„Ceandalaua” ca destin istoric


 


    Am mai spus si repet sunt articole care imi sunt utile si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez si la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult Valoare Adaugata) Ca reusesc sau nu asta este alta poveste. Sursa acestui articol este   aici 


Dosarele de presa cotidianul.ro
„Ceandalaua” ca destin istoric

03 Mai 2010 Adrian Majuru
Moto: „Toata lumea se va intigani, chiar de vom umbla numai in masini si vom manca numai icre negre!” (I.D. Sirbu, 1956)
Se pare ca aceasta profetie a scriitorului I.D. Sirbu, detaliata in romanul sau „Lupul si Catedrala”, a inceput sa prinda contur de cand cu promovarea cuvantului „rrom” in detrimentul milenarului „tigan”. in toata copilaria mea nu am auzit vorbindu-se decat despre tigani, iar aceasta periculoasa si fortata substituire, cu lunga trimitere, dintre roman si rrom, a explodat artificial dupa 1990.


Foarte interesant caci in tot arealul european nu avem nicaieri cuvantul „rrom” care sa-i desemneze pe tigani: in spaniola avem Gitano; in italiana, Zingaro; in franceza, Gitane; in sarbo-croata, Ciganin; in slovena, Cigan; in maghiara, Cigány, in poloneza si rusa, Cygan; in limba turca, çengene. Cuvantul romanesc tigan deriva din slavul (a)Ciganinu (Al. Cioranescu, 2002). Asadar, popoarele Europei au cunoscut simultan povestea unei populatii unice, cultural si comportamental.

A existat in istoria noastra o categorie sociala mai de plans decat aceea a robilor tigani. A fost starea de „rumanie” din spatiul muntenesc echivalenta cu iobagia. Aristocratia liberala de la 1848 a ales sa evacueze starea de „rumanie”, care, desi a fost desfiintata inca din 1748 prin reforma lui Constantin Mavrocordat, mai trebuia alungata si din sufletele oamenilor, or, codul civil nu era de ajuns. De aceea au ales sa numeasca tanarul stat creat la 1859 Romania, dupa o scurta perioada de coabitare moldo-valaha. Cu totii devenisera romani, egali prin lege. Astfel, cuvantul „tigan” ar trebui asumat, si nu inlocuit cu un periculos subterfugiu lingvistic.

Dincolo de aceasta se afla ceandalaua ca destin istoric. Termenul nu este cuprins in dictionare. Este mai degraba circumscris unei istorii care vine de departe, dintr-un alt areal cultural, pe cale a se impamanteni pe meleagurile noastre.

Potrivit unor opinii, tiganii nostri ar fi sosit pe filiera otomana. in timpul campaniilor militare turcesti din secolul al XIV-lea si pana la asediul Vienei, satrele erau adevarate accesorii de ingrozire a dusmanului. Stateau ascunse in spatele trupelor de avangarda si urlau, zbierau, bateau in talere de metal, pentru a da senzatia unei multimi militare fioroase. Turcii i-au folosit astfel in timpul campaniilor lor. Cu regimul fanariot, cand actiunile turcesti au incetat, devenind o problema supravietuirea militara, aceste populatii hinduse au fost aruncate peste Dunare, colonizate aici masiv, cu acordul dezinteresat al grecilor din Fanar care guvernau raialele economice ale Munteniei si Moldovei (dr. serban Milcoveanu, 2005).

Petre Pandrea a cautat si el un raspuns infiltrarilor hinduse in spatiul romanesc: „in «Upanisade» am gasit texte relative la infractori. Cum ii pedepseau? Prin izgonire din imperiul indian. Printr-o judecata sumara, pater familias il declara ceandala pe delincvent” (Petre Pandrea, 2001). Cuvantul indian are echivalentul pe romaneste in „cinghinea”. Acest termen apare ca regionalism invechit si inseamna „obraznicatura”, iar „cinghia” erau numite dansatoarele publice al caror dans din buric era numit adesea „cinghie” (Constantinescu-Dobridor, Gh. Bulgar, 2002).

