|
Am mai spus si repet sunt articole care imi
sunt utile si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala
apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez si la mine
pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug
TVA.(fara "Taxa" mai mult Valoare Adaugata) Ca reusesc sau nu asta este
alta poveste. Sursa acestui articol este
aici
20. GOLFUL FINDHORN SAU GRADINA RAIULUI
intr-un
colt de lume nestiut de nimeni, in partea de miazanoapte a Scotiei, s-a
desfasurat o experienta absolut inedita in materie de comunicare a
omului cu plantele. Pe un pamant nisipos si sterp, aflat in bataia
vanturilor aspre, unde nu cresc decat ici si colo cateva fire de iarba
pipernicita si aspra, in marginea campiei care da in golful Moray, unde
ne amintim ca cele trei vrajitoare i-au facut lui Macbeth intunecatele
prorociri care au ramas celebre, tocmai aici s-a hotarat sa se
stabileasca un fost sef de escadrila la trecerea lui in retragere din
R.A.F., avand interese si in industria hoteliera.
impreuna
cu sotia sa si cu cei trei fii, el s-a instalat pe tarmul micului golf
Findhorn, intr-un loc unde se aflase candva un camping pentru rulote
unde acum nu se mai gaseau decat cutii de conserve ruginite, cioburi de
sticla, buruieni si maracini. Omul nostru, un barbat inalt si cu fata
roscata, se numea Peter Caddy. Cand era in putere facuse un mars de
trei mii de kilometri in muntii Himalaia, strabatuse Casmirul si o buna
parte din Tibet. Tot pe atunci aderase la o secta care isi propunea
printre altele si sa aduca inapoi bunastarea si inflorirea care
domnisera pe pamant in timpurile de aur ale omenirii. Asa ca, iesind la
pensie, Peter Caddy si sotia lui, Eileen, impreuna cu cei trei fii si
cu o prietena a familiei, Dorothy MacLean, care era convinsa ca cei doi
soti au incontestabile calitati de medium, au lasat la o parte viata
confortabila si tihnita de pensionar intr-o casuta cu flori de la oras
si s-au stabilit in acest atat de neospitalier colt de lume, intr-o zi
deja inzapezita a lui noiembrie 1962.
Un timp,
toti se silira din rasputeri sa se obisnuiasca cu acest nou mod de
viata, atat de diferit de tot ce stiau ei, detasandu-se de orice idee
de materialism pentru a incepe ceea ce Caddy a numit o lunga perioada
de antrenament si de pregatire sub toate aspectele, in decursul careia
aveau sa renunte la tot, pana si la vointa proprie a fiecaruia, pentru
a atinge idealul pe care ei il considerau a fi „desavarsita iubire de
aproape si adevarul cel mai curat". Ca s-o spunem drept, nici Caddy si
nici ceilalti nu si-ar fi inchipuit vreodata ca intr-o buna zi aveau sa
aterizeze tocmai in locul acesta atat de vitreg, plin de gunoaie si de
fragmente de rulote abandonate, cunoscut sub numele de Findhorn Caravan
Park. Ani de zile isi dusesera viata in liniste si fara griji in
locuinta lor confortabila si imbelsugata, dar se simtisera manati de
cine stie ce imbold tainic sa paraseasca tot si, invingandu-si sila, sa
vina sa se stabileasca pe aceste locuri unde cumparasera doua mii de
metri patrati intr-un punct mai jos, situat nu departe de locul unde se
afla cimitirul de rulote. De gradinarit nici nu putea fi vorba,
pamantul era numai nisip si piatra, iar vantul care batea neindurator
i-ar fi inabusit fara indoiala sub straturi groase de nisip daca in
apropiere nu s-ar fi aflat o liziera de brazi piperniciti si ceva
tufisuri care sa-i mai apere cat de cat de aceste vitregii. Iar faptul
ca iarna batea la usa facea ca perspectivele lor imediate sa fie de-a
dreptul lugubre. Pentru inceput aveau sa stea in rulota proprie si,
dupa pilda calugarilor din vechime care cu mainile lor isi zideau
manastirile, ridicand lacasul de dragoste frateasca si de lumina cu
fiecare piatra adaugata, se apucara si ei, deocamdata doar sa-si faca
rulota mai lunga si sa vopseasca tot modestul mobilier din ea, urmand
ca mai tarziu sa se puna cu adevarat pe treaba. Frecatul si curatatul,
la un loc cu munca migaloasa pe care o presupunea vopsitul, toate
implinite din suflet si cu incredintarea ca fac un lucru bun, erau
primul pas in directia intemeierii noului lor univers de raze ale
mantuirii. si, ca sa dea viata acestei oaze de lumina ocrotitoare,
hotarara ca de indata ce aspra iarna scotiana avea sa ia sfarsit, sa se
apuce de munca din rasputeri si sa incropeasca si o gradina, care avea
sa insemne in acelasi timp si o sursa de hrana proaspata si sanatoasa.
