cp_Citate Octavian Paler


 

    Sunt articole care exemplifica ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursaacin.weblog

respect dreptul de COPYRIGHT al domnului Acin George si de aceea m-am rezumat sa copiez numai textele care ii apartin domnului Paler asupra carora nu se extinde acest drept.
  • Nu exista sentiment tragic la români. Cred ca dragostea la noi parcurge doar distanta dintre romanta si pat. Avem o psihologie de popor superficial, de popor care poate frige mititei pe orice Golgota.
  • Îmi iubesc tara atunci când nu ma uit la televizor si când nu merg pe strada.
  • A astepta înseamna a supravietui cât mai mult, a aluneca spre moarte încet.
  • Curajul este, as zice, o frica în care s-a pus ordine; ceea ce te ajuta sa te agati de partea de frica unde pierderile sunt mai mici.
  • Ce las in urma mea: un destin sau o biografie?
  • Dragostea e o lupta între doua suflete si între doua trupuri în care uneori nu e niciun învingator, alteori nu e niciun învins.
  • A iubi înseamna, poate, a lumina partea cea mai frumoasa din noi.
  • O iubire pe care esti nevoit sa o pazesti nu reprezinta nimic.
  • A muri înseamna de fapt a te muta într-o stea.
  • Pamântul e singurul loc în care se poate crea Paradisul.
  • Scepticismul este o infirmitate, nu o sursa de vanitati.
  • Singuratatea e o târfa care nu te învinuieste ca esti egoist.
  • Singuratatea nu e o victorie înaintea celorlalti, ci e de fapt un naufragiu personal.
  • Timpul e o fiara care are nesfârsita rabdare de a înghiti totul.
  • Oricât de frumoasa ar fi o melodie, vine o clipa când ea e acoperita de tacere.
  • Cred ca as putea sa însir câteva sute de mirosuri ale ierbii, în functie de ceasurile zilei, de ploaie, de soare, de anotimp, de pamânt, de umbra, de înaltime, de gradul de umezeala ori de uscaciune. As putea deosebi acum, banuiesc, cu ochii închisi murele oloage de murele crescute în tufe, fosnetul unui fag de fosnetul unui brad. În schimb, multe din cele traite s-au estompat, lasând în urma goluri, ca într-o padure arsa pe jumatate. Aceasta descoperire ma obliga sa admit ca memoria mea seamana acum cu o oglinda sparta, care-mi restituie frânturi de viata.
  • Tineretea nu mai e decât o zdreanta aurie, pe care o târasc amintirile.
  • Din ce în ce mai putin soare si din ce în ce mai multa amintire a soarelui…
  • Un nebun nu se mai teme de nebunie.
  • Nimic nu m-a emotionat pâna acum în Mexic ca fluturii proliferati pe statui, pe fruntile si pe piepturile luptatorilor. Ei îmblânzesc mastile care i-au îngrozit pe spanioli.
  • Nu exista, poate, ceva mai trist decât un om care vrea sa fie vesel cu orice pret.
  • Nimic nu m-a emotionat pâna acum în Mexic ca fluturii proliferati pe statui, pe fruntile si pe piepturile luptatorilor. Ei îmblânzesc mastile care i-au îngrozit pe spanioli.
  • Cine a vazut speranta, nu o mai uita. O cauta sub toate cerurile si printre toti oamenii. Si viseaza ca într-o zi o va întâlni din nou, nu stie unde, poate între ai sai.
  • Nu stiu pentru cine scriu, dar stiu de ce scriu. Scriu ca sa ma justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o o data: în ochii copilului care am fost.
  • Una din prejudecatile lumii noastre este de a pune eticheta, de a clasifica totul; oamenilor li se pare ca au si înteles ceea ce au clasat.
  • Nu s-a zis ca adevarul unui om este ceea ce el ascunde?
  • Am învatat sa iubesc, ca sa fiu iubit.
