20. GOLFUL FINDHORN


 


    Am mai spus si repet sunt articole care imi sunt utile si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez si la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult Valoare Adaugata) Ca reusesc sau nu asta este alta poveste. Sursa acestui articol este   aici 


20. GOLFUL FINDHORN SAU GRADINA RAIULUI
 
intr-un colt de lume nestiut de nimeni, in partea de miazanoapte a Scotiei, s-a desfasurat o experienta absolut inedita in materie de comunicare a omului cu plantele. Pe un pamant nisipos si sterp, aflat in bataia vanturilor aspre, unde nu cresc decat ici si colo cateva fire de iarba pipernicita si aspra, in marginea campiei care da in golful Moray, unde ne amintim ca cele trei vrajitoare i-au facut lui Macbeth intunecatele prorociri care au ramas celebre, tocmai aici s-a hotarat sa se stabileasca un fost sef de escadrila la trecerea lui in retragere din R.A.F., avand interese si in industria hoteliera.
impreuna cu sotia sa si cu cei trei fii, el s-a instalat pe tarmul micului golf Findhorn, intr-un loc unde se aflase candva un camping pentru rulote unde acum nu se mai gaseau decat cutii de conserve ruginite, cioburi de sticla, buruieni si maracini. Omul nostru, un barbat inalt si cu fata roscata, se numea Peter Caddy. Cand era in putere facuse un mars de trei mii de kilometri in muntii Himalaia, strabatuse Casmirul si o buna parte din Tibet. Tot pe atunci aderase la o secta care isi propunea printre altele si sa aduca inapoi bunastarea si inflorirea care domnisera pe pamant in timpurile de aur ale omenirii. Asa ca, iesind la pensie, Peter Caddy si sotia lui, Eileen, impreuna cu cei trei fii si cu o prietena a familiei, Dorothy MacLean, care era convinsa ca cei doi soti au incontestabile calitati de medium, au lasat la o parte viata confortabila si tihnita de pensionar intr-o casuta cu flori de la oras si s-au stabilit in acest atat de neospitalier colt de lume, intr-o zi deja inzapezita a lui noiembrie 1962.
Un timp, toti se silira din rasputeri sa se obisnuiasca cu acest nou mod de viata, atat de diferit de tot ce stiau ei, detasandu-se de orice idee de materialism pentru a incepe ceea ce Caddy a numit o lunga perioada de antrenament si de pregatire sub toate aspectele, in decursul careia aveau sa renunte la tot, pana si la vointa proprie a fiecaruia, pentru a atinge idealul pe care ei il considerau a fi „desavarsita iubire de aproape si adevarul cel mai curat". Ca s-o spunem drept, nici Caddy si nici ceilalti nu si-ar fi inchipuit vreodata ca intr-o buna zi aveau sa aterizeze tocmai in locul acesta atat de vitreg, plin de gunoaie si de fragmente de rulote abandonate, cunoscut sub numele de Findhorn Caravan Park. Ani de zile isi dusesera viata in liniste si fara griji in locuinta lor confortabila si imbelsugata, dar se simtisera manati de cine stie ce imbold tainic sa paraseasca tot si, invingandu-si sila, sa vina sa se stabileasca pe aceste locuri unde cumparasera doua mii de metri patrati intr-un punct mai jos, situat nu departe de locul unde se afla cimitirul de rulote. De gradinarit nici nu putea fi vorba, pamantul era numai nisip si piatra, iar vantul care batea neindurator i-ar fi inabusit fara indoiala sub straturi groase de nisip daca in apropiere nu s-ar fi aflat o liziera de brazi piperniciti si ceva tufisuri care sa-i mai apere cat de cat de aceste vitregii. Iar faptul ca iarna batea la usa facea ca perspectivele lor imediate sa fie de-a dreptul lugubre. Pentru inceput aveau sa stea in rulota proprie si, dupa pilda calugarilor din vechime care cu mainile lor isi zideau manastirile, ridicand lacasul de dragoste frateasca si de lumina cu fiecare piatra adaugata, se apucara si ei, deocamdata doar sa-si faca rulota mai lunga si sa vopseasca tot modestul mobilier din ea, urmand ca mai tarziu sa se puna cu adevarat pe treaba. Frecatul si curatatul, la un loc cu munca migaloasa pe care o presupunea vopsitul, toate implinite din suflet si cu incredintarea ca fac un lucru bun, erau primul pas in directia intemeierii noului lor univers de raze ale mantuirii. si, ca sa dea viata acestei oaze de lumina ocrotitoare, hotarara ca de indata ce aspra iarna scotiana avea sa ia sfarsit, sa se apuce de munca din rasputeri si sa incropeasca si o gradina, care avea sa insemne in acelasi timp si o sursa de hrana proaspata si sanatoasa.