Cel lovit de ceandala trebuia sa paraseasca imediat casa. Nu avea voie sa ramana in satul si orasul sau si nici in vreun sat sau oras indian. Pleca in emigratie. I se luau vesmintele si i se dadeau zdrente. Nu avea voie sa poarte podoabe de aur sau argint, ci numai podoabe din fier sau tinichea. Probabil din aceasta interdictie milenara exista apetitul tiganilor nostri pentru colanele si inelele de aur masiv si palatele cu multe camere nelocuite. „Ceandalaua poate fi criminal brahial varsator de sange, dar si infractor in frac. Din primele doua straturi se recruteaza infractorii violentei brahiale, din straturile ultime rasare criminalitatea in frac, iubitoare de venalitate, turpitudine si lipsa de onoare” (Petre Pandrea, 2001).

Desigur se pune adesea problema de ce tiganii altor regiuni europene sunt atat de diferiti de aceia din Valahia? Aceasta se intampla pentru ca tiganii reprezinta un barometru social foarte fin privind nivelul de civilizatie al popoarelor in mijlocul carora salasluiesc timp de generatii. Ei au preluat, fortat sau prin mimetism, calitatile si defectele popoarelor in mijlocul carora s-au asezat. Calitati si defecte care au accentuat, mentinut sau eliminat efectul ceandalei. Privind spre reversul medaliei, ceandalaua s-a mentinut sau nu in functie de gradul de toleranta al popoarelor care au acceptat-o. Paradoxal, chiar tiganii spanioli sunt uimiti de violenta celor din Romania.

Spre deosebire de devalmasia romaneasca care atomizeaza orice ideal, orice individualitate - fenomen descris de stefan Zeletin in eseul „Din tara magarilor” -, tiganii au un instinct de solidaritate tribala uluitor. Regiunea Kosovo ne dovedeste faptul ca teritoriile zise nationale nu sunt ale celor care le revendica, ci ale celor care le stapanesc demografic. in anul 1994, in zona Olteniei, adica triunghiul Craiova – Drobeta Turnu-Severin – Tg.Jiu, „imparatul tiganilor a vrut sa proclame aici stat independent” (vezi „Adevarul”, 24 XI 2000, p. 11). Cum Europa se confrunta cu un proiect secular nereusit pe masura asteptarilor sale, privind socializarea comunitatilor tiganesti de pe cuprinsul ei, asocierea dintre „roman” si „rrom” ar trebui sa ne puna pe ganduri. Iar pe de alta parte, „a trai intr-un vast penitenciar, fara a fi avertizati, cum o facem noi, reprezinta o grava imprudenta. Criminalistii nu accepta amestecurile” (Petre Pandrea, 2001).

Revoltele italienilor si spaniolilor fata de violenta tiganilor din Romania certifica teoria ciocnirii civilizatiilor detaliata de Samuel Huntington. Popoarele Europei occidentale nu sunt tolerante cu nesimtirea, murdaria si agresivitatea plasmuite sub indiferenta lui „merge si asa”. Uniunea Europeana ar putea gasi „solutii” impreuna cu India, tara de origine a acestor expulzati milenari, nimic altceva decat o extensie culturala si de civilizatie, care ar trebui sa aiba sansa revenirii la matca.

 

 

Despre cum putem fi indusi in eroare


Pe negandite se naste un nou popor. Istoria se desfasoara dupa reguli culturale, cu afecte profunde care scapa multimii. Ea se afla in continua miscare chiar pe spatii mici si se metamorfozeaza permanent. in ceea ce-i priveste pe romani, astfel de metamorfozari s-au mai petrecut in istorie in asa-numita „perioada a invaziilor”, de fapt succesiuni de roiri nomade. Respectivele metamorfozari, studiate atent indeosebi de lingvisti, au insemnat mai mult decat o „invazie”; ele au insemnat coabitari seculare intre autohtoni si cei veniti in circumstante istorice complexe.