Toata
iarna, de-a lungul zilelor scurte si al noptilor care nu se mai
sfarseau, Caddy a studiat din scoarta in scoarta o sumedenie de carti
despre gradinarit, pline de sfaturi, care insa se bateau cap in cap.
indrumarile din paginile lor se adresau in principal gradinarilor din
alte zone ale insulei, cu clima temperata, astfel incat nu se potriveau
mai deloc cu conditiile de aici, iar asta pe Caddy il dezamagea si il
supara atat de rau incat, daca n-ar fi fost un om plin de ravna
religioasa, ar fi izbucnit intr-un torent de injuraturi la adresa
autorilor, ca unul care isi petrecuse mai toata viata in armata. Mai
ales ca in viata lui nu semanase si el macar un morcov si acum se
simtea cam cum trebuie sa se fi simtit Noe, cand a trebuit sa faca o
arca fara sa aiba la indemana o apa pe care sa-i faca proba. Dar Caddy
fusese militar, facuse razboiul si nu era el omul care sa dea inapoi
numai pentru atata lucru. Trebuia prin urmare ca si el si sotia lui sa
se tina cu atentie de sfaturile cartilor, altminteri erau siliti sa
plece, sa traiasca din pensie si din afaceri si atunci s-a zis cu
mantuirea lor. isi amintea mereu cuvintele maestrului care il
convertise la credinta sectei sale: „Sa-ti placa locul unde traiesti,
oamenii printre care stai si lucrul pe care-l ai de facut".
Pentru a
putea primi invataturile tainice de care depindea intru totul
comunitatea religioasa din care faceau si ei parte, Crucea
Trandafirului, Eileen Caddy se trezea cu regularitate la miezul noptii
si, infasurandu-se intr-o manta groasa ca sa nu inghete de frig, medita
ore intregi concentrandu-se la puterea divina.
Citise
undeva ca fiecare faptura a Domnului primeste, intr-un anumit moment al
vietii sale, un nume spiritual, altul decat numele primit la botez, si
ca abia atunci incepe adevarata lui viata spirituala. in anul 1953
avusese o revelatie stranie, in decursul careia simtise un nume care i
se intiparea pe frunte si pe care il putuse descifra: Elixir. Adoptase
cu religiozitate numele acesta si de atunci se simtea in permanenta
inspirata de puterea divina.
Tot
atunci, Eileen-Elixir mai avusese o revelatie ciudata: sapte casute de
lemn grupate apropiat in mijlocul unei gradini pline de verdeata,
neinchipuit de curata si de bine ingrijita. si aceeasi viziune a
avut-o, parca si mai limpede, si dupa asezarea la Findhorn Caravan
Park, intr-una din noptile de profunda meditatie religioasa,
interpretand asta ca un semn ca alegerea acestui loc fusese inspirata
de vointa divina. Cum sa faca din paragina aceea nenorocita o gradina
ca in viziunile ei, asta era mai greu si nimeni din micul grup nu putea
spune ce aveau de facut ca sa reuseasca.
Proiectul
lor de a se apuca de gradinarit aici parea de domeniul fantasticului si
orice om cu judecata ar fi zis ca asa ceva depasea slabele puteri
omenesti. Solul era constituit dintr-un nisip marin marunt, fin ca
praful si din pietris, in care nu cresteau decat cateva buruieni din
cale afara de darze, care insa nu aratau nici ele semne de prea mare
prosperitate. in special domina pirul, a carui prezenta nu putea fi
deloc de bun augur.
Caddy insa
era voinic si intr-o conditie fizica excelenta. La primele semne ale
primaverii, dornic sa-si dezmorteasca incheieturile dupa atata
inactivitate cu care nu fusese niciodata obisnuit, se apuca de munca si
sapa un sant larg de un metru, lung de trei metri si adanc de vreo
saptezeci de centimetri, pe fundul caruia asternu toate buruienile din
preajma, dezgropate cu radacini cu tot si maruntite bine cu lopata.
Ideea lui
era ca pirul sa nu mai poata rasari si, putrezind, sa constituie o
sursa de hrana pentru viitoarea gradina de trei metri patrati. Toti
membrii familiei muncira din greu, indepartand tot ce era piatra si
lasand numai nisipul, pe care il asezara la loc umpland santul, apoi
udara din belsug peticutul acesta de pamant, care iata ca era gata de a
fi semanat.