Toata iarna, de-a lungul zilelor scurte si al noptilor care nu se mai sfarseau, Caddy a studiat din scoarta in scoarta o sumedenie de carti despre gradinarit, pline de sfaturi, care insa se bateau cap in cap. indrumarile din paginile lor se adresau in principal gradinarilor din alte zone ale insulei, cu clima temperata, astfel incat nu se potriveau mai deloc cu conditiile de aici, iar asta pe Caddy il dezamagea si il supara atat de rau incat, daca n-ar fi fost un om plin de ravna religioasa, ar fi izbucnit intr-un torent de injuraturi la adresa autorilor, ca unul care isi petrecuse mai toata viata in armata. Mai ales ca in viata lui nu semanase si el macar un morcov si acum se simtea cam cum trebuie sa se fi simtit Noe, cand a trebuit sa faca o arca fara sa aiba la indemana o apa pe care sa-i faca proba. Dar Caddy fusese militar, facuse razboiul si nu era el omul care sa dea inapoi numai pentru atata lucru. Trebuia prin urmare ca si el si sotia lui sa se tina cu atentie de sfaturile cartilor, altminteri erau siliti sa plece, sa traiasca din pensie si din afaceri si atunci s-a zis cu mantuirea lor. isi amintea mereu cuvintele maestrului care il convertise la credinta sectei sale: „Sa-ti placa locul unde traiesti, oamenii printre care stai si lucrul pe care-l ai de facut".
Pentru a putea primi invataturile tainice de care depindea intru totul comunitatea religioasa din care faceau si ei parte, Crucea Trandafirului, Eileen Caddy se trezea cu regularitate la miezul noptii si, infasurandu-se intr-o manta groasa ca sa nu inghete de frig, medita ore intregi concentrandu-se la puterea divina.
Citise undeva ca fiecare faptura a Domnului primeste, intr-un anumit moment al vietii sale, un nume spiritual, altul decat numele primit la botez, si ca abia atunci incepe adevarata lui viata spirituala. in anul 1953 avusese o revelatie stranie, in decursul careia simtise un nume care i se intiparea pe frunte si pe care il putuse descifra: Elixir. Adoptase cu religiozitate numele acesta si de atunci se simtea in permanenta inspirata de puterea divina.
Tot atunci, Eileen-Elixir mai avusese o revelatie ciudata: sapte casute de lemn grupate apropiat in mijlocul unei gradini pline de verdeata, neinchipuit de curata si de bine ingrijita. si aceeasi viziune a avut-o, parca si mai limpede, si dupa asezarea la Findhorn Caravan Park, intr-una din noptile de profunda meditatie religioasa, interpretand asta ca un semn ca alegerea acestui loc fusese inspirata de vointa divina. Cum sa faca din paragina aceea nenorocita o gradina ca in viziunile ei, asta era mai greu si nimeni din micul grup nu putea spune ce aveau de facut ca sa reuseasca.
Proiectul lor de a se apuca de gradinarit aici parea de domeniul fantasticului si orice om cu judecata ar fi zis ca asa ceva depasea slabele puteri omenesti. Solul era constituit dintr-un nisip marin marunt, fin ca praful si din pietris, in care nu cresteau decat cateva buruieni din cale afara de darze, care insa nu aratau nici ele semne de prea mare prosperitate. in special domina pirul, a carui prezenta nu putea fi deloc de bun augur.
Caddy insa era voinic si intr-o conditie fizica excelenta. La primele semne ale primaverii, dornic sa-si dezmorteasca incheieturile dupa atata inactivitate cu care nu fusese niciodata obisnuit, se apuca de munca si sapa un sant larg de un metru, lung de trei metri si adanc de vreo saptezeci de centimetri, pe fundul caruia asternu toate buruienile din preajma, dezgropate cu radacini cu tot si maruntite bine cu lopata.
Ideea lui era ca pirul sa nu mai poata rasari si, putrezind, sa constituie o sursa de hrana pentru viitoarea gradina de trei metri patrati. Toti membrii familiei muncira din greu, indepartand tot ce era piatra si lasand numai nisipul, pe care il asezara la loc umpland santul, apoi udara din belsug peticutul acesta de pamant, care iata ca era gata de a fi semanat.