  • Numai ca la o carte e mai usor sa-ti dai iluzia ca poti sa ramâi la aceeasi pagina. Chiar daca si asta e o iluzie. O minciuna. Pentru ca, daca ramâi la aceeasi pagina, de fapt citesti mereu o pagina noua pe masura ce îmbatrânesti.
  • Noi suntem ca un cântec, nu credeti? Un cântec nu se poate cânta niciodata de la sfârsit spre început. Trebuie sa-l cânti totdeauna îndreptându-te spre sfârsit.
  • Cu toate mizeriile si nedreptatile ei, lumea e singurul loc unde putem spera sa ni se faca dreptate.
  • Pustiul m-a facut sa înteleg ca nu sunt destul de puternic pentru a nu iubi pe nimeni.
  • Daca iubesti un om perfect, n-ai niciun merit ca-l iubesti.
  • Uneori asteptarea ne maturizeaza, alteori ne omoara. V-ati gândit vreodata ca o asteptare nu seamana cu alte asteptari? Asteptarile difera între ele ca oamenii.
  • Sa avem mai putin umor, amintindu-ne ca filosofia noastra nationala, întemeiata pe ideea ca “bietul om” e “supt vremii”, a fost formulata de un om caruia i s-a taiat capul.
  • Traim cu frenezie o flecareala continua, multumiti ca avem ce bârfi, fara sa ne pese ca tara în care locuim ar putea fi parasita de istorie.
  • Ca sa fii profet, trebuie sa-i apartii lui Dumnezeu. Fiecare profet are un Dumnezeu pe care-l serveste. Nu se poate sa fii asa, profet pe contul tau.
  • Tentatia noastra de a bagateliza orice prin bascalie, prin zeflemea, nu e singura care ni-l face strain pe Don Quijote, împiedicându-ne sa ajungem la ce este dincolo de partea amuzanta a aventurilor lui.
  • În acele nopti stranii am înteles ca mitologia e un fel de copilarie a istoriei.
  • Pentru Pitagora sufletul avea forma patrata. La vechii chinezi patratul neînchis era simbolul infinitului. Mondrian si-a petrecut douazeci de ani din viata desenând patrate.
  • S-ar zice ca Petrascu a fost obsedat toata viata de o idee scumpa romanticilor: timpul apus vorbeste neîntrebat.
  • Batrân, Hals da impresia ca si-a pierdut verva. Dar au fost descoperite la el douazeci si sapte de nuante de negru.
  • Nu stiu daca pictorii frumosi, cum a fost, se pare, Dante Gabriel Rossetti, s-au gândit vreodata la Narcis, facându-si autoportretul. Ceea ce stiu e ca întreg procesul intentat lui Narcis are la baza o lacuna de lectura.
  • Cine se cauta pe sine, gaseste lumea, cine cauta lumea, se gaseste pe sine.
  • Daca destinul nu depinde de tine, de tine depinde ce faci cu ceea ce îti da destinul.
  • Viitorul exista deja, într-o masura, în noi, sub forma amintirii.
  • Nu toata lumea e capabila sa stea în mlastina pâna la gât si sa surâda. Unii nu se pot abtine sa nu dea din mâini, încercând sa iasa, chiar daca astfel se scufunda cu totul.
  • Dragostea seamana atât de bine cu lipsa ei încât uneori se confunda.
  • Cei pregatiti sa înteleaga un lucru n-au nevoie, oricum, ca acel lucru sa le fie strigat în urechi.
  • Arta, s-a zis, este cel mai scurt drum de la un om la altul. Probabil, tot ea este si cel mai scurt drum de la om la el însusi.
  • În fata lipsei de logica a lucrurilor, nu e eficace decât puterea cu care crezi în ceva.
  • Lacatele din noi se deschid cu o lacrima.
  • Trebuie sa ari când e timpul sa ari, nu când ai chef.
  • Memoria îsi aminteste chiar si de uitare.
  • Am început sa-mi dau seama ca, din actor pe scena vietii, deveneam un figurant.
  • Mai târziu” devenea “prea târziu.