Daca ne
uitam in cartile scrise de expertii horticoli in care isi pironise
privirile nopti de-a randul si Caddy, pe locul acela n-ar fi trebuit sa
creasca nimic, decat cel mult pir, daca cineva ar fi avut grija,
bineinteles, sa-l semene. Sau, hai sa zicem, laptuci sau ridichi, care
n-ar fi fost bune nici de dat la porci. Prea putin pentru familia lui
Caddy, care se invatase sa aiba pe masa fripturi in sange, branzeturi
fine si cate o sticla de vin vechi, importat din Franta, din Spania sau
din Portugalia. Dar Caddy se apuca sa semene. il chinuia gandul ca
vantul aspru avea sa zadarniceasca toata munca asta disperata, dar a
avut un noroc nemaipomenit cu un om care avusese candva un garaj
printre rulotele din vecinatate si venise acum sa-l desfaca de tot,
spre a recupera partile metalice si instalatia electrica, asa ca i-a
cedat cu bucurie lui Caddy scandurile, care nu prea aveau la ce-i
folosi, fiindca erau intr-o stare destul de proasta. Nici nu facuse
bine Caddy paravanul cu pricina, ca un vecin care aflase de ticnelile
lui veni si-i spuse ca pe marginea drumului, ceva mai incolo, zaceau
cativa saci cu ciment care cazusera peste noapte dintr-un camion.
Hartia se cam rupsese in vreo doua locuri din cauza caderii, dar un om
care avea nevoie de asa ceva nu trebuia sa tina seama de un asemenea
fleac. Astfel incat nu dupa mult timp, familia Caddy era detinatoarea
unui mic patio inconjurat de bariere de beton din care putea contempla
nu laptuci care sa fi crescut ca in orice gradina infloritoare, ci doar
cateva fire prapadite, atacate si acelea de viermisori lacomi. Noroc cu
alt vecin, care a trecut si el pe la ei sa vada cu ochii lui cum stau
lucrurile cu aiuritii astia si care le-a spus ca cel mai bun leac
impotriva micilor inamici era putina funingine uscata, din care se
gasea din belsug in locul unde pe vremuri se facea focul in camping.
Astfel ca
pe la sfarsitul lui mai lucrurile se schimbasera in asemenea masura
incat familia Caddy, care se hranise pana atunci numai cu conserve si
cu vitamine sintetice care sa evite scorbutul, avea in sfarsit pe masa
o salata imbietoare si ridichi ca toate ridichile, ba parca mai
gustoase decat altele. Numai ca, daca voiau sa se apuce de
legumicultura serioasa, aveau nevoie fie de ingrasaminte chimice, la
care in ruptul capului nu voiau sa recurga, considerandu-le ca fiind o
nascocire diavoleasca, fie de compost, care li se parea lucru firesc si
crestinesc. inca o data vecinii le sarira in ajutor: unul le darui
cateva roabe de paie putrede iar altul, caruia ii salvasera un miel, le
aduse o remorca de baligar. Un altul, cu care se imprietenisera,
proprietarul unui manej, le dadu voie sa urmareasca exercitiile de
echitatie cu lopata si cu galeata in mana. O distilerie de whisky din
apropiere fu bucuroasa sa scape de deseurile a caror indepartare costa
bani seriosi si era obligatorie din cauza mirosului pestilential pe
care acestea l-ar fi degajat oriunde erau aruncate, astfel incat le
aducea acum reziduurile gratis, punandu-le astfel la dispozitie
cantitati serioase de cenusa si de borhot, foarte hranitor ca
ingrasamant, intrucat provenea din orz incoltit. inviorati, se apucara
sa adune de pe tarm alge aruncate pe plaja de valurile marii si
acoperira terenul, pe care incepuse sa fermenteze compostul, cu fan din
niste baloti uitati nu se stie de cine chiar la poarta fostului
camping, asigurand astfel o protectie foarte buna a acestuia. Unul din
ei nota in zilele acelea in jurnalul sau intim: „Am fi putut sa facem
mofturi si sa spunem ca pamantul acesta nu e bun de nimic, si adevarul
este ca n-am fi exagerat deloc. N-am facut asta si ne-am pus pe munca
pe branci, cu incredintarea ca pana la urma vom reusi."
Caddy se
agita in toate partile de dimineata pana seara, gandindu-se ca in felul
acesta, pe langa muncile pe care le facea, mai si imbogatea solul cu
transpiratia sa si mai cu seama cu razele corpului sau, facandu-l mai
fertil, lucru foarte important pentru hrana familiei in viitor. si
Eileen-Elixir si el sperau ca aerul curat, lumina soarelui, scaldatul
in mare si apa rece si limpede vor avea darul de a le purifica
trupurile si de a le insufla energia necesara. Erau adeptii teoriei ca
un corp omenesc, cu cat e mai purificat prin spalare, aer curat si
rugaciune, cu atat devine mai receptiv la energiile cosmice, pe care le
poate absorbi in cele mai bune conditii, astfel incat devine mai putin
dependent de hrana materiala. Plantara creson, tomate, castraveti,
spanac, patrunjel, dovlecei si sparanghel. Ba mai sadira si tufe de mur
si de zmeur in jurul gradinii de legume care se intindea acum pana
dincolo de locul unde se afla cimitirul de rulote si acoperea inca opt
mii de metri patrati, cumparati ulterior. O suprafata pe care fiecare
palma de loc era fabricata, in sens propriu, din iarba uscata si
compost si fiecare deget era muncit si iar muncit, cu eforturi
inimaginabile, de maini omenesti.