Daca ne uitam in cartile scrise de expertii horticoli in care isi pironise privirile nopti de-a randul si Caddy, pe locul acela n-ar fi trebuit sa creasca nimic, decat cel mult pir, daca cineva ar fi avut grija, bineinteles, sa-l semene. Sau, hai sa zicem, laptuci sau ridichi, care n-ar fi fost bune nici de dat la porci. Prea putin pentru familia lui Caddy, care se invatase sa aiba pe masa fripturi in sange, branzeturi fine si cate o sticla de vin vechi, importat din Franta, din Spania sau din Portugalia. Dar Caddy se apuca sa semene. il chinuia gandul ca vantul aspru avea sa zadarniceasca toata munca asta disperata, dar a avut un noroc nemaipomenit cu un om care avusese candva un garaj printre rulotele din vecinatate si venise acum sa-l desfaca de tot, spre a recupera partile metalice si instalatia electrica, asa ca i-a cedat cu bucurie lui Caddy scandurile, care nu prea aveau la ce-i folosi, fiindca erau intr-o stare destul de proasta. Nici nu facuse bine Caddy paravanul cu pricina, ca un vecin care aflase de ticnelile lui veni si-i spuse ca pe marginea drumului, ceva mai incolo, zaceau cativa saci cu ciment care cazusera peste noapte dintr-un camion. Hartia se cam rupsese in vreo doua locuri din cauza caderii, dar un om care avea nevoie de asa ceva nu trebuia sa tina seama de un asemenea fleac. Astfel incat nu dupa mult timp, familia Caddy era detinatoarea unui mic patio inconjurat de bariere de beton din care putea contempla nu laptuci care sa fi crescut ca in orice gradina infloritoare, ci doar cateva fire prapadite, atacate si acelea de viermisori lacomi. Noroc cu alt vecin, care a trecut si el pe la ei sa vada cu ochii lui cum stau lucrurile cu aiuritii astia si care le-a spus ca cel mai bun leac impotriva micilor inamici era putina funingine uscata, din care se gasea din belsug in locul unde pe vremuri se facea focul in camping.
Astfel ca pe la sfarsitul lui mai lucrurile se schimbasera in asemenea masura incat familia Caddy, care se hranise pana atunci numai cu conserve si cu vitamine sintetice care sa evite scorbutul, avea in sfarsit pe masa o salata imbietoare si ridichi ca toate ridichile, ba parca mai gustoase decat altele. Numai ca, daca voiau sa se apuce de legumicultura serioasa, aveau nevoie fie de ingrasaminte chimice, la care in ruptul capului nu voiau sa recurga, considerandu-le ca fiind o nascocire diavoleasca, fie de compost, care li se parea lucru firesc si crestinesc. inca o data vecinii le sarira in ajutor: unul le darui cateva roabe de paie putrede iar altul, caruia ii salvasera un miel, le aduse o remorca de baligar. Un altul, cu care se imprietenisera, proprietarul unui manej, le dadu voie sa urmareasca exercitiile de echitatie cu lopata si cu galeata in mana. O distilerie de whisky din apropiere fu bucuroasa sa scape de deseurile a caror indepartare costa bani seriosi si era obligatorie din cauza mirosului pestilential pe care acestea l-ar fi degajat oriunde erau aruncate, astfel incat le aducea acum reziduurile gratis, punandu-le astfel la dispozitie cantitati serioase de cenusa si de borhot, foarte hranitor ca ingrasamant, intrucat provenea din orz incoltit. inviorati, se apucara sa adune de pe tarm alge aruncate pe plaja de valurile marii si acoperira terenul, pe care incepuse sa fermenteze compostul, cu fan din niste baloti uitati nu se stie de cine chiar la poarta fostului camping, asigurand astfel o protectie foarte buna a acestuia. Unul din ei nota in zilele acelea in jurnalul sau intim: „Am fi putut sa facem mofturi si sa spunem ca pamantul acesta nu e bun de nimic, si adevarul este ca n-am fi exagerat deloc. N-am facut asta si ne-am pus pe munca pe branci, cu incredintarea ca pana la urma vom reusi."
Caddy se agita in toate partile de dimineata pana seara, gandindu-se ca in felul acesta, pe langa muncile pe care le facea, mai si imbogatea solul cu transpiratia sa si mai cu seama cu razele corpului sau, facandu-l mai fertil, lucru foarte important pentru hrana familiei in viitor. si Eileen-Elixir si el sperau ca aerul curat, lumina soarelui, scaldatul in mare si apa rece si limpede vor avea darul de a le purifica trupurile si de a le insufla energia necesara. Erau adeptii teoriei ca un corp omenesc, cu cat e mai purificat prin spalare, aer curat si rugaciune, cu atat devine mai receptiv la energiile cosmice, pe care le poate absorbi in cele mai bune conditii, astfel incat devine mai putin dependent de hrana materiala. Plantara creson, tomate, castraveti, spanac, patrunjel, dovlecei si sparanghel. Ba mai sadira si tufe de mur si de zmeur in jurul gradinii de legume care se intindea acum pana dincolo de locul unde se afla cimitirul de rulote si acoperea inca opt mii de metri patrati, cumparati ulterior. O suprafata pe care fiecare palma de loc era fabricata, in sens propriu, din iarba uscata si compost si fiecare deget era muncit si iar muncit, cu eforturi inimaginabile, de maini omenesti.
