De la comunismul capitalist la capitalismul comunist

    Am mai spus si repet sunt articole care imi plac foarte mult si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez si la mine pe site. Consider ca este o onoare pentru mine sa le reproduc si pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult Valoare Adaugata)
Ca reusesc sau nu asta este alta poveste. Sursa acestui articol este  aici de  Ilie Serbanescu  22/12/2009  

   Pe timpul comunismului, un banc ironiza fin, dar terminator o sentinta cu care propaganda vremii viza sa "desfiinteze" capitalismul: în capitalism, spunea sentinta, exista exploatarea omului de catre om!; în comunism, spunea bancul, este completamente invers!
Evolutiile sau, precum în bancul cu pricina, involutiile postcomuniste s-au încapatânat sa verifice copios tâlcurile acestui banc. În România, au facut-o tot timpul. Mai nou, au început s-o faca si mai peste tot prin lumea pe care si-a luat-o si România de model.
Prin România, comunistii - aceia adevarati, care vocifereaza vehement împotriva exploatarii omului de catre om în capitalism - au înteles rapid cum sta treaba prin capitalismul timpuriu si, pâna sa treaca tara de la economia de comanda la economia de piata, si-au construit ei rapid propriul capitalism, folosind din plin atuurile de care ei, singurii, dispuneau: PCR! Si nu este vorba cumva de fosta apartenenta a Partidului Comunist Român, ci de "pile, cunostinte, relatii"!
Adica de speraclul care functiona si în timpul comunismului si care s-a dovedit ca deschide toate usile si în noua epoca. Ei erau singurii care detineau informatia, care aveau pârghiile, care dispuneau de relatii în interior si în afara si care mai aveau la dispozitie si ceva bani, desi de prea multi nici nu era nevoie, deoarece cu PCR acestia puteau fi luati din vistieria tarii!
Astfel, cu o rapiditate formidabila, aiuritoare la scara istorica, s-a creat capitalismul de cumetrie, în care relatiile clientelare au luat locul relatiilor din economia de comanda. Mai pe scurt, s-a creat comunismul capitalist, care avea ca esenta privatizarea câstigurilor si etatizarea pierderilor.
Spunem comunism pentru ca proprietatea ramasese de stat si nu ajunsese înca în mâini private, dar spunem capitalist pentru ca împartirea roadelor activitatii economice era de tip pur capitalist, adica în maniera privatizata. Si spunem câstiguri, si nu profituri, pentru ca profiturile decurg din detinerea proprietatii, pe când în cazul cu pricina rezultau îndeosebi din furt. Si mai spunem comunism pentru ca devalmasia colectivista ramânea intacta în suportarea pierderilor: acestea fusesera si continuau sa fie ale întregului popor!
Cu trecerea timpului, tot asteptam capitalismul nazuit. Si treptat-treptat, ba chiar cu viteza în anumite perioade, proprietatea de stat a trecut în mâini private. Nu discutam aici cum a trecut. Dar, trecând, se intra în capitalism! Ca urmare, apropierea privata a rezultatelor muncii nu mai intriga! Unii cu totul, altii cu nimic! Era însa în regula jocului! Dar, culmea, spre capitalismul real nu se înainta!
Relatiile clientelare se instaurau mereu mai puternic, în locul fostelor relatii din economia de comanda. Economie de piata aproape ioc! Grosul câstigurilor care se privatizau era constituit tot din furturi, si nu cumva din profituri! Si, paradoxul paradoxurilor, pierderile de orice tip (din activitatea economica neperformanta sau din furturile unora din avutul altora) pastrau maniera comunista a aruncarii în contul întregului popor.
Nici un moment nu s-a aplicat principiul capitalist al raspunderii individuale: detii proprietatea, încasezi si profituri, dar suporti si pierderile din exploatarea ei! Dimpotriva, procesul privatizarii câstigurilor si etatizarii pierderilor a capatat mereu noi valente, ducând la o polarizare sociala abominabila, care nu rezulta din deosebirile firesti (cântate de capitalism) de performanta economica, ci din jefuirea extraeconomica (repudiata de economia de piata) a banului public si avutului public.
Si când ne era mai greu cu întelegerea comunismului nostru capitalist, a venit în tara capitalul strain. Am crezut ca, bine sau rau, macar se va instaura rapid si, în sfârsit - având în vedere forta financiara, cutumele si cultura concurentiala a acestuia -, capitalismul nazuit. As, naivitate! S-a ajuns fulminant de repede de la comunismul capitalist la capitalismul comunist, fara a se fi trecut macar un pic prin capitalismul nazuit, ala adevarat din carti, de la seminarii si, spun unii, din practica sociala de prin multe tari ale fagaduintei.
Capitalul strain a pus repede mâna pe întrega axa majora a economiei, controlând proprietatea si deci decizia în toate sectoarele forte. Desi, ca urmare, capitalismul, ca forma de existenta economico-sociala, ar trebui deci sa duduie, mai ales ca statul român a disparut ca prezenta economica, cedând toate pozitiile detinute, capitalismul în România ramâne o nazuinta! Relatiile de piata n-au înlocuit, în sfârsit relatiile clientelare!
Dimpotriva, acestea din urma s-au consolidat, pentru ca, în scopuri de profit lejer si rapid, capitalul strain a facut chelemet cu "partea politica" din stat si prefera unei exploatari capitaliste a resurselor una de tip bananier. Si, vai, împartirea rezultatelor activitatii economice este una de tip dual: în chip capitalist, cei cu proprietatea îsi apropie profiturile (daca sunt) si, bineînteles, câsigurile din furt; în schimb, în cea mai buna traditie comunista, pierderile sunt etatizate si puse în capul întregului popor!
Exista si formule noi, de mare rafinament, în aceasta ultima directie, putându-se vorbi de un comunism de tip modernist. De pilda, ramase din cauza crizei fara finantare din partea actionarilor lor din Occident, firmele straine din România au pus statul român, prin santajul ca retragerea lor ar prabusi leul, sa se împrumute el la o serie de institutii internationale, sub monitorizarea FMI, spre a le oferi în continuare finantare, plata acestui împrumut urmând a fi facuta de contribuabilul român. Subtil, nu?! O fi cum o fi capitalismul, o fi fost cum o fi fost comunismul, dar capitalismul comunist este minunat!