Fermierii
de prin partea locului nu-si credeau ochilor, si cand niste viermisori
albi facura praf varza de prin toate gradinile, fara sa se atinga insa
de gradina lui Caddy, uimirea lor nu mai cunoscu margini. Nu putea fi o
intamplare, cu atat mai mult cu cat coacazele negre fura si ele atacate
de un parazit care facea ravagii in tot nordul Scotiei, iar coacazii
lui Caddy ramasera neatinsi.
La
Findhorn, care incepea sa semene a loc obisnuit, mesele erau acum
imbelsugate, compunandu-se aproape numai din produse ale gradinii
familiei Caddy. Cel putin varietatile de salata erau o adevarata
delectare pentru ai casei, care foloseau acum la pregatirea lor mai
bine de douazeci de ingrediente. Cum productia de laptuci, spanac,
patrunjel sau ridichi depasea cu mult nevoile lor, imparteau surplusul
pe la vecinii care stateau mai rau cu recolta la aceste produse. Seara
se obisnuisera sa manance legume culese tot din gradina, proaspete sau
fierte atunci. Cultivau acum ceapa, usturoi, morcovi, branca-ursului,
rutabaga, napi, anghinare, gulii, telina, dovlecei, tarhon, toate astea
insotite de suprafete cu tot felul de ierburi inmiresmate.
Eileen-Elixir
mai avusese intre timp o noua revelatie, primind porunca de a lasa
spiritul ei sa pluteasca asupra fiecarui ingredient pe care il folosea
la pregatirea mesei si i se mai spusese de asemenea si ca gandurile si
sentimentele ei ocupau un loc de mare importanta in continuarea
ciclului vietii. Astfel ca trebuia sa mediteze temeinic la absolut tot
ce facea, fie ca era vorba de curatatul unui morcov fie ca se ocupa de
curatatul mazarei. Trebuia sa considere fiecare leguma pe care o lua in
mana drept o fiinta vie si absolut nimic din cojile legumelor pe care
le curata sau din alte resturi nu trebuia sa se piarda. Absolut totul
trebuia transformat in compost si dat inapoi pamantului din care se
nascuse, pentru a face sa creasca intruna vibratiile vii.
La venirea
toamnei fura in masura sa faca vreo cincizeci de kilograme de dulceata
de zmeura, de mure si de fragi. Pusera la murat opt kilograme de varza
rosie, pentru salata mai de soi, si o mare cantitate de castraveti.
incepusera sa-si construiasca un garaj si pusera in el, pentru inceput,
cartofi, morcovi si sfecla pentru iarna, la un loc cu proviziile de
hasma, pe care o apreciau mult pentru bulbii ei foarte gustosi, de
usturoi si de ceapa, aranjate frumos pe etajere. La sfarsitul toamnei,
se apucara sa pregateasca terenul pentru primavara urmatoare, dupa care
rasadira arbori si arbusti fructiferi, in special meri, peri, diverse
varietati de prun, cires, piersic, si capsuni si muri. Fireste ca
acestia n-au rodit imediat, dar in mai 1962, cand autorii acestei carti
au facut o vizita la Findhorn, toti erau inmuguriti sau chiar dadusera
in floare, promitand o recolta abundenta. Am vazut si verzele rosii
care cresc aici si, in luna septembrie a aceluiasi an, am asistat la
cantarirea „campioanelor" gradinii: una cantarea douazeci si unu de
kilograme iar ocupanta locului secund, mai modesta, avea doar
nouasprezece. Un fir de broccoli, rasadit din greseala drept conopida,
a luat asemenea proportii incat abia l-au putut cara cu totii, cu mare
greutate, avand nevoie de mult timp ca sa-l poata manca. La vremea
despre care vorbim, sotii Caddy ajunsesera sa produca saizeci si cinci
de varietati diferite de legume, douazeci si una de varietati de fructe
si patruzeci de specii de ierburi, cele mai multe din ele fiind
excelente pentru ceaiuri.
