cp_Sindromul savantului

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-descopera 

În anul 2002, Jason Padgett, un vânzator de mobila din Tacoma, statul Washington, a fost batut de mai multi indivizi într-o noapte, când iesea dintr-un bar. Traumatismul cranian grav l-a transformat însa într-un adevarat geniu al matematicii, schimbându-i viata pentru totdeauna.

Jason nu era deloc interesat de matematica sau de alte stiinte, dar, în urma acelor lovituri la cap, a început sa vada toate obiectele din jur ca pe structuri matematice. Acum, totul este pentru el o succesiune de forme geometrice diferite, unghiuri si forme.

Traumatismul a deblocat, se pare, o zona a creierului sau responsabila cu gândirea matematica. Jason, care si-a publicat în acest an autobiografia, este una din putinele persoane care dezvolta „sindromul savantului” în urma unor grave lovituri la cap sau a unei boli.

Alti oameni au devenit muzicieni talentati sau au capatat diferite abilitati artistice. Putini însa s-au transformat în matematicieni geniali, cum s-a întâmplat cu Jason.

Cercetatorii au analizat cazul lui, pentru a observa ce zone ale creierului au fost modificate. Ei spun ca este posibil ca asemenea abilitati sa zaca ascunse în orice creier uman, fara sa se manifeste.

Jason îsi aminteste ca în noaptea atacului, când a fost lovit, a vazut o strafulgerare puternica de lumina. Câteva zile mai târziu, a început sa sufere de anxietate, dar a observat ca lumea parca arata altfel.

Vederea lui se schimbase, vedea imaginile pixelate si ca o succesiune rapida de cadre unite printr-o linie. În acelasi timp, a început sa deseneze cu o precizie uimitoare modele si forme geometrice.

A ajuns la concluzia ca nu exista un cerc perfect, pentru ca el poate vedea mereu marginile unui poligon care aproximeaza acest cerc.

Jason respinge si conceptul de infinit, pentru ca el poate vedea orice forma ca pe o constructie finita, oricât de mica ar fi aceasta.

Pentru ca nu avea pregatirea teoretica necesara ca sa înteleaga ecuatiile pe care le desena, Jason a urmat cursuri de matematica, la îndemnul unui fizician care l-a vazut desenând complexele modele geometrice într-un mall.

Pe lânga aceste abilitati, Jason a dezvoltat si o forma de sinestezie, care îi permite sa perceapa formulele matematice ca pe niste figuri geometrice.

Berit Broggard, profesor de filozofie la Universittaea din Miami, spune ca pâna acum doar 25 de cazuri de „sindromul savantului” au fost înregistrate în întreaga lume.

La un test RMN, în creierul lui Jason neurologii au observat o crestere a activitatii în emisfera cerebrala stânga, unde se dezvolta abilitatile matematice. De asemenea, o activitate intensa a fost observata în cortexul parietal stâng, în lobul temporal (responsabil cu memoria vizuala si emotia) si în lobul frontal (implicat în atentie si planificare).

Broggard spune ca atunci când neuronii mor, ei elibereaza un semnal chimic în creier, care poate creste activitatea în anumite regiuni cerebrale.

Aceasta crestere a activitatii de obicei dispare în timp, dar, daca Jason a suferit modificari structurale ale creierului, atunci noile sale abilitati nu vor disparea.

Abilitatile de geniu ar putea fi ascunse în orice creier, crede Broggard. El spune ca în afara de traumatismele craniene, unele boli psihice duc la manifestarea acestor capacitati.

Mai mult, o persoana normala care este supusa unui experiment prin care o zona a creierului este stimulata cu un flux magnetic va avea temporal unele abilitati artistice sau matematice.

În cazul lui Jason însa, sindromul savantului a adus cu sine si o tulburare obsesiv compulsiva si sindromul de stres post-traumatic, din cauza carora îi este foarte greu sa apara în public.

Sursa: Live Science