|
Am mai spus si repet sunt articole care imi plac foarte mult si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez si la mine pe site. Consider ca este o onoare pentru mine sa le reproduc si pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult Valoare Adaugata) Ca reusesc sau nu asta este alta poveste. Sursa acestui articol este Wikipedia,
Introducere
In secolul xx cuvintul “democratie a ajuns sa fie unul din cele mai populare cuvinte a tuturor popoarelor si politicienilor intregii lumi. Astazi nu este nici o miscare politica importanta care nu ar pretinde la infaptuirea democratie, care nu ar folosi acest termen in realizarea scopurilor sale foarte indepartate de democratie. Ce inseamna insa democratie si in ce consta popularitatea ei atit de mare? Winston Chruchill spunea: “nimeni nu pretinde ca democratia ar fi perfecta sau atotstiutoare. Intradevar sa spus ca democratia este cea mai rea forma de guvernamint cu exceptia tuturor formelor incercate de-a lungul timpului” definitia lui Chruchill nu este singura din acest punct de vedere. Bunaoara Giovani Sartori a scris in mod amuzant ca : “ Democratia este numele pompos a ceva care nu exista” iar ex-presedintele brazilian Jose Sarney a afirmat tot in gluma ca “ Democratia este sistemul care iti permite sa iti faci valizele” semnalind prin aceasta ca democratia nu le ofera opozantilor sai acest ragaz. Si totusi eu cred ca ar trebui sa vedem ce reprezinta acest concept atit de bine auzit in zilele noastre in convorbirile tuturor. Actualmente cuvintul democraie are citeva intelesuri. Primul lui inteles este klegat de provenirea etimologica a acestui termen “democratia” din limba greaca antica se traduce ca: “puterea poporului” sau folosind dezlegarea de catre presedintele american Lincoln a acestui termen “conducerea poporului, alegerea poporului si pentru popor”. Pornind de la interpretatrea etimologica a democratiei este si a doua interpretare a lui mult mai larga ” Forma de organizare a oricarei organizatii, bazata pe participarea egala a fiecarui membru in conducerea si primirea deciziilor in baza votului majoritatii”. In acest sens se vorbeste de despre partidele politice, sindicate, intreprinderi si chiar democratia familiala. In sens larg democratia pote exista oriunde, acolo unde este organizare, putere si conducere. Cu intelegerea etimologica a democratiei sunt legate si urmatoarele – al treilea si al patrulea – intelese. Al treilea inteles analizeaza democratia ca bazata pe un system de valori bine determinat “Idealul organizarii societatii in corespundere cu conceptiile lui despre lume”. In sirul din care este compus ideal sistem de valori intra: libertatea, egalitatea, drepturile omului, suveranitatea poporului si altele. Al patrulea inteles al democratiei este “ Miscarile sociale si politice pentru puterea poporului, realizarea telurilor si idealurilor democratice ”. Aceasta miscare a aparut in Europa sub flagul luptei cu absolutismul pentru eliberarea si egalitatea drepturilor celei de a treia paturi social, si in mersul istoriei cu incetul marindusi diapazonul, scopurile si participantilor ei. Miscarile democratice contemporane sunt foarte diferite acestea fiind: social-democratice, crestin-democratice liberale si alte miscari. Democratia antica si medievala
Democratia innascuta - Formele democratice de organizare isi au radacinele inca in perioada prestatala. Ele eau fiinta odata cu aparitia omului . unii savanti etnografi sustin ca democratia este unul din factorii principali ai antropogenezei, a aparitiei omului in general, deoarece ea a stimulat dezvoltarea comunicarii intre indivizi, autodenumirea si libera gindire. Cercetarile entropologice marturisesc ca formele nedemocratice de organizare bazate pe erarhia stricta si supunere asemanatoare cu furnicarul sau roiul de albine au dus in impas dezvoltarea stramosilor nostril. Prin formele de nastere a democratiei au trecut toate popoarele. Un exemplu tipic este organizarea conducerii la triburile indigene – irohene de pe teritoriul continentului American. Toti barbatii si femeile mature ale acestui neam aveau dreptul egal de vot in alegerilea si schimbarea conducatorilor, luarea hotaririi de pace sau razboi, primirea in trib a strainilor etc. Ginta a avansat in legaturile democratice cu organizatii mult mai democrate ca “uniunea fraternitatii” adica prietenia citorva triburi foarte apropiate din punct de vedere territorial, care pentru pastrarea autonomiei aveau “sfatul suprem comun” ca organul suprem al puterii. Citeva