  • Cerul devenise pentru mine ceea ce este pentru orice bucurestean.Ceva lipsit de orice fior metafizic, un albastru decolorat banal, murdarit de fumul fabricilor, de unde când se înnoreaza, cad ploile care umplu orasul de balti.
  • Eu am reusit sa am, azi, numai îndoieli si sa nu mai ridic ochii spre cer decât ca sa stiu când trebuie sa iau umbrela.
  • Pustiul nu-l poate întelege decât cine l-a trait.
  • Ma tem de ceea ce sfârseste totdeauna prin a ne lasa singuri.
  • Orice singuratate are momentele ei de orgoliu.
  • Loviturile vietii nu sunt numai distructive, ci si constructive; ca loviturile ciocanului în dalta unui sculptor priceput.
  • Viata unui om este o gura de aer.
  • Pesimismul meu este modul meu de a nu accepta sa judec normal o anormalitate.
  • Începem sa murim când nu mai avem puterea de a opta.
  • Exista, poate, o clipa în viata fiecaruia când vede limpede ca nu negatia este rostul lui.
  • Poate ca acesta e singurul destin: ceea ce tinem minte.
  • Unii se nasc batrâni si unii devin batrâni foarte repede. Iar unii, ca mine, nu se maturizeaza niciodata.
  • Defectele mele sunt principala mea calitate.
  • Sunt mai mult pagân decât crestin.
  • Poate, cei care au spus cel mai mult sunt cei care au suferit cel mai mult.
  • Astazi stim ca nu putem sa facem nimic împotriva mortii, dar ca trebuie sa facem totul în favoarea sperantei.
  • De aceea, azi, înteleg ca destinul se ascunde, deseori, în cea mai cenusie si insesizabila banalitate.
  • A te bate cu morile de vant facand calcule, gandindu-te la riscul ca poti sa pari ridicol, transforma sublimul in stupiditate.
  • Dorul e focul in care ard sperantele, dorintele, durerile, iar cenusa ce ramane reprezinta amintirile…
  • Adevarul care ii face pe oameni liberi este in cea mai mare parte adevarul pe care oamenii n-ar vrea sa-l auda.
  • Despartirile au ceva din melancolia asfintitului, o blanda stralucire care ascunde in ea avertismentul intunericului…
  • Numai o mare nenorocire ne poate arata cat de marunte sunt nemultumirile “insuportabile”.
  • Am avut un vis straniu. Ma aflam dinantea unei oglinzi care se pietrifica sub ochii mei. Uimit, am vazut-o transformându-se în zid. Ulterior, n-am mai simtit nevoia sa caut alt raspuns în privinta destinului. Nu poti fugi de tine însuti nici macar când o vrei cu tot dinadinsul. Sau mai ales atunci.
  • Când eram tânar, fugeam prin viata fara sa ma gândesc ca o iubire poate fi tragica, la un moment dat, din pricina ca-i vezi capatul.
  • Singuratatea, afla de la mine, n-o umple lumea, ci o singura fiinta. Una care te poate ridica sau nimici.
  • Nu exista sentiment tragic la români. Cred ca dragostea la noi parcurge doar distanta dintre romanta si pat. Avem o psihologie de popor superficial, de popor care poate frige mititei pe orice Golgota.
  • În primul rând, sunt constient ca traiesc într-o tara de misogini. Si daca ma veti contrazice, va voi ruga sa-mi dati un exemplu, macar unul, de mare poveste de dragoste la români.
  • S-a întors spre mine: “Dintre cei iubiti de tine, cei mai multi sunt în lumea umbrelor. De ce te-ai teme atât?”. “Aici raspunsul e simplu, i-am spus. Pentru ca nici pe cei morti nu pot sa-i iubesc decât traind.”
  • Cred ca n-am fost fericit decât în clipa în care am putut spune si eu, ca orice om, ca am iubit. Nu ca scriitor am fost fericit si nici ca gazetar.
  • Va dati seama ce ar însemna sa fie luata “ca adevar” ideea lui Nietzsche ca “Dumnezeu a murit”? Duhoarea metafizica raspândita de cadavrul lui Dumnezeu ar face viata irespirabila.