Fermierii de prin partea locului nu-si credeau ochilor, si cand niste viermisori albi facura praf varza de prin toate gradinile, fara sa se atinga insa de gradina lui Caddy, uimirea lor nu mai cunoscu margini. Nu putea fi o intamplare, cu atat mai mult cu cat coacazele negre fura si ele atacate de un parazit care facea ravagii in tot nordul Scotiei, iar coacazii lui Caddy ramasera neatinsi.
La Findhorn, care incepea sa semene a loc obisnuit, mesele erau acum imbelsugate, compunandu-se aproape numai din produse ale gradinii familiei Caddy. Cel putin varietatile de salata erau o adevarata delectare pentru ai casei, care foloseau acum la pregatirea lor mai bine de douazeci de ingrediente. Cum productia de laptuci, spanac, patrunjel sau ridichi depasea cu mult nevoile lor, imparteau surplusul pe la vecinii care stateau mai rau cu recolta la aceste produse. Seara se obisnuisera sa manance legume culese tot din gradina, proaspete sau fierte atunci. Cultivau acum ceapa, usturoi, morcovi, branca-ursului, rutabaga, napi, anghinare, gulii, telina, dovlecei, tarhon, toate astea insotite de suprafete cu tot felul de ierburi inmiresmate.
Eileen-Elixir mai avusese intre timp o noua revelatie, primind porunca de a lasa spiritul ei sa pluteasca asupra fiecarui ingredient pe care il folosea la pregatirea mesei si i se mai spusese de asemenea si ca gandurile si sentimentele ei ocupau un loc de mare importanta in continuarea ciclului vietii. Astfel ca trebuia sa mediteze temeinic la absolut tot ce facea, fie ca era vorba de curatatul unui morcov fie ca se ocupa de curatatul mazarei. Trebuia sa considere fiecare leguma pe care o lua in mana drept o fiinta vie si absolut nimic din cojile legumelor pe care le curata sau din alte resturi nu trebuia sa se piarda. Absolut totul trebuia transformat in compost si dat inapoi pamantului din care se nascuse, pentru a face sa creasca intruna vibratiile vii.
La venirea toamnei fura in masura sa faca vreo cincizeci de kilograme de dulceata de zmeura, de mure si de fragi. Pusera la murat opt kilograme de varza rosie, pentru salata mai de soi, si o mare cantitate de castraveti. incepusera sa-si construiasca un garaj si pusera in el, pentru inceput, cartofi, morcovi si sfecla pentru iarna, la un loc cu proviziile de hasma, pe care o apreciau mult pentru bulbii ei foarte gustosi, de usturoi si de ceapa, aranjate frumos pe etajere. La sfarsitul toamnei, se apucara sa pregateasca terenul pentru primavara urmatoare, dupa care rasadira arbori si arbusti fructiferi, in special meri, peri, diverse varietati de prun, cires, piersic, si capsuni si muri. Fireste ca acestia n-au rodit imediat, dar in mai 1962, cand autorii acestei carti au facut o vizita la Findhorn, toti erau inmuguriti sau chiar dadusera in floare, promitand o recolta abundenta. Am vazut si verzele rosii care cresc aici si, in luna septembrie a aceluiasi an, am asistat la cantarirea „campioanelor" gradinii: una cantarea douazeci si unu de kilograme iar ocupanta locului secund, mai modesta, avea doar nouasprezece. Un fir de broccoli, rasadit din greseala drept conopida, a luat asemenea proportii incat abia l-au putut cara cu totii, cu mare greutate, avand nevoie de mult timp ca sa-l poata manca. La vremea despre care vorbim, sotii Caddy ajunsesera sa produca saizeci si cinci de varietati diferite de legume, douazeci si una de varietati de fructe si patruzeci de specii de ierburi, cele mai multe din ele fiind excelente pentru ceaiuri.