fratii formau ginta. Ea era condusa de sfatul gintei care era compus din capeteniile triburilor. Adunarile sfatului se desfasurau deschis, cu participarea oricarui membru al gintei care insa la aceste sedinte nu aveau drept de vot. Hotaririle la aceste adunari de obicei se luau pe baza principiului de accord comun. La inceput doar in citeva ginte dar mai tirziu in majoritatea existau conducatori alesi democrat din rindurile sefilor de trib, dar puterea lor era limitata. Unele ginte incheiau chiar diferite pacte intre ele. Forme asemanatoare de democratie au existat si in Grecia Antica, la unele popoare de pe teritoriul Germaniei si altele. Peste tot democratia inascuta era bazata pe legaturile de singe sau de rudenie, proprietate comuna. Ea nu cunostea foarte bine functiile de conducere si de indeplinire a muncii, nu aveu uin aparat special de conducere si constringere. Functiile puterii erau limitate. Legaturile dintre oameni erau regulate de traditii, obiceiuri, ritualuri si tabuuri. Puterea sfatului si conducatorilor era bazata pe autoritatea morala si sustinerea de catre unii membri ai tribului care aveu o autoritate mai mare printer membrii lui. Aceasta era o forma a democratiei destul de primitive si prestatala sau mai poate fi numita si autoguvernarea comuna. Odata cu dezvoltarea uneltelor de munca si a procesului muncii sau marit si orasel, a aparut tot mai des proprietate privata si accentuarea inegalitatii sociale. Democratia – innascuta a fost incetul cu incetul inlaturata ea cedind locul formelor de guvernamint autoritare ca monarhia, aristrocratia, oligarhia si tirania. Dar chiar si in decursul mai multor veacuri, in unele tari chiar si pina in zilele noastre, sau pastrat unele forme traditionale democratice de organizare a guvernarii.traditiile democratice inascute au avut o mare influenta la aparitia statelor democratice in Grecia si Roma Antica. Aparitia democratiei Ateniene – Prima forma clasica de democratie se dovedeste a fi fost in republica Ateniana. Ea a aparut in sec.V i.e.n. inceputul dezvoltarii democratiei ateniene au fost in reformele imparatului Solona care in sec. VI i.e.n. a infaptuit mari reforme sociale si politice. Ele erau indreptate spre eliberarea plebeilor de a achita impozitele, capatarea dreptului de catre oameni de a-si alege conducatorul satului sau tinutului care sa poarte raspuns de tinutul sau in fata imparatului. Dar, insa, acesti conducatori puteu fi alesi doar din rindurile celor care au achitat toate impozitele de stat si au contribuit la celtuelile de razboi, prin urmare doar oamenii bogati. Cu toate ca pe timpurile lui Solona democratia in Atena efectuasera abia primii pasi, ideile de alegere si controlare a conducatorului, acordul benevol de a se supune puterii ( si nu unei persoane fizice dar legii ) au capatat o larga intrebuintare. Mult mai bine ele insa au au fost realizate in timpul domniei imparatiei lui pericle in sec Y i.e.n. Aceasta perioada se considera secolul de aur a democratei ateniene. Pericle era in fruntea conducerii ateniene si era considerat un conducator popular (sau pentru popor ). Un om cu desteptaciune rar intilnita, un orator foarte iscusit sin u mai rau in plan politic, era un rival de temut a tiraniei, socotita de el ca guvernarea minoritatii asupra majoritatii. Acestei minoritati el ia impus idealul lui cu privire la organizarea sociala “se cheama aceasta organizare democratica – scria pericle – deoarece ea se bazeaza nu pe minoritatea cetatenilor dar pe majoritate. In legatura cu interesele personale legea noastra acorda egalitatea tuturor cetatenilor”• . Reformele infaptuite sub conducerea lui prevedeau impartirea egala a puterii printer toti cetatenii liberi.(In rindurile lor nu intrau robii femeile si cetatenii veniti din alte state) Rapublica Atena ne prezenta in special forma democratiei colectiviste asupra careia vom reveni mai tirziu. Cetatenii uniti erau cointeresati in pastrarea privilegiilor acordate de stat in special la stapinirea asupra robilor care erau considerati comuni. Statul era compus din clase sociale care erau bazate pe apartenenta etica si religioasa. Intre indivizi si grupuri sociale de obicei nu apareau conflicte serioase, deoarece nu era o impartire exacta a vietii personale de cea sociala. Individul decidea singur cit este de rational participarea lui in treburile sociale si statale, intre care ei nu faceau nici o diferenta. El usor se identifica cu polisul si deciziile primate si se considera la fel de liber in calitatea unei parti