  • Ar fi cinstit sa recunoastem ca barbarul care a asediat Roma, pe vremuri, si a învins-o avea unele calitati pe care, ulterior, între zidurile Romei, le-a pierdut.
  • Cum sa explic, oare, de ce cred ca nu poti sa iubesti viata si sa ramâi nepedepsit? Sigur, as putea spune ca zeii care ne-au creat au fost sadici. Ne-au dat capacitatea de a iubi, stiind ca, astfel, vom descoperi singuri suferinta. Dar ma îndoiesc ca zeii sunt de vina.
  • Ca lumea sa fie impresionata de moartea ta, trebuie sa lasi în urma un cadavru frumos. Daca ai ratat prilejul sa te sinucizi în tinerete, mai târziu se va zice doar: “A trait destul!”. Ceea ce s-ar spune în cazul meu.
  • Oamenii nu obosesc sa fie banali. Si uneori sunt fericiti tocmai din aceasta cauza.
  • Cred ca dragostea ne ridica în proprii nostri ochi. Si cât de mult ai vrea sa fii asa cum te vede celalalt! Ai dori, si chiar încerci, sa micsorezi distanta dintre ceea ce stii ca esti în realitate si ceea ce intuiesti ca vede în tine cel pe care-l iubesti.
  • Numai ca inteligenta mea a avut întotdeauna un defect fata de a altora, e o inteligenta trista. Asta e tot.
  • A te simti singur nu e doar dovada unui gol, ci si o dovada ca inca n-ai pierdut legatura cu lumea. Remarci absenta celorlalti. Uneori, numai prin singuratate suntem solidari.
  • Dar nici azi nu pricep cum poate fi cineva mizantrop sub un soare arzator, pe o plaja. Probabil adevarata nefericire nu e sa nu fii iubit, ci sa nu poti iubi.
  • Impartind timpul, omul a descoperit ca el curge ireparabil. A observat ca “azi” devine “ieri” si ca umbra copacilor se alungeste spre asfintit. In clipa aceea a devenit melancolic si a descoperit regretul.Dar era prea tarziu.
  • Nu putem vedea toti cerul ca un astronom, pamantul ca un geolog, florile ca un botanist, norii ca un meteorolog, pasarile ca un zoolog. Am face din univers un Larousse enorm. Trebuie, probabil, sa existe pe lume si diletanti, a caror singura specialitate e melancolia. Si, evident, eu fac parte din ei.
  • Cine se uita in sertarele mele da peste o intreaga farmacie. Dar dragostea de viata e un sentiment parsiv! In fiecare dimineata, cand vad cerul limpezindu-se, redescoper senzatia sacrului, desi v-am marturisit ca nu sunt un om religios.
  • Ceea ce m-a blocat de cate ori m-am temut ca ar putea exista un “maine” cand viata n-ar mai fi decat o umilinta continua, fara nicio scapare, a fost gandul ca, o data pasul facut, nu ai cum sa-l regreti.
  • Ideea mea despre moarte e una goala, fara nicio promisiune.
  • Adevarul nu e niciodata pur si aproape niciodata simplu.
  • Se pare ca inca dupa vremea lui Caragiale cuvantul ” reactionar ” era compromis.
  • Am avut timp sa fiu egoist si superficial, am avut timp sa fac din regrete o boala incurabila. Am avut timp sa descopar ca lumea in care ma aflu nu e lumea in care mi-as fi dorit sa traiesc, fara sa fiu sigur ca exista vreuna cu care as fi fost compatibil.
  • Curioasa ideea lui Origene ca fiecare suflet are trupul pe care il merita. Cunosc prea multe cazuri in care lucrurile au stat pe dos.
  • Adevarul e ca m-am straduit mereu sa nu recunosc ceva: sunt un om trist. Am preferat sa confund dragostea de viata ( reala, dar egoista ) cu natura mea intima.
