Asa cum am spus mai sus, Moliere spunea īn acest context ca un īnvatat (inteligent) care tace nu se deosebeste de un prost care nu spune niciun cuvānt. Altii mizeaza pe prostia altora, urmānd sfatul lui Churchill care spunea ca nu merita sa rāzi de prostia altuia, deoarece ea este sansa ta! Unii se feresc sa comita īn fata prostului un act de inteligenta, facāndu-l pe acesta sa se simta prost, deoarece razbunarea acestuia este īnversunata, prostia fiind dispretuita chiar īn lumea prostilor (Pavelcu, 1999)! Īn fine, unii inteligenti merg pāna acolo īncāt, ca sa nu aiba probleme cu intoleranta prostului fata de inteligenta, simuleaza prostia.
4. Ce suntem noi?
Homo Sapiens īnseamna omul īntelept/inteligent a carui minte este orientata spre adevar si ratiune, are scopuri diverse si mijloace adecvate pentru atingerea lor. Īn plus, el poate īntelege si accepta lucrurile si evenimentele analizāndu-le sau vazāndu-le la altii, spre deosebire de prost care adesea trebuie sa le traiasca/experientieze el īnsusi - uneori cu costuri foarte mari – pentru a se convinge de realitatea lor, a le īntelege si accepta.
Homo Stupidus are mintea orientata spre mituri si iluzii, scopuri minimale sau prea diverse si ambitioase pentru cāt īl duce capul si mijloace inadecvate si/sau insuficiente pentru atingerea scopurilor.
Din nefericire exista multa prostie īn societate. Russell spunea ca omul n-ar trebui sa faca aceeasi prostie de doua ori; exista atāta prostie ca ai de unde alege. Confimāndu-l, Einstein afirma ca doua lucruri sunt infinite: universul si prostia umana; dar despre primul nu era sigur! Asadar, ce suntem noi?
Noi suntem oameni, unii mai aproape de „sapiens” altii mai aproape de „stupidus”. Este adevarat ca si cei inteligenti se pot comporta prosteste uneori, dar le trece repede. Cei prosti (ca trasatura) au un comportament inteligent doar din greseala, greseala care se repeta rar. Cu prostii trebuie sa fii foarte atent. Cei a caror prostie deriva dintr-o boala si/sau au totusi o īntelegere minimala a conditiei lor, trebuie sustinuti si protejati pentru o calitate a vietii cāt mai buna. Cei eruditi si cu diplome trebuie sa fie īnfruntati, astfel īncāt impactul lor asupra mersului societatii sa fie minimal. Acest lucru se poate face doar īntr-o societate īn care functioneaza meritocratia. Lasa-l pe prost sa fie fericit, dar nu īl aduce īn pozitii de putere īn societate. Unii aleg sa-i ignore pe prostii cu diploma/eruditi, lasāndu-i sa se autoorganizeze. Mare greseala! Acestia nu au constiinta propriilor limite si, fiind multi, se vor īntoarce cu forta sa-si implementeze propria viziune (sic!) asupra lumii si societatii; ideile mari ale civilizatiei umane vor deveni astfel liliputane si maltratate, spunea Pavelcu, caci doar asa pot īncapea ele īn mintea prostului.
Asadar, daca esti mai aproape de „sapiens” asuma-ti un cod moral si un rol activ īn societate, si nu uita ca inamicul progresului si īn final al fericirii tale si a altora asemeni tie este prostul (mai ales prostia ca trasatura). Daca esti mai aproape de „stupidus” īncearca macar sa ai bun simt si foloseste pastile psihologice (sic!).
4. Pastile Psihologice pentru Prostie si Inteligenta
- Fii constient/a de nivelul tau intelectual (metacognitie):
- Fa-ti o testare psihologica ca sa stii cum stai. Faptul ca nu o faci si ca nu stii cum stai, nu anuleaza realitatea care exista acolo.
- Daca esti “mai īnspre” inteligent („sapiens”):
- Evita cele opt Ispite (ca sa nu ai pusee de prostie);
- Daca īti pasa de societate si de oameni, lupta īmpotriva prostiei (Inteligentul Erou);
- Daca nu īti pasa de societate si vrei doar sa ai o viata personala linistita, evita sa arati inteligenta īn fata prostului! (dar vei fi un Inteligent Las).
- Daca esti “mai īnspre” prost, ca trasatura („stupidus”):
- Accepta acest lucru;
- Aminteste-ti mereu acest lucru, dar si ca fericirea nu depinde de inteligenta;
- Lucreaza pentru a fi fericit, nu pentru a fi performant;
- Respecta-i pe cei inteligenti si fa-ti-i prieteni;
- Fixeaza-ti scopuri realiste care pot fi atinse cu mijloacele pe care le ai;
- Acumuleaza cunostinte pentru a fi macar un prost destept/expert!
5. Referinte selective
Carti:
- Erasmus (1509). Elogiul prostiei.
- Matthijs van Boxsel (2003). The Encyclopedia of stupidity. London: Reaktion Books.
- Pavelcu, V. (1999). Elogiul prostiei. Psihologie aplicata la viata cotidiana. Polirom. Iasi.
- Pitkin, W.B. (1935). A short introduction to the history of human stupidity. Oxford: Allen & Unwin.
- Sternberg, R. (2003). Why smart people can be so stupid. New-York: Yale University Press.
Articole:
- Edward, M. (1997). The survival of genes for stupidity: Consistency of fitness and heritability. Personality and Individual Differences, 22, 433-436.
- Kruger, J., & Dunning, D. (1999). Unskilled and unaware of it: How difficulties in recognizing one’s own incompetence lead to inflated self-awareness. Journal of Personality and Social Psychology, 77, 1121/1134.
accesind acest link ajungeti in pagina home a blog-ului
|
|