organice a unui tot intreg. Acest fenomen dupa parerea teoreticianului liberar Benjamin Konstan era o libertate colectiva care: “ totodtata in realizarea anumitor functii a puterii supreme, care la rindul sau a fost luata ca tot intreg, discutarea problemelorlegate de pace si de razboi in locurile publice, incherea tratatelor cu strainii, votarea legilor, controlul cheltuielilor si actiunilor magistratilor publicarea dar si condamnarea sau indreptatirea actiunilor lor. Dar totodata ceia ce oamenii antici numeau permitea insa supunerea totala a individului fata de societate ca imbinata cu forma colectiva a libertati. Toate actiunile particulare se aflau sub o stricta supraveghere. Propria independenta nu se reflecta nici in opinia, nici, cu atit mai mult, in cedi ace priveste interesele reale a persoanei“ • Supunerea fara obiectii a individului polisului nu insemna ca democratia ateniana nu avea conflicte interioare. Asa fel de conflicte periodic apareau, in primul rind inauntru claselor, bogatii avinduse pe de o parte a conflictului, iar saracii pe de alta parte. Pe timpul lui Pericle neintelegerea dintre ei era clarificata cu ridicarea sociala a saracilor si marirea considerabila a clasei de mijloc. Inca din antichitate exista ipoteza ca anume clasa de mijlocse prezinta ca support a democratiei. Aristotel scria : “ statul constituit din oamenii de mijlok va avea cea mai buna organizare statala “• . Dupa parerea lui numeroasa clasa mijlocie uneste societatea, transforma despicarea cetatenilor in grupuri de interese commune si in asa mod stabilizeaza statul. Puterea majoritara va fi cea mai buna forma de guvernare doar atunci cind ea nu va mai fi compusa din saraci ci din clasa mijlocie cumpatati in naravurile si pretenziile oamenilor catre stat. aceasta forma de guvernamint Aristotel o numea “politeia”. In legatura cu schimbarile esentiale a clasei mijlocii sa dovedit a fi atit inflorirea cit si caderea democratiei ateniene. Despre aceasta ne arata ne arata urmatoarele facte: “ In anul 480 i.e.n. din 30000 de cetateni 20000 erau din clasa de mijloc. Catre sfirsitul epocii lui Pericle (apr. anul 429 i.e.n.) clasa mijlocie constituia doar 20000 din 42000 de cetateni. Prin urmare la caderea democratiei ateniene (apr. anul 350 i.e.n.) clasa muncitoare constituia un raport de 12000 impotriva a 29000 “• ceia ce a dus la transformarea democratiei in puterea celor saraci sau “ohlocratia”. Participarea la conducere – Democratia antica a vaut grija de formarea unor conditii reusite de participare a cetatenilor in treburile de conducere a statului. Multumita folosirii muncii robilor (fiecare familie avea de la unul la 10 robi) cetatenii aveau pentru aceasta destul timp. Inafara de asta cei saraci primeau ajutoare din partea statului. Prin acest mod toti erau asigurati cu timp liber pentru a se ocupa de problemele societatii. Parearea societatii de asemenea influenta parerea politica a poporului socotind participarea lui la viata politica ca singura inbdeletnicire de vaza a cetatenului atenian. Toate aceste facte ne permitese caracterizam modelul antic de “ puterea poporului” ca o dominatie nemijlocit sociala. In polisul atenian nemijlocit domnea democratia directa. Principala institutie a puterii fiind “adunarea populara”. Aniume in cadrul acestei adunari fara anumite grupari sociale ca: parlament, partie, birocratie se forma vointa comuna se adaptau legi , se luau decizii. Puterea adunarii poporului nu era de nimic limitata si era prezenta chiar si in viata personala a indivizilor. Atita timp cit adunarea popotului se afla sub influenta unor conducatori cu o asa autoritate ca Pericle si conflictele dintre bogati si saraci se rezolvau cu usurinta. Dar odata cu schimbarea autoritatii, si marimea bunurilor posedate de indivizi, sa intarit si influenta saracimei asupra conducerii ducind la caderea Atenei, care la rindul sau a luat calea ohlocratiei si tiraniei majoritatiii. Facatorii de legi in numele majoritatii au devenit puterea suprema. Ei luau hotaririle in privinta preturilor piete, conduceau actiunile militare condamnind la moarte conducatorii militari pentru infringerile suferite in diferite campanii. Tot mai intilnite erau rafuelile celor saraci cu bogatii, cu fetile bisericesti si filozofii ca exemplu clasic servindune soarta marelui filozof Socrate care a fost otravit de cetatenii atenei cu fertura de cucuta. Cotitura oligarhica din anii 411 i.e.n a pus inceputul perioadei de instabilitate si lichidare lenta a democratiei ca forma de guvernamint.