Cum despre ticnitii acestia, care pana la urma se dovedisera a nu fi chiar ticniti, incepuse sa se vorbeasca din ce in ce mai insistent prin partea locului. in luna iunie 1964 primira vizita unei persoane foarte importante, insusi consilierul agricol al comitatului, care venise sa ia niste probe de sol. De indata ce a luat in palma un pumn de tarana, acest dregator de vaza si-a exprimat parerea ca solul respectiv e cam sarac in potasiu, drept care el recomanda pe loc gazdelor sa administreze cincizeci de grame de sulfat de potasiu pe metru patrat daca vor sa obtina niste recolte mai acatarii. Caddy raspunse ca el unul nu punea nici un pret pe ingrasamintele artificiale si prefera sa foloseasca numai compost si cenusa de lemn. Consilierul declara ca acest sistem de fertilizare era cu totul insuficient, insa cand analiza probelor de sol prelevate de la Findhorn fu gata, se vazu nevoit sa recunoasca, spre marea lui nedumerire, ca nu exista in solul acesta nici o carenta, proportia principiilor nutritive fiind perfecta. Toate elementele necesare cresterii normale a plantelor, inclusiv cele foarte rare, care nu se gasesc in sol decat uneori si in cantitati infinitezimale, erau aici reprezentate intr-o armonie rar intalnita. Un personaj de mare influenta din conducerea comitatului fu atat de surprins de aceste fapte incat il invita pe Caddy sa participe la o dezbatere radiodifuzata prezidata de el, in care Caddy, impreuna cu un horticultor partizan al metodelor conventionale si cu un al treilea, care lucra numai cu ingrasaminte chimice, urmau sa fie vedetele. Caddy accepta, declarand in public ca succesele lui se datorau numai lucrarii intense a pamantului si ingrasarii lui cu compost. De latura spirituala a lucrurilor a renuntat, din prudenta, sa mai pomeneasca, spunandu-si ca era prematur sa aduca in discutie o astfel de chestiune pe care nu toata lumea ar fi putut-o intelege. Cu toate acestea, el nutrea convingerea nestramutata ca planurile lui si ale familiei lui in legatura cu munca de pionierat dusa la Findhorn ar fi trebuit sa aiba niste scopuri mult mai largi. Poate ca era vorba de primii pasi ai unei experiente de viata in grup mai vaste, de un fel de ucenicie pe drumul care ducea spre cunoastere si spre dezvaluirea faptului ca viata constituie de fapt un tot inseparabil.
Am amintit ca, alaturi de familia Caddy, la Findhorn venise si o prietena pe nume Dorothy MacLean, care apartinea aceleiasi secte. Dorothy se simtea ea insasi inspirata sub numele de Divina si se interesa mult de plantele mirositoare din gradina, reusind sa descopere ca lungimea lor de unda specifica putea afecta nu numai diferite parti ale corpului omenesc, ci si activitatea psihica. Anumite plante constituiau excelente pansamente pentru rani, altele dadeau rezultate notabile in intarirea vazului in timp ce altele aveau darul de a fortifica psihicul pentru cazurile unor emotii puternice. Daca in prima categorie intra situatii cunoscute in general in medicina empirica, in privinta celei de-a doua, a plantelor cu influenta asupra psihicului, descoperirea lui Dorothy-Divina era o premiera, cu atat mai mult cu cat unghiul din care privea ea lucrurile era unul cu totul nou. Ea si-a dat seama ca daca reusea sa ridice calitatea propriilor ei vibratii, i se deschidea perspectiva unui intreg univers spiritual, absolut nou, al vietii vegetale. Ideea ca cele mai multe plante, daca nu cumva chiar toate, reactioneaza la gandurile si la emotiile omului, si ca energia lor proprie poate fi influentata de acestea i s-a intiparit cu putere in minte. Starile de acuta indispozitie sau gandurile negre de care se lasa coplesit cineva au asupra plantelor un efect deprimant, in timp ce frecventele specifice starii de fericire sau cel putin de impacare sufleteasca sunt benefice pentru ele. si ce este si mai important, starea sufleteasca negativa ajunge sa influenteze si pe oamenii care vor manca plantele „infectate" de vibratii nocive. Se creeaza astfel un cerc vicios care are tendinta fie sa coboare din ce in ce mai jos, ducand la stari sufletesti negative, boli si dureri, fie sa urce, plin de speranta, spre bucurii si spre lumina divina. Rezulta de aici faptul tulburator ca cel mai bun „ingrasamant" pe care omul il poate administra pamantului sau si mai cu seama plantelor care cresc pe el, mult mai bun decat orice compost, este tocmai raza iubirii si a bunatatii pe care i-o insufla pamantului sub forma de radiatii benefice in timpul oricaror lucrari agricole. Bineinteles ca actiunea acestora este limitata, sporita sau neutralizata de alte radiatii decat cele provenite de la om, cum ar fi cele emise de solul insusi, de cosmos, care contribuie la fertilizarea solului, impiedicandu-l sa ramana steril, dar si cele de provenienta artificiala, emise de aparatura electronica din ce in ce mai numeroasa, sau de substante puternic radioactive ale caror efecte asupra plantelor raman inca insuficient cunoscute.
in primavara anului 1967, Eileen-Elixir Caddy a avut o revelatie prin care i se poruncea sa extinda mult gradina si sa faca din paragina din jur un adevarat Eden plin de verdeata. Casuta pe care si-o ridicasera si acareturile micii lor asezari devenisera intre timp insuficiente, asa ca trebuiau largite si se cereau inaltate si altele noi. in ciuda succeselor extraordinare obtinute ca legumicultori, n-o duceau deloc bine cu banii, dar acestia le picara de-a dreptul din cer printr-o comanda masiva de legume din partea unei firme specializate care urma sa le desfaca la preturi excelente, asa ca avura cu ce ridica cele cateva cladiri sobre din lemn de cedru de care se simtea nevoia si putura cumpara pe mai nimic o suprafata destul de intinsa de pamant nisipos, de care proprietarul era fericit sa scape fiindca nu se alesese pana atunci de pe urma lui decat cu somatii de plata a impozitelor.