  • Marea e, probabil, singurul loc unde se poate intelege bine, cu adevarat, diferenta dintre mitologie si istorie.
  • Ma intorc tot mai des la ideea ca destinul este dictat de detalii.
  • Viperele nu dorm in istorie sub pietre.
  • Viata în Lisa nu era de invidiat pentru cineva care judeca doar prin prisma confortului. Mucosul care nu putea zice ” rasarit” si “calatorit” umbla în opinci prin zapada.
  • Cand spun “lume mitologica” ma gândesc la ceva simplu. M-as feri sa zic ca am avut o copilarie “de basm”.
  • Tocmai a cazut prima zapada. A nins indolent si frumos, ca într-un basm nordic. Acum, crengile înghetate ale otetarilor au bandaje albe, iar în curte zapada (singurul lucru curat din 2005, îmi vine sa spun) n-a apucat, înca, sa se transforme în mâzga purulenta.
  • Dragostea nu este doar un zâmbet, nu este doar o floare, dragostea este un suflet ranit si apoi vindecat de altul.
  • Grecii ne-au sugerat ca marea filosofie are în miezul ei un pahar de cucuta.
  • Pentru mine, Lisa nu e o localitate. E un amestec de lume reala si mitologie, care nu poate fi asemanat cu nimic.
  • N-am urmarit aici mai mult decât sa marturisesc ceea ce am aflat cu ajutorul inimii de la viata.
  • Ma tem de moarte, pentru ca nu cred în viata de apoi.
  • Daca nu pot sa fac istoria, o îndur.
  • Singura mea satisfactie reala sunt dezamagirile mele, asta înseamna ca am avut iluzii foarte mari.
  • Sunt un singuratic. Am putini prieteni. Sunt singur aici, între molii si carti. Certitudinile mele sunt ca hainele roase de molii.
  • Masina de scris a devenit o prelungire a trupului meu. M-am dezobisnuit sa scriu de mâna. Nu concep sa folosesc calculatorul. Progresul tehnic si stiintific este însotit de regresii interioare.
  • Mitologia este pentru mine un refugiu, un fel de fuga în istorie.Faptul ca omul a iesit din timpul mitologic si a intrat în timpul istoriei nu este în avantajul sau. Eu sunt un reactionar.
  • Nimic nu mai impiedica acum teoria grecilor ca toate popoarele aflate dincolo de civilizatia lor erau alcatuite din barbari. Adica din persoane care nu meritau decât dispret.
  • În noua cazuri din zece, daca femeile de care m-am despartit s-ar fi întors înapoi dupa ce plecasera, poate le-as fi cazut în genunchi.
  • A doua pasiune a fost sahul. Jucam în fum de tigara ore întregi fara sa ma pot desprinde de pe scaun. Parca ma tintuia cineva acolo… Întreg universul încapea acolo.
  • Dragostea sau Iubirea este un giuvaer de mare pret dat in dar fiecarei fiinte umane. Daca l-ai pierdut, viata ta nu mai are nici un sens…
  • O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara.
  • Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet. Este darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers!
  • Atinge steaua de neatins si nu-i uita pe cei ce au crezut in tine!
  • Fara dragoste suntem orfani de toate, fara pasiune suntem ca o moara de vant spanzurata in vid!
  • Nu iubesti o femeie pentru ca este frumoasa, ci este frumoasa pentru ca o iubesti tu!
  • Cine iubeste si este iubit nu va mai fi niciodata acelasi om ca inainte…
  • Iubirea trebuie invatata, incercata si experimentata… prima atingere nu reprezinta niciodata expresia ei desavarsita…
  • Dragostea e speranta si fara speranta lumea nu ar exista…
  • Iubesti pe cineva atunci cand ai ajuns sa vrei sa-i dai ceea ce ai mai bun si hotarasti sa i te dai pe tine insuti…

accesind acest  link ajungeti in pagina home a blog-ului

 


    E-mail            © 2009~2085 OSCII-Lab       Home    Popescu-Colibasi  
free counters