Democratia moderna
Democratia liberara clasica – Sistemele democratice care sunt intilnite in zilele noastre isi au radacinile catre sfirsitul secolului XVIII – inceputul secolului XIX sub influenta directa si multilaterala a liberlismului. Meritele liberalismului in dezvoltarea gindirii atit politice cit si democratice este destul de mare. Aceste idei politice au aparut sub lozincele libertatii individului si separarea ei de tirania statala. Liberalismul pentru prima oara in istoria gindirii social-politice a separate individual de societate si stat separindule in doua sfere autonome: statul si societatea civil, a limitat sfera constitutional si sfera institutionala a actiunilor statului asupra cetatenilor si a vietii lor personale, a aparat autonomia si drepturile minoritatii in comparative cu majoritatea, a propus egalitatea politica a tuturor cetatenilor. Patria ideilor liberale in primul rind este Anglia. Inca din secolele medievale cind pe continenta Europei era la putere absolutismul englejii au reusit sa limiteze puterea monarhului. Punctul de pornire a liberalismului englez dateaza inca din anul 1215 cind in Anglia a aparut prima schita a constitutiei: “Magna Charta Libertatum”. Aceasta carte insa era inca departe de democratie si limita puterea monarhului doar in folosul aristrocratiei. Dar in ea se prevedea si dreptul cetatenului la libertate si securitate – “ nici un om liber nu trebuie arestat, inchis sub paza, deposedat de bunurile personale, injosit, prigonit sau pedepsit cu alte mijloace decit cele prevazute de lege”. De acum in secolul XIV in Anglia exista parlamentul care in anul 1689 odata cu adoptarea ……… a primit definitive drepturi legale de activitate. Dar acestei tari iau trebuit inca 200 de ani pentru democratizarea parlamentului. Ideile si practicile liberalismului mult timp nu au convins cu democratia ca teorie si miscare. Ideologii liberaliosmului timpuriu ca Jhon Lock, Charl-lui, Montesques si altii erau concentrati nu in a obtine si a asigura toti cetatenii cu drepturi politice egale ci se staruiau sa izoleze si sa micsoreze clasa proprietarilor si aristrocratia de la inlfuenta asupra deciziilor luate de catre monarh. Atitudinea luata de catre liberalism fata de masele popularea afectat desigur denocratia liberala de limitare a puterii cu ajutorul drepturilor individuale si principiul democratic al suveranitatii poporului. In intregime acest model de democratie in variant lui clasica (sec.XIX – inc.sec.XX) are urmatoarele trasaturi caacteristice:
1) Identificarea poporului ca subiect al puterii si in special barbatii, excluzinduse paturile jos in primul rind muncitorii inaimiti dar totodata si femeile din numarul cetatenilor cu drept de vot.im mai multe sisteme democratice din west in prima jum. a sec. XX sau pastrat bogatiile si alte valori ca conditii necesare fara care omul nu avea dreptul la vot.
2) Indivinualitatea, recunoasterea personalitatii ca primul, sic el mai important izvor al puterii, prioritatea individului asupra legilor de stat. Dreptul la personalitate in intregime este continut in constitutie, indeplinerea carei este controlata de curtea suprema.
3) Caracterul democratic formal cu inteles politic ingust, intelegerea libertatii ca lipsa de obligatiuni. Spre deosebire de democratia antica libertatea aici se interpreteaza nu ca egala libertate de a active la viata politica a statului dar ca un drept individual pasiv de a fi protejat de implicarea din partea statului si a altor persoane straine.
4) Parlamentarismul, ca forma de conducere si influenta politica. Dupa cum scria D. Acton, lectia data de democratia ateniana ne “invata ca conducerea intregului popor, conducerea de intrega clasa numeroasa si atotputernica este la fel de rea ca monarhia absoluta”•
5) Limitarea competentei si sferei de actiuni a statului in privinta securitatii si ordinei publice securitatea si dreptul cetateanului , neimplicarea lui in treburile comunitatii publice, economice, sociale si procelele religioase.
6) Impartire puterii, formarea
7) Limitarea puterii majoritatiii asupra minoritatii, asigurarea autonomiei si libertatii individuale si colective. Minoritatea este obligata sa se supuna majoritatii doar in limitele unor situatii in rest ea este complet libera. Minoritatea are dreptul la opinia proprie care nu incurca la luarea deciziilor de catre majoritate. Aceste si alte trasaturi a demcratiei liberale ne demonstreaza ca ea a facut un pas in eliberarea omului si recunoasterea drepturilor lui. Dar in acelasi timp acest model de democratie in varianta lui clasica este departe de democratia ideala. In calitate de neajunsuri ale democratiei clasice de obicei se evidentiaza:
1) Limitarea claselor sociale. Asemanator cu democratia antica, ea nu se bazeaza pe majoritatea locuitorilor: proletari, alte paturi sociale joase, femei – si de aceia nu este puterea poporului in intregul sens a cuvintului.
2) Formalitatea si ca urmare declarea democratiei pentru saraci paturilor sociale neasigurate, transformarea ei din puterea poporului in intrecerea sacilor cu bani. Nebazarea democratiei pe procesele economice si sociale duce la sporirea conflictelor sociale si nu satisface interesele cetatenilor.
3) Limitarea cetatenilor in participarea la viata politica a statului
………………………………………….. Democratia colectivista
|
|