Cum despre
ticnitii acestia, care pana la urma se dovedisera a nu fi chiar
ticniti, incepuse sa se vorbeasca din ce in ce mai insistent prin
partea locului. in luna iunie 1964 primira vizita unei persoane foarte
importante, insusi consilierul agricol al comitatului, care venise sa
ia niste probe de sol. De indata ce a luat in palma un pumn de tarana,
acest dregator de vaza si-a exprimat parerea ca solul respectiv e cam
sarac in potasiu, drept care el recomanda pe loc gazdelor sa
administreze cincizeci de grame de sulfat de potasiu pe metru patrat
daca vor sa obtina niste recolte mai acatarii. Caddy raspunse ca el
unul nu punea nici un pret pe ingrasamintele artificiale si prefera sa
foloseasca numai compost si cenusa de lemn. Consilierul declara ca
acest sistem de fertilizare era cu totul insuficient, insa cand analiza
probelor de sol prelevate de la Findhorn fu gata, se vazu nevoit sa
recunoasca, spre marea lui nedumerire, ca nu exista in solul acesta
nici o carenta, proportia principiilor nutritive fiind perfecta. Toate
elementele necesare cresterii normale a plantelor, inclusiv cele foarte
rare, care nu se gasesc in sol decat uneori si in cantitati
infinitezimale, erau aici reprezentate intr-o armonie rar intalnita. Un
personaj de mare influenta din conducerea comitatului fu atat de
surprins de aceste fapte incat il invita pe Caddy sa participe la o
dezbatere radiodifuzata prezidata de el, in care Caddy, impreuna cu un
horticultor partizan al metodelor conventionale si cu un al treilea,
care lucra numai cu ingrasaminte chimice, urmau sa fie vedetele. Caddy
accepta, declarand in public ca succesele lui se datorau numai lucrarii
intense a pamantului si ingrasarii lui cu compost. De latura spirituala
a lucrurilor a renuntat, din prudenta, sa mai pomeneasca, spunandu-si
ca era prematur sa aduca in discutie o astfel de chestiune pe care nu
toata lumea ar fi putut-o intelege. Cu toate acestea, el nutrea
convingerea nestramutata ca planurile lui si ale familiei lui in
legatura cu munca de pionierat dusa la Findhorn ar fi trebuit sa aiba
niste scopuri mult mai largi. Poate ca era vorba de primii pasi ai unei
experiente de viata in grup mai vaste, de un fel de ucenicie pe drumul
care ducea spre cunoastere si spre dezvaluirea faptului ca viata
constituie de fapt un tot inseparabil.
Am amintit
ca, alaturi de familia Caddy, la Findhorn venise si o prietena pe nume
Dorothy MacLean, care apartinea aceleiasi secte. Dorothy se simtea ea
insasi inspirata sub numele de Divina si se interesa mult de plantele
mirositoare din gradina, reusind sa descopere ca lungimea lor de unda
specifica putea afecta nu numai diferite parti ale corpului omenesc, ci
si activitatea psihica. Anumite plante constituiau excelente pansamente
pentru rani, altele dadeau rezultate notabile in intarirea vazului in
timp ce altele aveau darul de a fortifica psihicul pentru cazurile unor
emotii puternice. Daca in prima categorie intra situatii cunoscute in
general in medicina empirica, in privinta celei de-a doua, a plantelor
cu influenta asupra psihicului, descoperirea lui Dorothy-Divina era o
premiera, cu atat mai mult cu cat unghiul din care privea ea lucrurile
era unul cu totul nou. Ea si-a dat seama ca daca reusea sa ridice
calitatea propriilor ei vibratii, i se deschidea perspectiva unui
intreg univers spiritual, absolut nou, al vietii vegetale. Ideea ca
cele mai multe plante, daca nu cumva chiar toate, reactioneaza la
gandurile si la emotiile omului, si ca energia lor proprie poate fi
influentata de acestea i s-a intiparit cu putere in minte. Starile de
acuta indispozitie sau gandurile negre de care se lasa coplesit cineva
au asupra plantelor un efect deprimant, in timp ce frecventele
specifice starii de fericire sau cel putin de impacare sufleteasca sunt
benefice pentru ele. si ce este si mai important, starea sufleteasca
negativa ajunge sa influenteze si pe oamenii care vor manca plantele
„infectate" de vibratii nocive. Se creeaza astfel un cerc vicios care
are tendinta fie sa coboare din ce in ce mai jos, ducand la stari
sufletesti negative, boli si dureri, fie sa urce, plin de speranta,
spre bucurii si spre lumina divina. Rezulta de aici faptul tulburator
ca cel mai bun „ingrasamant" pe care omul il poate administra
pamantului sau si mai cu seama plantelor care cresc pe el, mult mai bun
decat orice compost, este tocmai raza iubirii si a bunatatii pe care
i-o insufla pamantului sub forma de radiatii benefice in timpul
oricaror lucrari agricole. Bineinteles ca actiunea acestora este
limitata, sporita sau neutralizata de alte radiatii decat cele
provenite de la om, cum ar fi cele emise de solul insusi, de cosmos,
care contribuie la fertilizarea solului, impiedicandu-l sa ramana
steril, dar si cele de provenienta artificiala, emise de aparatura
electronica din ce in ce mai numeroasa, sau de substante puternic
radioactive ale caror efecte asupra plantelor raman inca insuficient
cunoscute.
in
primavara anului 1967, Eileen-Elixir Caddy a avut o revelatie prin care
i se poruncea sa extinda mult gradina si sa faca din paragina din jur
un adevarat Eden plin de verdeata. Casuta pe care si-o ridicasera si
acareturile micii lor asezari devenisera intre timp insuficiente, asa
ca trebuiau largite si se cereau inaltate si altele noi. in ciuda
succeselor extraordinare obtinute ca legumicultori, n-o duceau deloc
bine cu banii, dar acestia le picara de-a dreptul din cer printr-o
comanda masiva de legume din partea unei firme specializate care urma
sa le desfaca la preturi excelente, asa ca avura cu ce ridica cele
cateva cladiri sobre din lemn de cedru de care se simtea nevoia si
putura cumpara pe mai nimic o suprafata destul de intinsa de pamant
nisipos, de care proprietarul era fericit sa scape fiindca nu se
alesese pana atunci de pe urma lui decat cu somatii de plata a
impozitelor.