Cum distileria de whisky din apropiere, incantata ca scapa de cheltuielile pe care le-ar fi impus depozitarea borhotului, le livra cu regularitate aceste deseuri extrem de nutritive, la un loc cu cenusa de lemn de brad - stiut fiind ca un alambic incalzit cu lemne de rasinoase da un whisky de calitate net superioara celui obtinut prin incalzire electrica sau cu gaze - in scurt timp parloaga jalnica din jurul lor se transforma intr-o gradina intinsa, extrem de bine lucrata, cu un aspect intr-adevar de paradis biblic.
Viziunea dintai a lui Eileen-Elixir, care ii adusese aici, la Findhorn, incepea sa se materializeze vazand cu ochii.
Cum „cazul Findhorn" facea din ce in ce mai multa valva, in 1968 proprietarii acestui loc primira vizita unui grup numeros, format din reprezentanti ai Asociatiei legumicultorilor si din experti de profil ai Ministerului britanic al agriculturii, care ramasera pur si simplu cu gurile cascate la vederea aspectului acestor locuri, care contrastau puternic cu tot ce era injur. Toata zona era cunoscuta pentru solul ei sarac si, tinand seama si de vitregia climatului din aceasta parte a Scotiei, tot ce se vedea aici era realmente un miracol. Cand peste cateva luni, de Pasti, primira vizita lui sir George Trevelyan, unul din membrii cei mai de vaza ai Asociatiei britanice de pedologie, acesta ramase extaziat in fata frumusetii gradinii lor si declara ca narcisele galbene si cele obisnuite de aici erau fara discutie cele mai frumoase si mai intens colorate pe care le vazuse in viata lui. Cat despre legumele cu radacini comestibile, niciodata nu mancase altele mai bune. in cei cativa ani de cand familia Caddy se afla aici, arborii plantati la inceput crescusera de minune si acum erau infloriti, dand locului un aspect incantator. in special un pui de castan care atinsese deja talia impunatoare de doi metri si jumatate a starnit entuziasmul lui sir George, impresionat de armonia dintre acesta si tufele din jur. Bun cunoscator in materie de agricultura, oaspetele avea sa declare apoi ca simpla ingrasare a pamantului cu baligar si cu compost, fie el si obtinut din orz fermentat, nu era de natura sa explice asemenea miracole, intrucat numerosi oameni pasionati de asemenea lucruri, printre care si el, recurgeau la ingrasarea naturala a pamantului cu composturi mult mai bogate si in zone cu clima de o mie de ori mai favorabila, fara a obtine insa nici pe departe rezultatele extraordinare ce se puteau vedea aici. ii trimise deci lui lady Eve Balfour, secretara Asociatiei de pedologie, o scrisoare in care isi exprima convingerea ferma ca aici era vorba fara indoiala de un factor X care actiona cu maximum de eficacitate si ca, din moment ce asemenea miracole putusera aparea la Findhorn, atunci nu era o utopie sa credem ca in curand aceleasi lucruri incredibile se vor putea petrece si in Sahara, care putea deveni candva un ocean de verdeata si de flori.
Fireste ca acum la Findhorn vizitatorii incepeau sa vina din ce in ce mai des si ramaneau fara grai in fata productiilor extraordinare de legume, toti gandindu-se imediat, mai cu seama cei de meserie, ca asemenea rezultate nu putusera fi obtinute pe solul acela atat de degradat numai prin ingrasarea lui cu compost. Aici era vorba fara indoiala de factori necunoscuti care actionau intens si carora le revenea o buna parte, daca nu cumva cea mai importanta, a acestei inexplicabile reusite a sotilor Caddy.
Lady Mary Balfour, sora lui lady Eve, care se considera ea insasi „o gradinareasa oarecare din curentul biologic al gradinaritului", asta insemnand adepta a ingrasarii naturale a solului, a venit in septembrie 1968 la Findhorn, unde a petrecut doua zile in loc de cateva ore cum isi propusese initial, scriind mai apoi: „Tot timpul cat am stat acolo, cerul a fost plumburiu si din cand in cand cadea o burnita care ar fi trebuit sa fie dezolanta. Numai ca in mintea mea vad acum gradina aceea sub un soare scanteietor si sub un cer fara urma de nor, iar asta se datoreaza fara indoiala inimaginabilei revarsari de culori a florilor de tot felul care de-a dreptul inunda acel colt de rai. Florile formeaza acolo o masa compacta de culoare fata de care cerul plumburiu si burnita sacaitoare nu mai au nici o putere. Acolo, la Findhorn, pana si vremea urata este incantatoare."
