Cīnd a fost descoperit capitalismul īn Romānia

Pīna la deosebita revolutie din 1989 Politicul a dictat Economicului si atīt. Planul cincinal de cinci ani sau chiar de patru ani si jumatate a fost manualul conduitei economice romānesti si era totusi bine, adica se lucra cu targheturi si grafice, aproape managerial. Si pe vremea aia traiau oameni destepti (sīnt aia care au facut blocurile īn care stati voi astazi, asta li s-a spus sa faca, asta au facut).

Dupa deosebita revolutie din 1989 unele persoane care citisera cu atentie operele lui Marx si Engels sau macar le vazusera portretele dintr-un alt unghi au avut curiozitatea sa vada cum o fi invers. Adica Economicul sa dicteze Politicului. O chestiune naturala.

Ca prima masura trebuia realizat Capitalul, ca Economie fara Capital nu exista. Īn timp ce micii investitori frecau Turcia cu rulmenti si saibe, alti oameni care erau mai rusinosi cu exportul de pīnze de bomfaier au ochit bunurile īntregului popor de pe teritoriul patriei. Īn rest numai prosti ca mine si ca tine. Adunati prin piete strigam de Iliescu, de bine sau de rau, nu mai conteaza.

De ce īn loc sa īl tot susuim si josuim pe Iliescu nu ne-am dus toti la primarie sa ne tragem o alimentara nu se stie, dar daca ne-am fi īnghesuit toti atunci Alimentara aia ramīnea tot bunul īntregului popor, nu Capitalul unui singur om. Īn concluzie putem declara ca rolul istoric al lui Iliescu a fost ca a tinut masele largi de cetateni ocupate cu nimic īn timp ce Capitalul īsi gasea stapīnii. Iliescu este sarac si cinstit. Jur ca sīnt sigur ca Iliescu īsi cunostea bine rolul.

Viata a fost frumoasa si ramīne asa si mai departe.

Capitalul care apartinea īntregului popor este un chaos de unde furam toti si niciunul si pe care se cocota cīte un slujbas mai cu mot pe post de sef.

Capitalul care apartine unui singur om este o gramada atent ordonata de proprietati si oportunitati economice din care acelasi popor manīnca pe saturate dar nu mai fura risipeste. Mīnanca pe saturate, indiferent ce scriu ziarele. Daca munceste poporul, atunci manīnca poporul. Daca nu, atunci fomica īl apuca pe popor, dar Capitalul ramīne tot Capital, ca nu mai apartine poporului īntru vesnic huzur proletar, ci proprietarului care īl numara īn fiecare seara.

Ce Politica trebuie Romāniei? Politica pe care o dicteaza Economicul. Cine este deci seful Politicii? Cel ce plateste (nu ne referim la spagi, ne referim la taxe si impozite). Cine plateste cel mai mult? Proprietarul Capitalului. Ce trebuie sa faca Economicul? Sa īl asculte cu interes pe Proprietarul Capitalului. Cine dicteaza Politica? Economicul dicteaza Politica. Cine ramīne pe loc, mai mare sau mai mic, dar practic mereu viguros? Capitalul. Economicul. Politica vine si pleaca.

Nu e de vina Popoviciu ca a cumparat īn timp util jde hectare prin preajma. Īl felicit si ma oftic ca tata n-a facut la fel (sau poate ca nu a avut socrul potrivit…). Dar sīnt extrem de mīndru si cu tata, ca m-a īnvatat sa muncesc bine si pot oricīnd sa fiu dintre cei care gīdila Capitalul unui Mogul la interes, sa creasca, sa īmi iau si eu partea mea, sa platim si la stat taxele. Sa fie bine.

Rezumat:

1 - Cel mai important este Mogulul, el are Capital

2 – Al doilea ca importanta sīnt Eu, caci fara mine Capitalul Mogulului ar sta īngropat īn fundul curtii, deci canci plusvaloare, salarii, taxe la stat, alea alea – Eu sīnt Economia, indiferent daca sīnt manager de top sau vīnzatoare la butic

3 – Ultimii ca importanta sīnt Politicienii, ei fac ce le spunem noi toti prin reprezentantii nostri, Mogulii, la o cafea sau la o bericica. Deasemenea Politicienii sīnt schimbati precum ciorapii, la fiecare 4 ani (asa se schimba macroeconomic ciorapii, la 4 ani)

Demonstratie: Fie un Mogul care face si Politica. Mogulul nu īsi schimba nciodata Capitalul, nu īsi schimba angajatii buni, dar īsi schimba Politica īntr-o clipita daca este nevoie. qed