Cum
distileria de whisky din apropiere, incantata ca scapa de cheltuielile
pe care le-ar fi impus depozitarea borhotului, le livra cu regularitate
aceste deseuri extrem de nutritive, la un loc cu cenusa de lemn de brad
- stiut fiind ca un alambic incalzit cu lemne de rasinoase da un whisky
de calitate net superioara celui obtinut prin incalzire electrica sau
cu gaze - in scurt timp parloaga jalnica din jurul lor se transforma
intr-o gradina intinsa, extrem de bine lucrata, cu un aspect
intr-adevar de paradis biblic.
Viziunea dintai a lui Eileen-Elixir, care ii adusese aici, la Findhorn, incepea sa se materializeze vazand cu ochii.
Cum „cazul
Findhorn" facea din ce in ce mai multa valva, in 1968 proprietarii
acestui loc primira vizita unui grup numeros, format din reprezentanti
ai Asociatiei legumicultorilor si din experti de profil ai Ministerului
britanic al agriculturii, care ramasera pur si simplu cu gurile cascate
la vederea aspectului acestor locuri, care contrastau puternic cu tot
ce era injur. Toata zona era cunoscuta pentru solul ei sarac si, tinand
seama si de vitregia climatului din aceasta parte a Scotiei, tot ce se
vedea aici era realmente un miracol. Cand peste cateva luni, de Pasti,
primira vizita lui sir George Trevelyan, unul din membrii cei mai de
vaza ai Asociatiei britanice de pedologie, acesta ramase extaziat in
fata frumusetii gradinii lor si declara ca narcisele galbene si cele
obisnuite de aici erau fara discutie cele mai frumoase si mai intens
colorate pe care le vazuse in viata lui. Cat despre legumele cu
radacini comestibile, niciodata nu mancase altele mai bune. in cei
cativa ani de cand familia Caddy se afla aici, arborii plantati la
inceput crescusera de minune si acum erau infloriti, dand locului un
aspect incantator. in special un pui de castan care atinsese deja talia
impunatoare de doi metri si jumatate a starnit entuziasmul lui sir
George, impresionat de armonia dintre acesta si tufele din jur. Bun
cunoscator in materie de agricultura, oaspetele avea sa declare apoi ca
simpla ingrasare a pamantului cu baligar si cu compost, fie el si
obtinut din orz fermentat, nu era de natura sa explice asemenea
miracole, intrucat numerosi oameni pasionati de asemenea lucruri,
printre care si el, recurgeau la ingrasarea naturala a pamantului cu
composturi mult mai bogate si in zone cu clima de o mie de ori mai
favorabila, fara a obtine insa nici pe departe rezultatele
extraordinare ce se puteau vedea aici. ii trimise deci lui lady Eve
Balfour, secretara Asociatiei de pedologie, o scrisoare in care isi
exprima convingerea ferma ca aici era vorba fara indoiala de un factor
X care actiona cu maximum de eficacitate si ca, din moment ce asemenea
miracole putusera aparea la Findhorn, atunci nu era o utopie sa credem
ca in curand aceleasi lucruri incredibile se vor putea petrece si in
Sahara, care putea deveni candva un ocean de verdeata si de flori.
Fireste ca
acum la Findhorn vizitatorii incepeau sa vina din ce in ce mai des si
ramaneau fara grai in fata productiilor extraordinare de legume, toti
gandindu-se imediat, mai cu seama cei de meserie, ca asemenea rezultate
nu putusera fi obtinute pe solul acela atat de degradat numai prin
ingrasarea lui cu compost. Aici era vorba fara indoiala de factori
necunoscuti care actionau intens si carora le revenea o buna parte,
daca nu cumva cea mai importanta, a acestei inexplicabile reusite a
sotilor Caddy.
Lady Mary
Balfour, sora lui lady Eve, care se considera ea insasi „o gradinareasa
oarecare din curentul biologic al gradinaritului", asta insemnand
adepta a ingrasarii naturale a solului, a venit in septembrie 1968 la
Findhorn, unde a petrecut doua zile in loc de cateva ore cum isi
propusese initial, scriind mai apoi: „Tot timpul cat am stat acolo,
cerul a fost plumburiu si din cand in cand cadea o burnita care ar fi
trebuit sa fie dezolanta. Numai ca in mintea mea vad acum gradina aceea
sub un soare scanteietor si sub un cer fara urma de nor, iar asta se
datoreaza fara indoiala inimaginabilei revarsari de culori a florilor
de tot felul care de-a dreptul inunda acel colt de rai. Florile
formeaza acolo o masa compacta de culoare fata de care cerul plumburiu
si burnita sacaitoare nu mai au nici o putere. Acolo, la Findhorn, pana
si vremea urata este incantatoare."