Profesorul Lindsay R.Robb, expert in probleme de agricultura al Organizatiei Natiunilor Unite, solicitat ca profesor de agronomie de cele mai prestigioase universitati de pe glob, a facut si el o vizita la Findhorn, in ajunul sarbatorilor de iarna, declarand dupa aceea intr-un cadru oficial: „Vigoarea, starea de sanatate si prosperitatea vizibila a plantelor de acolo chiar in toiul iernii, pe un sol constituit aproape in exclusivitate dintr-un nisip steril ca orice nisip, nu se pot explica prin simpla imbogatire a solului cu compost si nici prin practicarea unora sau altora din metodele biologice pe care le cunoastem noi. in cazul Findhorn actioneaza, dupa opinia mea, cu totul alti factori, pe care nu-i cunoastem, dar care sunt absolut vitali."
Primul om din afara familiei sale caruia i-a impartasit Peter Caddy secretul prosperitatii inexplicabile de la Findhorn a fost sir George Trevelyan. Dorothy-Divina MacLean reusise pare-se sa stabileasca un contact complet cu deva, fiinte de natura angelica ce controleaza spiritele naturii si pe care clarvazatorii declara ca le vad peste tot, ocupate cu oranduirea vietii vegetale pe care o coordoneaza. Sir George, familiarizat din frageda tinerete cu studiul disciplinelor oculte, a recunoscut in cateva randuri, in cerc intim, ca este la curent cu faptul ca multi oameni cu insusiri de medium sustin ca au contacte cu lumea acestor deva si chiar colaboreaza cu ele in modul cel mai fructuos. stia de asemenea ca insusi Rudolf Steiner, pentru a carui opera avea o adevarata veneratie, se bazase tot pe cunostinte de natura asemanatoare atunci cand elaborase metodele sale biodinamice. Departe de a lua in ras explicatiile lui Caddy, sir George intelese imediat unde se aflau cauzele succeselor si se arata pe loc gata sa-l sustina pe Caddy si sa garanteze pentru seriozitatea lui, drept care declara, de la inaltimea pe care i-o confereau nu numai functia sa de mare prestigiu ci si valoarea sa personala de specialist necontestat, ca studierea atenta a unor asemenea lumi este de cea mai mare importanta pentru ca noi sa putem incepe in sfarsit sa intelegem ce inseamna de fapt miraculosul fenomen pe care il numim viata, in special viata plantelor.
Aceste fapte au facut ca Peter Caddy sa nu fie declarat de nimeni nici nebun, nici sarlatan, astfel incat se incumeta sa publice o serie de brosuri in care descria amanuntit natura cu totul speciala a modului in care se lucrase pana atunci la Findhorn si avea sa se lucreze si de atunci inainte. Dorothy-Divina colabora si ea la mai multe din aceste brosuri, cu relatari amanuntite ale mesajelor pe care declara ca le primise direct de la deva, adaugand descrieri minutioase ale ierarhiilor ce exista in lumea acestor mici ingeri care, preciza ea, sunt autorii zamislirii fiecarui fruct, a fiecarei legume, a fiecarei flori, a fiecarui fir de iarba. Se deschidea deci in fata oamenilor o noua si tulburatoare cutie a Pandorei, mai stupefianta poate de o mie de ori decat cea deschisa de Backster la New York.
Findhorn cunoscu o dezvoltare rapida si se transforma in scurt timp intr-o comunitate numarand mai bine de o suta de persoane. Tineri adepti ai sectei Crucea Trandafirului venira sa predice Evanghelia acestui inger nou si dogmele acestei credinte incepura sa fie predate intr-un colegiu ce fu infiintat aici tocmai in acest scop. Ceea ce incepuse prin nasterea unei mici gradini deveni in scurt timp un adevarat centru de raspandire a razelor pentru era Varsatorului, un centru care anual gazduieste vizitatori ce vin pana aici din cinci continente.
Din aceasta ridicare, fie si numai partiala, a valului care acoperea alte lumi si alte vibratii, situate dincolo de limitele spectrului electromagnetic, am putea intelege in buna masura macar o parte a drumului care duce spre explicarea anumitor mistere care le sunt inaccesibile fizicienilor, a caror viziune se limiteaza strict la ce se poate vedea cu ochiul si se poate masura cu aparatele. Pentru clarvazatorii care sustin ca ajung la intelegerea astrala a eterului si chiar la dominarea viziunilor astrale pe care le au, se deschide un evantai nebanuit de larg de perspective tocmai in directia lumii plantelor si a relatiilor dintre aceasta lume si om, pamant si cosmos. Cresterea plantelor si incoltirea semintelor lor ar putea sa se afle, asa cum a sustinut cu atata tarie Paracelsus, intr-o stransa stare de dependenta fata de pozitia lunii sau de a planetelor sistemului nostru solar, in primul rand a soarelui, fiind pare-se influentate si de pozitia unor stele de pe firmamentul ceresc, unele din ele aflate, poate, la departari incalculabile.