Ceea ce numim „slavizare”, perioada „cumano-tatara”, „suzeranitatea otomana”, au fost moduri de viata, de obiceiuri, de coduri comportamentale, de ierarhii sociale etc. Toate au durat sute de ani fiecare, politic vorbind, dar au continuat sa evolueze catre particularitati pe care geografia umana a locului le mai pastreaza. Acest lucru certifica faptul ca, de fiecare data, autohtonii au suferit amprentari profunde si iremediable.

Nu stim de ce pravilele interziceau in vechime, chiar cu pedeapsa capitala, casatoriile dintre romani si robii tigani, chiar eliberati antefactum. Romanii nu aveau voie sa se casatoreasca cu tiganci chiar eliberate din robie. A fost o realitate istorica si sociala, care, desi apartine Evului Mediu (vezi Pravila lui Matei Basarab din 1642), a avut o extindere bizara pana la mijlocul secolului al XIX-lea!

Astazi, fenomenul de aculturare este insa foarte interesant si este in plina desfasurare. Antropologic, etnia tiganeasca urbanizata este destul de bine articulata istoric: gust pentru vestimentatie, igiena, pe alocuri chiar fineturi intelectuale de nivel mediu pe care arareori le intalnesti printre fiii de muncitori care au colonizat Bucurestii in anii puterii populare. Acest progres este mai intalnit la femei sau adolescente. La aceasta se adauga o mare abilitate mercantila, in crestere progresiva incepand cu anii puterii populare, cand multi tigani au intrat in structurile statului, pe functii publice inalte sau medii, chiar daca nu stiau carte. Aveau “origine sanatoasa”. Cam de pe atunci centrul vechi al Bucurestiului a fost golit de realii proprietari si colonizat cu aceia pe care-i vedem azi.

Dar ceea ce se ignora sau, clinic vorbind, nu se intelege sunt fenomenele socio-culturale si antropologice care se desfasoara pe un alt palier istoric decat acela cronologic, si anume faptul ca “natura isi are secretele si ironiile sale sociale. tiganii ar fi, in aparenta, o semintie de maidan, murdarie si mizerie: dar sunt un organism ce traieste extraordinar de organic, conform unui instinct de solidaritate tribala uluitor. Adam Lendvay - tocmai pentru ca e hipercult si un hiperlucid observator al lumii si istoriei - sustine ca tiganii sunt un fenomen social unic, exceptional si - ai sa razi - de mare viitor” (I.D. Sirbu, “Lupul si Catedrala”, Editura Casa scoalelor 1995, editie ingrijita de Maria Graciov).

in aceasta carte este descris crepusculul metamorfozarilor de azi, bing-bangul unei aculturatii din care, noi, romanii, am fost certamente indusi in eroare: „Ne-am multumit sa-i izolam, sa-i dispretuim si sa-i ignoram... de departe. Trisand putin cifrele reale ale numarului lor la recensaminte si facandu-ne ca ploua ori de cate ori marginasii oraselor ridicau problema tiganilor vecini si «prieteni». Nu stiu daca am dreptate, dar mie mi se pare ca intreg orasul nostru - fost foarte boieresc - (este vorba de Craiova n.m.), ca si capitala, de altfel, este cladit pe o destul de intensa balta de tiganime, prolifica, beata, absenta din istorie, dar prezenta in realitate. Nu stiu daca se poate vorbi de o «explozie demografica» la ei, in orice caz, in timp ce noi, «albii», ne chinuim sa ne inmultim macar in progresie aritmetica, ei, fara nici un efort sau incurajare, se inmultesc in progresie geometrica. Priveam infiorat aceasta multime de lumpen-sclavi ai unei libertati total antisociale si anistorice si imi dadeam seama ca asist la o fantastica, misterioasa si irationala demonstratie de vitalitate, supravietuire, instinct tribal. (...)