Profesorul
Lindsay R.Robb, expert in probleme de agricultura al Organizatiei
Natiunilor Unite, solicitat ca profesor de agronomie de cele mai
prestigioase universitati de pe glob, a facut si el o vizita la
Findhorn, in ajunul sarbatorilor de iarna, declarand dupa aceea intr-un
cadru oficial: „Vigoarea, starea de sanatate si prosperitatea vizibila
a plantelor de acolo chiar in toiul iernii, pe un sol constituit
aproape in exclusivitate dintr-un nisip steril ca orice nisip, nu se
pot explica prin simpla imbogatire a solului cu compost si nici prin
practicarea unora sau altora din metodele biologice pe care le
cunoastem noi. in cazul Findhorn actioneaza, dupa opinia mea, cu totul
alti factori, pe care nu-i cunoastem, dar care sunt absolut vitali."
Primul om
din afara familiei sale caruia i-a impartasit Peter Caddy secretul
prosperitatii inexplicabile de la Findhorn a fost sir George Trevelyan.
Dorothy-Divina MacLean reusise pare-se sa stabileasca un contact
complet cu deva, fiinte de natura angelica ce controleaza spiritele
naturii si pe care clarvazatorii declara ca le vad peste tot, ocupate
cu oranduirea vietii vegetale pe care o coordoneaza. Sir George,
familiarizat din frageda tinerete cu studiul disciplinelor oculte, a
recunoscut in cateva randuri, in cerc intim, ca este la curent cu
faptul ca multi oameni cu insusiri de medium sustin ca au contacte cu
lumea acestor deva si chiar colaboreaza cu ele in modul cel mai
fructuos. stia de asemenea ca insusi Rudolf Steiner, pentru a carui
opera avea o adevarata veneratie, se bazase tot pe cunostinte de natura
asemanatoare atunci cand elaborase metodele sale biodinamice. Departe
de a lua in ras explicatiile lui Caddy, sir George intelese imediat
unde se aflau cauzele succeselor si se arata pe loc gata sa-l sustina
pe Caddy si sa garanteze pentru seriozitatea lui, drept care declara,
de la inaltimea pe care i-o confereau nu numai functia sa de mare
prestigiu ci si valoarea sa personala de specialist necontestat, ca
studierea atenta a unor asemenea lumi este de cea mai mare importanta
pentru ca noi sa putem incepe in sfarsit sa intelegem ce inseamna de
fapt miraculosul fenomen pe care il numim viata, in special viata
plantelor.
Aceste
fapte au facut ca Peter Caddy sa nu fie declarat de nimeni nici nebun,
nici sarlatan, astfel incat se incumeta sa publice o serie de brosuri
in care descria amanuntit natura cu totul speciala a modului in care se
lucrase pana atunci la Findhorn si avea sa se lucreze si de atunci
inainte. Dorothy-Divina colabora si ea la mai multe din aceste brosuri,
cu relatari amanuntite ale mesajelor pe care declara ca le primise
direct de la deva, adaugand descrieri minutioase ale ierarhiilor ce
exista in lumea acestor mici ingeri care, preciza ea, sunt autorii
zamislirii fiecarui fruct, a fiecarei legume, a fiecarei flori, a
fiecarui fir de iarba. Se deschidea deci in fata oamenilor o noua si
tulburatoare cutie a Pandorei, mai stupefianta poate de o mie de ori
decat cea deschisa de Backster la New York.
Findhorn
cunoscu o dezvoltare rapida si se transforma in scurt timp intr-o
comunitate numarand mai bine de o suta de persoane. Tineri adepti ai
sectei Crucea Trandafirului venira sa predice Evanghelia acestui inger
nou si dogmele acestei credinte incepura sa fie predate intr-un colegiu
ce fu infiintat aici tocmai in acest scop. Ceea ce incepuse prin
nasterea unei mici gradini deveni in scurt timp un adevarat centru de
raspandire a razelor pentru era Varsatorului, un centru care anual
gazduieste vizitatori ce vin pana aici din cinci continente.
Din
aceasta ridicare, fie si numai partiala, a valului care acoperea alte
lumi si alte vibratii, situate dincolo de limitele spectrului
electromagnetic, am putea intelege in buna masura macar o parte a
drumului care duce spre explicarea anumitor mistere care le sunt
inaccesibile fizicienilor, a caror viziune se limiteaza strict la ce se
poate vedea cu ochiul si se poate masura cu aparatele. Pentru
clarvazatorii care sustin ca ajung la intelegerea astrala a eterului si
chiar la dominarea viziunilor astrale pe care le au, se deschide un
evantai nebanuit de larg de perspective tocmai in directia lumii
plantelor si a relatiilor dintre aceasta lume si om, pamant si cosmos.