Viziunea animista asupra plantelor a lui Fechner, care le atribuie acestora un suflet nu prea mult diferit de cel omenesc, pare a nu mai fi, in asemenea conditii, o pretentie extravaganta, iar conceptul lui Goethe privitor la existenta prototipurilor vegetale se cere reconsiderat cu toata seriozitatea. Convingerea lui Burbank ca omul poate obtine de la natura absolut tot ce doreste daca stie cum sa procedeze cu ea, ca si insistenta cu care Carver a sustinut ca spiritele naturii sunt adevarate ostiri adunate sub forma de paduri si participa efectiv la desfasurarea procesului de crestere a plantelor, toate acestea vor trebui poate revazute in lumina descoperirilor teozofice si in special tinand cont de revelatiile extraordinare ale unui clarvazator ca George Hodson, care reuseste sa intre in contact cu spiritele naturii, intelepciunea anticilor, interpretata astazi de clarvazatori a caror arta nu are nimic de-a face cu impostura, cum este cazul renumitei Helena P. Blavatsky sau al nu mai putin cunoscutei Alice A. Bailey, arunca o lumina cu totul noua asupra energiei corpurilor, fie umane, fie vegetale, si asupra relatiilor dintre celulele individuale si cosmosul in totalitatea sa.
Secretul care se ascunde in spatele compostului biodinamic al lui Pfeiffer, care s-a aratat atat de eficace din punct de vedere stiintific, se vadeste a fi un miracol homeopatic iesit din truda migaloasa si indelungata a cercetarilor lui Steiner, care a mers pana la ingroparea in pamant a unor coarne de bovina umplute cu baligar si a unor vezici de cerb pline cu urzici si cu frunze de musetel. Antropologia teozofica a lui Steiner, numita de multi stiinta sa spirituala, arunca asupra vietii vegetale si asupra agriculturii o lumina atat de puternica incat oamenii de stiinta se simt din ce in ce mai impotmoliti in fagasele obisnuintelor lor, din care nu pot iesi.
Sub raport estetic, lumea micilor deva si a spiritelor naturii se arata mai plina de colorit, mai sonora si mai imbalsamata decat compozitiile lui Scriabin sau ale lui Wagner, decat gnomii, nimfele, ondinele si celelalte zeitati care populeaza multimilenara cultura a omenirii, iar focul, apa, pamantul si spiritele nevazute ale padurii si ale campiei sunt mai aproape de realitate decat potirul sfant al Graalului si decat nesfarsita cautare a acestuia. Cum spune dr. Audrey Westlake in paginile cartii Modelele sanatatii, descriind legaturile care ne tin intr-un trist si obositor prizonierat, suntem inchisi intr-o rapa uriasa sapata de conceptiile materialiste si refuzam cu cerbicie sa admitem ca universul ar putea cuprinde si entitati de naturi pe care cele cinci simturi ale noastre nu le pot percepe. Ca niste adevarati locuitori ai unei autentice tari a orbilor, ii infieram pe loc pe cei care vad si carora o viziune spirituala le da imaginea uriasei lumi hipersensibile in miezul careia traim fara s-o percepem, respingand cu brutalitate afirmatiile acestora ca pe niste „fantezii inutile" si avansand de fiecare data cutare sau cutare explicatii care mai de care mai „stiintifice" si mai „rationale".
Atractia exercitata de lumea hipersensibila a clarvazatorilor, aceasta lume a lumilor, este prea puternica si miza aflata in joc este prea mare, fiindca ei ar putea sa aiba o influenta hotaratoare in privinta salvarii planetei, la care pare-se ca omenirea tinde cu o inexplicabila inconstienta sa renunte. Acolo unde omul de stiinta modern, inchis in laboratorul sau, este dezorientat de secretele lumii vegetale, clarvazatorul ofera solutii care, oricat de halucinante ar putea sa para la prima vedere, sunt mai rationale decat elucubratiile ruginite si prafuite ale universitarilor din ce in ce mai sterili sub crusta groasa a dogmelor lor. in afara de asta, ele confera vietii in ansamblul ei o semnificatie filozofica pe care stiinta este departe de a o putea afla. Aceasta lume hipersensibila a plantelor si a oamenilor, pe care noi n-am reusit decat s-o intrezarim in paginile de fata, va fi explorata intr-o alta carte, Viata cosmica a plantelor.
--------------------
Nota: contributia "Colibasi" transformat cartea dintr-un fisier *.rtf in douazeci fisiere *.html      01.aprilie - 28 aprilie 2010
inapoi la  cuprins sau  mai departe

 


        pot fi contactat prin E-mail            2009 ASCII-Lob            Home Popescu-Colibasi