Ungurii si iugoslavii au catedre de specialitate, echipe sociologice care studiaza stiintific caile de integrare a tiganilor lor. La noi, deocamdata, nici usturoi nu au mancat boierii nostri mosieri cu robi tigani, si nici gura noastra nu miroase a neatentie si ignoranta. (...) tiganii trebuie priviti si intelesi nu din afara, de sus, de departe, ci dinlauntrul lor. Ratiunea lor suficienta e ascunsa, e prelogica, total opusa criteriilor de progres, civilizatie si cultura. (...)

Singura etnie care, in esenta ei, nu s-a schimbat nici macar cu o iota” in ciuda intemperiilor istorice ale ultimului secol „ar fi tiganii. Miracolul lor ne apare cu atat mai evident, cu cat cercetarile lor de sociologie, psihologie, patologie a popoarelor, filosofiile abisale ale culturilor, ca si studiile de psihanaliza colectiva, toate, nu fac decat sa scoata in relief trasatura majora a tiganilor: ei nu doresc sa fie mai mult decat sunt, altceva decat sunt, altfel decat sunt. Nu au nici un fel de constiinta sociala sau politica - chiar daca intregul lor comportament se bazeaza pe un fel de mandrie de a fi si a ramane, pe o teribila incapatanare de a ignora istoria, revolutiile, societatea. Nu au nevoie de contractul social, nu vor sa stie de acest contract. (...) Poate ca aceasta ciudata inundatie dinspre maidane si mahalale nu este decat o forma de semnalizare, un mod prin care inteligenta defensiva a organismului nostru social, inca sanatos si inteligent, ne atrage atentia asupra unor realitati pe care le ignoram si le subapreciem” (pp.276-277).

si subapreciate au ramas decenii de-a randul. in ultimii 10-15 ani avem in sfarsit specialisti care au drept preocupare lumea tiganeasca. Avem si catedre de limba “rroma”, cuvant care dovedeste ca romanii au pierdut batalia pana si la detaliul lingvistic, caci exista tendinta ca „roman” sa fie inlocuit cu „rroman”! „Rrom”, la nivel symbolic, poate semnifica si faptul ca, spre deosebire de „rumanul” din vechime, sclav-serb pe mosia boierului nu-i totuna cu „r”-ul adaugat, litera care innobileaza si separa. Adolescentii vechiului regat vorbesc deja cu accent pe vocala, lucru care dovedeste semnificatia practica a victoriei literei „r” suplimentare si in limba uzuala. Preocuparile culturale ale tinerelor generatii sunt atasate, chiar si afectiv, de gustul asiatic al muzicii, iar de ceva timp chiar si versuri coerente si reusite stilistic sunt armonizate pe melodii facute pe calapod hindus. Nu stiu exact cum stau lucrurile prin Ardeal, dar vechiul regat este in metamorfozare culturala si demografica.

Social, s-a revenit la simbol, la ierarhia tribala, unde obiectul de prestigiu trebuie sa fie stralucitor pentru a impune prestanta si a legitima puterea ca in imperiul lui Timur Lenk. Obiectele de prestigiu sunt fie din metal nobil (vezi ghiulurile, colanele, lanturile pe care le poarta agresiv chiar si romanii cu bani), fie se singularizeaza prin unicitate (cea mai tare masina, cea mai mega-vila etc.).

in conditiile in care aculturatia a trecut de bariera sensibila a unui posibil esec, consideram ca nu ar mai fi necesara existenta SISROM-ului, caci obiectivele sale oricum vor fi atinse in cel mult doua decenii. Poporul roman a fost (h)indus in eroare de istorie!

 


pot fi contactat prin E-mail            © 2009 ASCII-Lob            Home Popescu-Colibasi