Cresterea plantelor si incoltirea semintelor lor ar putea sa se afle,
asa cum a sustinut cu atata tarie Paracelsus, intr-o stransa stare de
dependenta fata de pozitia lunii sau de a planetelor sistemului nostru
solar, in primul rand a soarelui, fiind pare-se influentate si de
pozitia unor stele de pe firmamentul ceresc, unele din ele aflate,
poate, la departari incalculabile.
Viziunea
animista asupra plantelor a lui Fechner, care le atribuie acestora un
suflet nu prea mult diferit de cel omenesc, pare a nu mai fi, in
asemenea conditii, o pretentie extravaganta, iar conceptul lui Goethe
privitor la existenta prototipurilor vegetale se cere reconsiderat cu
toata seriozitatea. Convingerea lui Burbank ca omul poate obtine de la
natura absolut tot ce doreste daca stie cum sa procedeze cu ea, ca si
insistenta cu care Carver a sustinut ca spiritele naturii sunt
adevarate ostiri adunate sub forma de paduri si participa efectiv la
desfasurarea procesului de crestere a plantelor, toate acestea vor
trebui poate revazute in lumina descoperirilor teozofice si in special
tinand cont de revelatiile extraordinare ale unui clarvazator ca George
Hodson, care reuseste sa intre in contact cu spiritele naturii,
intelepciunea anticilor, interpretata astazi de clarvazatori a caror
arta nu are nimic de-a face cu impostura, cum este cazul renumitei
Helena P. Blavatsky sau al nu mai putin cunoscutei Alice A. Bailey,
arunca o lumina cu totul noua asupra energiei corpurilor, fie umane,
fie vegetale, si asupra relatiilor dintre celulele individuale si
cosmosul in totalitatea sa.
Secretul
care se ascunde in spatele compostului biodinamic al lui Pfeiffer, care
s-a aratat atat de eficace din punct de vedere stiintific, se vadeste a
fi un miracol homeopatic iesit din truda migaloasa si indelungata a
cercetarilor lui Steiner, care a mers pana la ingroparea in pamant a
unor coarne de bovina umplute cu baligar si a unor vezici de cerb pline
cu urzici si cu frunze de musetel. Antropologia teozofica a lui
Steiner, numita de multi stiinta sa spirituala, arunca asupra vietii
vegetale si asupra agriculturii o lumina atat de puternica incat
oamenii de stiinta se simt din ce in ce mai impotmoliti in fagasele
obisnuintelor lor, din care nu pot iesi.
Sub raport
estetic, lumea micilor deva si a spiritelor naturii se arata mai plina
de colorit, mai sonora si mai imbalsamata decat compozitiile lui
Scriabin sau ale lui Wagner, decat gnomii, nimfele, ondinele si
celelalte zeitati care populeaza multimilenara cultura a omenirii, iar
focul, apa, pamantul si spiritele nevazute ale padurii si ale campiei
sunt mai aproape de realitate decat potirul sfant al Graalului si decat
nesfarsita cautare a acestuia. Cum spune dr. Audrey Westlake in
paginile cartii Modelele sanatatii, descriind legaturile care ne tin
intr-un trist si obositor prizonierat, suntem inchisi intr-o rapa
uriasa sapata de conceptiile materialiste si refuzam cu cerbicie sa
admitem ca universul ar putea cuprinde si entitati de naturi pe care
cele cinci simturi ale noastre nu le pot percepe. Ca niste adevarati
locuitori ai unei autentice tari a orbilor, ii infieram pe loc pe cei
care vad si carora o viziune spirituala le da imaginea uriasei lumi
hipersensibile in miezul careia traim fara s-o percepem, respingand cu
brutalitate afirmatiile acestora ca pe niste „fantezii inutile" si
avansand de fiecare data cutare sau cutare explicatii care mai de care
mai „stiintifice" si mai „rationale".
Atractia
exercitata de lumea hipersensibila a clarvazatorilor, aceasta lume a
lumilor, este prea puternica si miza aflata in joc este prea mare,
fiindca ei ar putea sa aiba o influenta hotaratoare in privinta
salvarii planetei, la care pare-se ca omenirea tinde cu o inexplicabila
inconstienta sa renunte. Acolo unde omul de stiinta modern, inchis in
laboratorul sau, este dezorientat de secretele lumii vegetale,
clarvazatorul ofera solutii care, oricat de halucinante ar putea sa
para la prima vedere, sunt mai rationale decat elucubratiile ruginite
si prafuite ale universitarilor din ce in ce mai sterili sub crusta
groasa a dogmelor lor. in afara de asta, ele confera vietii in
ansamblul ei o semnificatie filozofica pe care stiinta este departe de
a o putea afla. Aceasta lume hipersensibila a plantelor si a oamenilor,
pe care noi n-am reusit decat s-o intrezarim in paginile de fata, va fi
explorata intr-o alta carte, Viata cosmica a plantelor.
--------------------
Nota: contributia "Colibasi" transformat cartea dintr-un fisier
*.rtf in douazeci fisiere *.html 01.aprilie - 28 aprilie 2010
inapoi la cuprins sau mai departe
|
|
