Erizipelul

    Asistentul universitar Liviu Iarovoi, medic infectionist de categorie superioara la spitalul de boli infectioase “Toma  Ciorba” din Chisinau, ne-a spus ca erizipelul contemporan este, de regula, cauzat de diverse microtraumatisme ale pielii (zgârieturi, întepaturi) sau, mai rar, de acutizarea unei infectii endogene (ulcere trofice ale pielii în diabetul zaharat - mai des localizate pe gambe si degetele picioarelor, angina streptococica, afectiuni microbiene ale urechii etc.). Erizipelul în majoritatea cazurilor apare la femei dupa 44 ani. Atât la femei, cât si la barbati, în toate categoriile de vârsta, erizipelul este mai des localizat pe gambe, dar poate afecta si fata sau orice parte a corpului. Exista persoane mai sensibile, cu o rezistenta slaba la infectii, la care boala reapare, de obicei în acelasi loc, dupa luni sau pâna la 2 ani de zile (erizipel recidivant). Boala poate fi contagioasa mai ales în colectivitatile de copii, fapt ce impune izolarea bolnavului. Erizipelul primar predomina la vârsta de 19 – 44 ani, iar la batrâni mai des e întâlnita forma recidivanta a maladiei.
Cum ne infectam de erizipel?
    Microbii patrund în piele prin mici leziuni, unele care nici nu se vad cu ochiul liber (zgârieturi, întepaturi, rosaturi etc.). La locul infectiei, pielea este dureroasa, rosie, fierbinte si mai îngrosata fata de tesuturile sanatoase din jur. Se formeaza asa-zisul “placard erizepelatos”. Culoarea placardului este rosie-închisa, adesea caramizie. La bolnavii cu tulburari grave, placardul poate deveni cianotic (erizipel albastru). Temperatura locala este cu 2-3 grade mai ridicata decât a pielii sanatoase. Durerea locala este putin accentuata, suportabila, palparea placardului fiind posibila, fac exceptie erizipelul pavilionului urechii si cel al pielii capului. Placardul se extinde în suprafata destul de repede (câtiva centimetri pe zi), din aproape în aproape, în “pata de ulei”. Uneori pe pielea inflamata pot aparea mici umflaturi cu sau fara lichid. Infectia netratata se întinde concentric la pielea sanatoasa. Concomitent, bolnavul are frisoane (tremur violent) si febra, dureri de cap, stare generala rea.
Primele îngrijiri
    Regiunea infectata a pielii se va tine în repaus si pe locul respectiv se vor pune comprese reci cu apa alcoolizata. Pielea sanatoasa din jurul leziunii se poate dezinfecta cu tinctura de iod, în încercarea de a opri înaintarea infectiei. Cel mai sigur medicament împotriva erizipelului este penicilina, care va fi indicata numai dupa consultarea medicului specialist.
Mijloace de profilaxie
    Persoanele în vârsta trebuie sa fie atente sa nu traumatizeze pielea atunci când efectueaza un lucru fizic. În caz ca apar zgârieturi, se dezinfecteaza regiunea afectata a pielii cu solutie iod sau de alcool. Maladiile concomitente sunt factori importanti ce favorizeaza infectarea pielii. Astfel, pentru a preveni aparitia erizipelului, e absolut necesar de tratat patologiile concomitente: tratamentul la dermatolog al micozelor (ciuperci dermatofite) si streptodermiilor (afectiuni ale pielii cu streptococul A), combaterea varicozei membrelor inferioare (vene deformate si dilatate, vizibile sub piele) si tromboflebitei (inflamatie a peretelui unei vene cu formare de cheaguri de sânge), consultatia endocrinologului în caz de diabet zaharat, reducerea masei corporale exagerate la obezi. La moment, specialistii de la spitalul  de boli infectioase “Toma Ciorba” elaboreaza o noua metoda de profilaxie a erizipelului care are statutul de brevet de inovatie. În paralel cu administrarea antibioticelor ( se efectueaza cu bicilina 5 pe un termen de la 6 luni pâna la 2 ani, în functie de cazul clinic tratat) se aplica un tratament de imunocorectie (cu preparate imunostimulatoare). Persoanele în vârsta (60 de ani si mai mult) au un statut imun deficitar si astfel sunt vulnerabili în fata infectiilor. Tratamentul prin imunocorectie fortifica sistemul imun al bolnavilor si preântâmpina recidivele erizipelului.