Am mai spus si repet sunt articole care imi sunt utile si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez si la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult Valoare Adaugata) Ca reusesc sau nu asta este alta poveste. Sursa acestui articol este aici

De la minarhism la cleptocratie

Evolutia politica a omenirii a cunoscut numeroase suisuri si coborasuri, comunismul primitiv al epocii de piatra fiind urmat de monarhiile despotice orientale, apoi de democratia greaca si imperialismul roman, monarhiile Evului Mediu, de republicile epocii moderne. Dar, pe langa republica si monarhie, cele doua sisteme fundamentale, chiar si la aceasta ora – intr-o epoca in care modelul democratic occidental nu a reusit sa se impuna in multe tari ale lumii – in istorie au mai existat si numeroase alte forme de guvernamant, mai putin cunoscute, pe care vom incerca sa vi le prezentam in randurile ce urmeaza.

Meritocratia

Istoricii sunt de acord ca extinderea spectaculoasa si uluitor de rapida a Imperiului Mongol – unul dintre cele mai vaste din cate au existat vreodata – s-a datorat in primul rand organizarii impecabile a armatei hanilor. O armata in care functiile cele mai de seama nu erau rezervate exclusiv aristocratilor, asa cum se intampla in greoiul si invechitul sistem occidental (sistem care avea sa dainuie pana la Revolutia franceza din 1789!) Practic, in armata mongola fiecare soldat avea in ranita bastonul de maresal si vitejia dovedita pe campul de lupta era cea mai buna recomandare pentru avansarea in grad. Asa se explica nu doar faptul ca majoritatea generalilor lui Genghis Han aveau o origine umila, nefacand parte din aristocratia tribala, ci si succesele deosebite repurtate impotriva tuturor ostilor care le-au stat inainte.

Pentru mongoli, legaturile familiale, bogatia sau popularitatea nu contau, ci doar talentul personal era rasplatit; ca atare, in multe dintre teritoriile cucerite – si mai ales in China – mongolii au preferat sa puna guvernatori si functionari civili din randul populatiilor supuse, tot pe considerentul meritelor personale, in loc sa numeasca oameni mai putin priceputi, doar pentru ca erau mongoli. Intr-o anumita masura, si regimul instaurat de Napoleon a fost o meritocratie – marturie stau numerosii generali talentati, care, sub monarhie, n-ar fi trecut niciodata de gradele inferioare ale armatei. Astazi, Singapore revendica o asemenea forma de guvernare.

Diarhia

Cum vi s-ar parea ca de pilda Statele Unite sa fie conduse simultan de doi presedinti, unul republican si altul democrat, ori in Marea Britanie sa existe doua regine din dinastii diferite? Oricat ar parea de straniu, asemenea situatii s-au intalnit adesea in cursul istoriei si nu putem spune ca sistemele respective nu au fost valoroase. De pilda, forte militare ca Sparta, ori civilizatii infloritoare, precum Cartagina, Roma (care, in epoca republicana a fost condusa efectiv de doi consuli iar in epoca imperiala a pastrat aceste posturi, cel putin nominal, ca reprezentand functia suprema in stat) iar peste Atlantic Imperiul Inca. In zilele noastre, singurul stat din lume care are doi sefi de stat este Andorra.

Potrivit traditiei, Charlemagne a garantat independenta Andorrei in anul 803. Andorra a intrat sub controlul contilor de Urgel si ulterior sub cel al episcopilor diocezei Urgel. O disputa intre mostenitorii francezi si spanioli ai episcopilor si contilor, la finele secolului XIII, a fost rezolvata prin transformarea Andorrei intr-un co-principat, condus impreuna de un print francez si unul spaniol. In 1933, Andorra a adoptat o constitutie democratica, care legaliza partidele politice si reducea puterea celor doi printi (care astazi au fost inlocuiti de presedintele Frantei si respectiv episcopul spaniol de Urgel), transformandu-i doar in sefi de stat constitutionali.

Cleptocratia

Regimul cel mai apropiat de cleptocratie este plutocratia, in care puterea este exercitata de o mana de oameni foarte bogati; diferenta dintre cele doua notiuni ar fi ca in plutocratie, persoanele care preiau si detin controlul mecanismelor de stat ele insele sau prin intermediul unor politicieni marioneta, sunt deja bogate si influente – nu degeaba li se spune „moguli”. Dimpotriva, intr-o cleptocratie cei ce ajung la putere sunt adesea saraci lipiti pamantului, dar odata ajunsi in varf fac tot posibilul sa se imbogateasca si astfel reusesc sa puna bazele unui sistem de coruptie generalizata cu ajutorul caruia se mentin la putere. A fost cazul multor regate din antichitate dar si al republicilor sud- americane, unde dictatorii s-au succedat intr-un ritm ametitor, mai ales in secolul XIX, ramanand la guvernare atata vreme cat reuseau sa fure suficient de mult cat sa-si tina in frau toti eventualii rivali. In epoca moderna, una dintre putinele tari acceptate ca aflandu-se intr-o asemenea situatie este Zair, unde Mobutu Sese Seko (foto) si-a instaurat un regim care a devenit sinonim cu cleptocratia.

Plutocratia

Desi nimeni nu o recunoaste oficial, multe dintre statele importante ale lumii sunt astazi niste plutocratii deghizate sub masca democratiei reprezentative. Plutocratia consacrata este insa cea in care cei mai bogati membri ai societatii detin puterea iar inechitatea economica atinge cote ridicate. In Evul Mediu, republicile italiene, precum Genova, Florenta sau Venetia erau plutocratii in vreme ce acelasi regim l-au avut Cartagina si unele orase grecesti, in antichitate.

Exilarhia

Potrivit dictionarelor politice, exilarhia este o forma de guvernare, de obicei monarhica sau teocratica, dominand un grup etnic sau religios dar nu si intreaga societate, pentru ca liderul sau nu dispune de puterea executiva, in regiunea respectiva. Exilarhul beneficiaza doar de o putere conferita lui pe considerente onorifice sau culturale. Un exemplu de exilarhie este diaspora tibetana, condusa de Dalai Lama.

Ochlocratia

Utilizata mai ales in „Istoriile” autorului antic Polibius, ochlocratia este o forma de guvernare in care puterea este exercitata, intr-o mai mica sau mai mare masura de „gloata” – acesta este si sensul grecesc al termenului. Aceasta inseamna ca orice disputa apare intr-o societate, ea este rezolvata si inchisa prin forta bruta, pe principiul „forta face legea”. In gandirea politica a Greciei timpurii, ochlocratia era considerata o forma rea de guvernare, fiindca guvernul – factorii de putere, in speta – actioneaza doar in interes propriu, nu in interesul comunitatii.

Minarhismul

Principiul fundamental al acestei forme de guvernare il reprezinta implicarea minima a statului in societate, singura forma permisa de amestec in viata individului fiind de a-l apara, in fata unei eventuale agresiuni. Cei ce cred in minarhism vad guvernarea ca un rau necesar dar sunt de acord ca statul trebuie totusi sa existe, pentru a apara viata, libertatea si proprietatea celor condusi. Adeptii acestui tip de stat, testat in unele comunitati din Lumea Noua, de protestantii de origine anglo-saxona sau scandinava, cred ca ar trebui sa existe doar forte reduse de armata si politie si o justitie extrem de simpla dar in egala masura eficienta.

Etnocratia

Considerata prin definitie non-democratica, etnocratia presupune detinerea puterii de un anumit grup etnic, care se impune, in detrimentul altora. De multe ori, acest grup etnic este chiar minoritar, dar isi impune vointa prin forta, incalcand drepturile omului si recurgand la represiune. Etnocratia era idealul lui Hitler iar politologii sustin ca in epoca moderna tari precum Israel, Africa de Sud, Pakistan sau Uganda au facut, la un moment dat, din aceste principii, politica de stat.

Timocratia

Un stat care nu exista si care probabil nu va exista niciodata dar care era idealul de guvernare propovaduit de Platon si Aristotel, la care a tins, intre altii, Pericle. Numai cetatenii cu stare pot participa la guvernare, dar trebuie sa o faca in interesul celorlalti, mai putin dotati financiar. Acesti „despoti luminati” trebuie sa dovedeasca o totala inclinatie spre justitie, onoare si cinste, respectand aceste principii si asigurandu-se ca nimeni, in statul condus de ei nimeni nu le incalca.

 P.S. Contributie proprie ca tot este democratie     Gregarocratia